Unde dai și unde crapă

[acdc]

În ob'zejnouă, s-a spart mămăliga. A explodat. Ani la rînd, decenii, a fost fiartă la foc mic, chinuitor. Foc de vreascuri, cu mult fum. Cineva, în culise, trăgea sforile. Ținea sala în obscuritate.Mai dadea cîte un strop de lumină, cît să nu ne băgăm degetele în ochi. Actorii erau și ei mișcați cu sforicele. Aceștia dansau, făceau spagatul, tropăiau, se zbenguiau, după cum li se cerea. Păpușarii sînt în spatele cortinei. Nu se văd. Se intuiesc numai.La un momeent dat, însă, o scenă se cerea cu mai multă lumină.Din rațiuni neștiute. Cortina s-a mișcat. Un val de lumină a intrat. Spectatorii au fost șocați. Nu mai våzuseră lumina.Au tăbărît pe scenă, au tras cortina de tot. S-a arătat lumina în toată splendoarea. Spectacol inedit, spectacol total, spectacol de lumini, artificii, tot tacîmul. Oamenii au sărit în sus. Unii aplaudau, alții fluierau, alții dădeau cu basca-n scenă. Balamuc, cemai. În cele din urmă, cortina a fost sfîșiată. Nu s-a mai putut închide. A rămas trasă. Lumina a inundat sala, și a rămas așa. Cine se gîndea că spectacolul poate avea loc și în plină lumină! De atîta lumină, însă, a început să ne doară ochii. Nu eram obișnuiți. Dar, puțin cîte puțin, o să ne obișnuim.
Unde dai și unde crapă.