Vorba volens

[acdc]

   Vorbirea, acest miraculos întrucîtva dar, făcut cu dărnicie de pronie și primit pe de-a-ntregul de specia noastră, cu potențe de-altfel vizibile,  ce ne-a-npins de la roată la biți, de la opinci la frac, are parte ca orice subiect care se respectă, de o duală fațetă al cărui efect se răsfrînge în mod esențial negativ, abscons, asupra vieții noastre în general, diminuînd implicit abilitățile speciei de a conlucra la nivel de indivizi, de a se înțelege, de a interfera pașnic, constructiv. O forță în retroversiune, care ne-ar da prilejul să înțelegem gîndul celuilalt, ne-ar fi calmat foamea de vorbe, și ne-ar fi pus sufletele pe masă, apropiindu-le, ne-ar fi curățat încet încet duhul, ne-ar fi ferit de stresul multelor semne de întrebare, ne-ar fi imprimat mentalitate de grup, ce net devansează actuala mentalitate individualistă. Împreună, conștienți de puterea faptului, am fi astăzi pe un alt nivel al evoluției iar mîine... abia îndrăznesc să sper.