Stari sufletesti in declin

[Musat Cristina]

Vi s-a intamplat vreodata sa fiti pe strada, intr-un mijloc de transport, intr-un magazin si sa vedeti oameni tristi? Oameni, al caror suflet nu se poate abtine sa planga si se exteriorizeaza prin lacrimi reci, pline de tristete? Chiar acum cateva zile am avut ghinionul de a vedea o astfel de persoana, un om in toata firea, al carui chip era brazdat de griji adanci si multa durerea. E ceea ce am reusit sa "citesc" in mai putin de doua minute. Sentimentele care m-au incercat in acele momente au fost groaznice, ciudate. Simteam cum sufletul meu se sparge in mii de bucati pentru ca nu puteam face nimic pentru el. Aveam doar "rolul" de a ma pierde in multimea din jurul lui si atat. Pur si simplu, sunt stari incontrolabile de compasiune, de macinare sufleteasca, stari conflictuale care se dau inauntrul fiintei tale pentru ca nu poti, nu ai cum sa reactionezi altfel. Ramai doar un actor in fata vietii lui triste, nu reusesti sa schitezi nimic, simti cum corpul tau a intrat intr-o stare letargica si-ti revii foarte greu. Mintea ta devine doar un ocean in care se ineaca atatia de "daca": daca aveam o alta situatie, daca aveam un alt statut, daca se intampla asta in alte circumstante.
Ajung la concluzia ca realitatea, asta care se scurge printre zile, oameni, cotidian, ucide cate putin eul din noi. Nu realitatea aia plina de taxe si impozite pe care trebuie sa le platim lunar sau in care nu am gasit nu stiu ce produs, pentru ca stocul este zero, conteaza cu adevarat, ci realitatea cruda, metamorfozata in tristete, descumpanire ne arata cu adevarat cum sa ne bucuram de ceea ce suntem, de prietenii pe care-i avem langa noi si asa mai departe.
Tristetea reprezinta cel mai dureros capitol al existentei umane. Spuneam ca timpul este cel mai mare dusman al nostru? Ei bine, imi retrag cuvintele. Tristetea este inamicul nostru principal, doar ea stie cum sa contabilizeze mai bine fiecare stare de rau pe care o simtim, fiecare eveniment nefast ce se petrece in viata noastra. Doar ea arunca pe fereastra vietii amintirile cele mai frumoase, si ramane doar strigatul mut din noi, un strigat plin de durere si singuratate. Tristetea nu inseamna decat izolare, prelungirea starii de solitudine, incapacitatea celorlalti de a intelege ce se intampla cu adevarat cu tine.

Si totusi, este uimitor cum descoperi anumite lucruri si cat de marcat poti ramane, dupa ce ai privit in oglinda sufletului unui om.

[horatiu665]

sa ma ierti daca sunt prea dur, dar povestea ta este sentimentala si nu se bazeaza pe nimic concret. este frumos ce zici, si trist, blabla, dar trebuie sa privim lucrurile dintr-un punct de vedere progresist, optimist si constructiv. daca ne mioritizam din orice, nu ajungem nicaieri. asta au facut copiii emo ai generatiei actuale si dupa cum putem observa, a fost o greseala.

ar trebui sa incepem sa gandim unitar, sa vedem ce putem face sa nu fim afectati de orice nimicuri, viata sa fie ceva placut si frumos. sa avem un scop in viata, si totul incepe sa se lumineze. scopul nostru pe pamant nu e sa fim fericiti. nu pentru asta au fost create statele si natiunile. nu pentru asta au fost create triburi si asociatii intre oameni cu interese asemanatoare. acestea au fost create pentru progres, pentru evolutie. fiecare om nascut trebuie sa duca lumea mai departe, altfel s-a nascut degeaba. din pacate, exista si oameni cu handicapuri, cu diverse sindroame si anomalii. imi pare rau, dar din punct de vedere util, acesti oameni ar trebui pusi sa munceasca fiecare ce poate. daca e capabil sa gandeasca, trebuie pus sa gandeasca, daca nu, folosit la ceva. nimeni nu are dreptul sa nu faca nimic si sa traiasca de pe urma altora. asta e una dintre scaparile pe care democratia nu le-a luat in calcul si acum multi profita de ele.

astept pareri.

