Iluzie şi realitate

[Lucian Velea]

Personal, am îndoieli cu privire la unele dintre ideile prezentate, dar în cea mai mare parte este foarte interesant, în special în planul filozofic (cu subtitrare în limba română).

<a href="http://video.google.ca/googleplayer.swf?docId=7239169544268439911&fs=true" target="_blank">http://video.google.ca/googleplayer.swf?docId=7239169544268439911&fs=true</a>

[tudor.paroiu]

Analiza continut
   Din inceput fac o constatare, faptul ca se face o simplificare a subiectului, o reducere de continut, ca iluzie si nu ca realitate, prin introducerea a doua semnificatii “iluzie” si “realitate” pe care autorul  le-a considerat mai simple decit simultaneitatea lor, chiar daca ele sint la fel de complexe si la fel de conventionale in realitate, este adevarat ca formula simultaneitatii lor este mult prea noua si n-a aparut inca pe piata, (o sa apara curind) simultaneitatea iluzierealitate nu este singulara  este doar un element dintr-o intreaga teorie, dar in cazul nostru iluziarealitate este un paradox ca orice alt paradox, la fel cum este si iluzia separat  ca si realitatea separat, si sa ma explic, iluzia este o reflectare a realitatii care are variante de la negativ  la pozitiv infinite, atit ca interpretare cit si interpretata, de la o fotografiere a realitatii la o transformare a acesteia in alta realitate, ( virtuala, minciuna – negative) in acelasi timp si realitatea are variante de la negativ  la pozitiv infinite si ca interpretare si ca realitate, ambele formule sint paradoxuri  ( ca fiind infinite si finite in acelas timp, cit si datorita faptului ca pentru ele sint realitate in timp ce pentru orice entitate sint o iluzie) de unde concluzia ca realitatea este o iluzie si iluzia este o realitate in acelasi timp. Chiar dumneata ai indoieli asupra realitatii auzite sau vazute dar nu ai legat-o de indoielile datorate iluziei, ca fiind si o realitate, de fapt ce vezi, o iluzie sau o realitate, este realitatea  unei  iluzii si invers, suna frumos, si este o realitate, o realitate a spiritului dumneavoastra  care ca orice spirit al oricarei entitati nu poate reflecta realitatea decit ca pe o conventie, paradoxul continua, conventia este realitate sau nu, este relativa  sau nu, etc., pentru ca universul neconventional este un paradox de conventionalneconventional, ca simultaneitate de relativabsolut si daca pentru conventional totul este paradox ( ca ceva iesit din normal)  pentru neconventional paradoxul este o normalitate. Filozofia este o iluzie sau o realitate, pentru dumneata si pentru orice entitate, este o iluzie,   pentru ea este o realitate adica si realitate si iluzie ca orice paradox, dar in timp ce pentru dumneata este unica in universal infinit de infinit si mai putin conventie cu ceilalti, pentru celelalta entitati este mai mult conventie si mai putin unicat, in realitatea ei este la fel de unica si de grup ca orice paradox ca orice simultaneitate conventionalneconventionala.  Inca n-am intrat in subiect, m-am referit doare la titlu despre care se pot spune infinite lucruri relative sau absolute  realitati sau iluzii in sensul nostru  conventional  sau al infinitului de infinit entitati, ( prin entitate intelegindu-se orice, existent, spirit, sau forma, iar prin infinit al ei, un infinit mic care este limitat de existent entitatii care face analiza si care este analizata).  Imi cer scuze daca v-am plictisit, daca nu va-ti plictisit si doriti continuare o discutie pe aceasta tema sau alta, dati un semn.