"Condimente" rare.

[acdc]

Vedeți dumneavoastră? Dumnezeu. Zeul suprem. Așa se traduce, nu ? Zeul suprem este întruchiparea Binelui, Atotcunoașterii, a Forței supreme, a Înțelepciunii supreme. Așa-i ?" The best, the best, the best".
Cineva, cîndva, undeva, în Geneza, spunea că omul este creat după chipul și înfățișarea lui Dumnezeu. Prin chip, înțelegînd sufletul acestuia. Era vorba de omul pămîntean, tributar vieții pe planeta Tera. Dacă mergem pe traducerea mot -a -mot,  putem ajunge la concluzia că omul pămîntean este descendent al omului "transspațial", exponent al unei înalte civilizații. Cîndva, în timp, o anumită logică spune că într-o anumită etapă de dezvoltare a unei civilizații, aceasta simte nevoia colonizării Spațiului, fie și numai din motive de "prezervare". În timp, materia, cu precădere sistemele planetere, stelare, galactice, pot în dinamica lor depăși limite fizice catastrofice, care pot duce la extincția pur și simplu a acestor sisteme. Inteligența materiei cunoaște și astfel de fenomne. O presupusă civilizație, cu capacități intelectuale și tehnice înalte, ajunsă la un grad înalt de cunoaștere, trebuie să ia în considerație aceste fenomene, inevitabile și chiar necontrolabile. Știți, la fel ca "Timpul probabil". Nici o dată nu veți auzi ca "ora exactă", "Timpul exact". (vremea exactă). Fenomenele pot fi așa de complexe încît nu pot fi controlabile. Sînt prea multe variabile. Predicțiile pot fi valabile dar în procent subunitar. Așa deci și la scară" macro".
Astfel, civilizația respectivă se simte nevoită să antameze colonizarea Spațiului din aproape în aproape în raport cu locația acesteia în Univers. Aceasta va lăsa descendenți în toate locațiile astronomice care pot susține viața civilizată, sau însămînțează locațiile mai puțin prielnice vieții cu alte elemente vitale mai rezistente sau care pot schimba echilibrul sistemic respectiv spre": pozitiv". Una dintre aceste locații ar fi putut fi planeta Tera, leagănul civilizației terestre.
Ei bine, civilizația în cauză, civilizația "mamă", a avut și ea un început, ca orice lucru. De unde a provenit ? Cum a ajuns în locul de baștină , etc.
 Vedeți ? Același scenariu ca pentru civilizația pămînteană. Setea acesteia de cunoaștere întrece orice limită, nu se termină nici o dată. Iacătă, ăsta este "condimentul" specific vieții umane. Datorită lui, am ajuns de la "roată" la "gigabiți".