Refuz...

[acdc]

  < Ajunge o măciucă la un car de oale >...Ei, ce ziceți dragilor, a avut cap cel ce a depus această maximă în sipetul umanității ? Oh...cap, nu glumă.
 Dragii mei, în spiritul etnografiei românești, timpul a încrustat cu dalta înțelepciunii adevăruri tulburătoare, viziuni fundamentale, definitorii, adunate de bătrînii noștri înaintași. Cugetătorii acestora aveau darul vorbelor mari expuse într-o decentă puținătate, vorbe mari în forme simple. Înțelesuri profunde expuse însă într-un succint aranjament stilistic, de o scurtime soră cu esența, oglindind o obiectivitate aspră, pătrunzătoare, sugestivă. Astfel, ne-au rămas peste generații perle de înțelepciune într-un șirag bogat împodobit. Aceste bijuterii etnofolclorice țesute în proverbe, zicători, maxime, oglindesc spiritul înalt, curat, aerisit al moșilor noștri, pe care îl luăm drept bază, ca o carte de căpătâi în ale cărei file găsim la nevoie dezlegări scumpe. Da, vorbele astea de duh, sunt astăzi mai adevărate ca oricînd. Omenirea stă pe un sac de pulbere. Deie Domnul să nu pleznească...
 Dragii mei, de la Hawking încoace, ale cărui raționamente sunt ferite de viciate constrângeri demagogice specifice unei societăți decadente, se tot vîntură temerea acestuia vizavi de pericolul eminent ce ne-ar paște din direcția inteligenței artificiale, ce a atins astăzi nivele înalte, într-o sinergie aproape (zice-se) necontrolabilă, diversele tehnici dar și echipamente, acoperind treptat decizia umană. Ne având nicicum interesul să discreditez eforturile meditative ale susnumitului, cu condescendență, mă văd silit să dezaprob categoric o așa abordare simplistă, directă, săracă, necomformă. Păi, dragii mei, în realitate, inteligența artificială a fost creată tot de mintea omenească, făcută fiind să controleze proceduri tehnice în folosul omului, dar numai în baza unor programe de calculator, precum și protocoale cibernetice clare, ticluite tot de subiecți umani. Ca atare, defecțiuni probabile, periculoase de-adreptul, trebuie căutate în această direcție a posibililor subiecți umani cu certe capabilități tehnice, economice, etc, a căror mentalitate, în special de ordin doctrinar, se află în suferință, incompatibilă fiind cu conștiința de grup, care cu obstinație marșează pe considerente extreme, ce le ghidează viața dar și comportamentul social. Așadar, nu mașinăria va fi de vină, niciodată, ci "omul ce ține de volan". Repet, însă, mașinăria citește un scenariu scris de o mână de om. În ziua de azi, când adversitățile au căpătat forme ascuțite, cînd mentalitățile au libertăți nemăsurate, cînd ideologiile s-au acutizat, ajunge o minte omenească rebelă pentru a detona liniștea întregului sistem, liniștea omenirii. Dar, dragii mei, nu numai liniștea...
 Dragilor, acum, mai devreme sau mai târziu, probabil că omenirea se va trezi, realizînd că multvehiculata democrație, drepturile omului, etc, etc, valabile în trecut, astăzi sînt depășite de dinamica socială, economică, politică, de la nivel planetar, astăzi, aceste deziderate învechite adîncind o adevărată demagogie. Abea această stare, caracteristică acestui secol devine cu adevărat periculoasă pentru omenire. Astăzi, facțiunile nu se mai descurajează cu arcuri și săgeți, niște arme dragii mei, "bio", ci e la modă puterea nucleară, un flagel al naturii neacceptat pînă și de societățile extraterestre. Puterea atomică, dragii mei, nu este atât de periculoasă în puterea de distrugere explozivă clasică, cât în puterea radiativă, sub un spectru radiativ necompatibil cu viața, pe perioade extrem de lungi de timp, care nu lasă vieții șansa la o eventuală adaptare. Așadar, dragilor, o " Nouă ordine mondială", este mai necesară ca oricând. În ce fel ? Aici, deocamdată nu mă pronunț. Mă tem însă că individualismul pronunțat al speciei noastre, se va împotrivi.