[anca123]

Cristina, ideile tale sunt frumoase si adevarate...dar mi se pare ca izoleaza tristetea de realitate, fie ea econiomica , sociala ori pur si simplu intima.... decat sa vorbim despre tristete in general, abstract, mai bine ne gandim care sunt motivele care provoaca tristeti si cum am putea sa le depasim.... Fiecare tristete isi are motivul ei, si cred ca este foarte curajos sa poti infrunta acel motiv, pt ca astfel intelegi si depasesti tristetea... Cred ca tristetile nu izvorasc din singuratate, izolare si neintelegerea celorlalti, poate sunt alimentate de aceste lucruri, dar izvorasc din altceva, din datele personale ale fiecarei vieti... si ele sunt acelea care trebuie infruntate... deci conteaza cum isi gestioneaza fiecare viata... mi'ar placea mai mult sa luam motive care ar putea provoca tristete si sa discutam cum ar putea fi depasite, decat sa vorbim despre tristete la modul abstract... Si eu am trait ce ai spus tu in mesaj: " Doar ea arunca pe fereastra vietii amintirile cele mai frumoase, si ramane doar strigatul mut din noi, un strigat plin de durere si singuratate."... un strigat plin de singuratate si nevoia de oameni...dar iarasi, sa intelegi tristetea depinde de fiecare caz in parte...
Vroiam sa mai adaug si ca parerea lui horatiu mi se pare ca se indeparteaza de ceea ce a vrut Cristina sa aduca in discutie... tu reduci totul la utilul pe care trebuie un om sa'l reprezinte in viata/societate, dar cred ca pe langa a avea un un scop social care trebuie sa fie util celor din jur, fiecare om mai are si o viata personala, cu probleme intime, misterioase care merita discutata(si care uneori are repercusiuni nu doar asupra lui insusi, ci si societatii), si la viata asta se referea Cristina...

a, ma mai gandeam la ceva, exista mai multe feluri de tristete: o tristetea cauzata de varii motive care ramane la un nivel normal, si alta patologica (ca in depresie) care nu mai constientizeaza motivul si simte doar sipmtomul... si poate mai exista si tristeatea metafizica...   Toate astea nu sant independente, se intrepatrund.... tu cam la care te refereai?...

[tla26]

Daca nu ai cunoscut tristetea, nu poti sti ce e fericirea si cred ca e valabil si reversul...Sunt inevitabil "fete" ale lui Ianus, adica ale nostre, ale fiecaruia, ca vrem sau nu sa le recunostem, sa vorbim despre ele....chiar daca, daa, totul e relativ...si starea de tristete si cea de fericire...

[cri]

Draga Cristina este foarte greu sa vezi tristente in jurul tau, este foarte frumos ca empatizezi, ceea ce nu inteleg de ce vezi tristetea unui strain, caruia nu-i cunosti "istoria" ca pe ceva atat de deosebit. Aceste stari le traim cu totii, tu fata draga nu ai tu destule tristeti ca sa te mai intristeze si intristarile celor din tramvai? Ii dau dreptate Ancai ca trebuiesc stiute cauzele ce au declansat aceasta stare.
Ceea ce pe mine ma misca este starea generala de tristete ce parca pluteste peste noi, senzatia unei societati  in care batranii nu au zambetul intelept si impacat al bunicilor din cartile de povesti ci au oboseala si resemnare in priviri.

Horatiu in schimb ne indeamna sa muncim ca sa nu mai avem timp de tristeti, si asta este o metoda, dar fie vorba intre noi nu democratia este vinovata de parazitismul din tara noastra ci lipsa ei. Iar privitor la "mioritizarea" noastra: ba s-o facem caci ne reprezinta si nu este decat intepciunea si pacea din sufletul romanului ce stie ca ceea ce trebuie sa se intample se va intampla si-si vede de treaba lui impacat cu soarta care il asteapta caci impotiva ei numai un narod s-ar pune. Linistea, pacea si chibzuiala ciobanasului nostru trebuie sa ne-o amintim si sa ne facem datoria fara vaicareli cateodata chiar si tristi de suntem.

[Maou]

Este interesant ca in cea mai mare parte am auzit numai critici aduse ideii cei apartine Cristinei. Este adevarat ca daka ne concentram doar asupra tristetii sufelutului nostru ajungem sa ne construim un zid in mintea noastra ce ne-ar impiedica sa progresam. Insa prin ceea ce a zis Cristina sa putut intelege clar un lucru: cu toti ne simtim inutili atunci cand vedem ca cei din jur sufera. Si e si normal! Daka avem toti aceasi parere ca a lui Horatiu am deveni numai buni de batut de parinti acasa. A considera oamenii unelte este gresit, cu totii suntem oameni, cu totii avem sentimente, iar daka vom alege vreodata sa ne reprimam sentimentele numai din cauza unei filozofii prostesti care incearca sa creeze o societate perfect practica in care cei slabi sunt sclavi si cei puternici grasi si mandri, am putea la fel de bine sa renuntam la a ne mai numi oameni.

[emtix]

Daca nu ai cunoscut tristetea, nu poti sti ce e fericirea si e valabil si reversul...

[Mihai]

Mi-a placut ce ai scris Cristina. Faptul ca aproape te doare tristetea altuia arata ca ai un suflet nobil. Numai si pentru ca observi fata, privirea, trairile altei personae in tumultul vietii cotidiene.
Imi place un indemn simplu la fericire primit intr-un mod poate vulgar. Look to the sky scrie pe un grafitti pe zidul blocului vecin. In romaneste suna si mai frumos: priveste cerul!
Si o sa fi fericit cateva secunde macar. Incercati.