Literatura vesela

[Musat Cristina]

Ati observat ce putin e cultivata la noi literatura vesela?Scriitorii nostri nu stiu sa rada.Sunt intotdeauna de o seriozitate cumplita.Sunt gravi si solemni chiar cand isi aleg subiecte capabile de a fi exploatate comic.Examinati pentru o clipa literatura noastra,este inspaimantator de trista.Pretutindeni numai subiecte tragice,situatii penibile,eroi dezechilibrati,meditatii sumbre,atitudini deznadajduite,desnodaminte catastrofale.Toti se iau parca la intrecere sa gasesca sau sa inventeze aspecte de viata cat mai sinistre.Se cheltuieste de multe ori in aceasta cautare mult talent.In schimb,cea mai mare parte din scriitorii nostri uita ca mai exista pe lume si situatii comice,tipuri hilariante si prilejuri de facut haz.Si,mai ales,uita ca rolul literaturii,e sa si distreze,sa procure si o delectare a spiritului nu numai sa ofere experiente psihologice inedite,sa incarneze teorii sociale sau filozofice si sa extraga din viata ce e amar si urat .

[Lucian Velea]

Am observat şi eu, urmărind topurile de pe Citatepedia, că numărul celor care scriu cu umor este mult mai mic decât al celor care scriu trist sau foarte serios. Poate şi de aceea umorul slab are încă mare căutare: pur şi simplu este criză de umor.

Într-un fel, este firesc ca oamenii să scrie mai mult trist. Scrisul se face în singurătate, acolo unde şi tristeţea se simte bine.

Apoi, tristeţea e considerată "grea", iar umorul "uşor". La aceeaşi calitate, textul trist atârnă mai greu, pare mai profund. De fapt, cântarul nostru este defect.

Oricine poate scrie trist, dar nu oricine poate scrie cu real umor. În plus, umorul, aşa uşor cum poate părea, nu exclude profunzimea ideilor. Uitaţi-vă la Marin Sorescu sau Valeriu Butulescu.

Provocarea mea pentru toţi: scrieţi măcar din când în când cu umor!

[Paulpăvălachepreda]

Scieţi, vă rog, când şi când, scrieţi, scrieţi, cu umor
Scrieţi-mi măcar un rând, vă sugerez... tuturor.

Domnule Vela, greşiţi, umorul este plecat
Şi răspunsul nu-l primiţi, de la cel ce-a decedat.

Mă uit, nu-mi vine să cred, patru ani de când aţi scris
Umorişţii se reped, răspunzându-vă precis!

Şi eu zic... să nu-i grăbiţi, Vela-i bun şi-i păsuieşte
Vă rog... nu vă-ngrămădiţi, Vela, încă mai trăieşte.

Vă rog, nu vă întristaţi, şi veniţi, pe rând, veniţi
Umorul, îl deversaţi, fiecare... cum gândiţi.

Vela dragă, ce făcem, ăştia au dat năvală
Şi propun să-i mai triem, trecându-i pe altă coală...?

Uite unul, gardul sare, se crede pe stadion
Face gălăgie, mare, zburând ca un avion.

Luaţi măsuri, să-i stăpânim, facem ordine, uşor
Adică, să-i cuminţim: prea mulţi sunt, cei cu umor.

Ps.
Adevărul este că, umorul se face-n doi
Nu-ţi poţi zice singur... bă: ţi-ai pierdut pe drum un... oi;
Zicem... oaie, ţi-ai pierdut, de berbec ce eşti
Nici măcar nu te-ai văzut, pe drum când... strocheşti.

Şi când vede... strochilitul, se supără şi te-njură
Te consideră... pârlitul, care-i trage... pana-n gură;
Şi-uite-ase... naştem umorul, să ne râdem şi glumim
Veselind pe cititorul, până când, ni-l adormim.

Altcumva, citeşte el, ce găseşte, sărăcuţul
Şi găseşte fel de fel, de-ăştia... ce fac ca struţul!
Adică, sunt alergaţi, îşi vâră capu-n nisip
După care-s dezbrăcaţi, râmânând numai în slip.

Şi sunt tare curios, dacă un răspuns îmi daţi...?
Dacă nu, vă doare-n... dos, şi... ceva, îmi arătaţi...?
Pentrucă, alţii mai sunt, dar nu vin răspuns să-mi dea
Ştiţi c-au dat cu mine... vânt, şi precis, nu mă vor vrea.

Şi n-aş vrea să-i deranjez, se distrează precum ştiu;
Grija mea-i să-i menajez, adică, să NU le scriu!
Moţiunea de cenzură, pentru mine, a căzut
Am rămas cu limba-n gură, pentru tot ce am făcut.
Şi degeaba salivez, îmi curg balele din gură
Dacă nu mă mai distrez, din cauza la cenzură.

Mulţumesc.