28 Martie 2024, 21:05:10 *

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola şi precizează durata sesiunii.
 
   Pagina principală   Ajutor Caută Calendar Membri Autentificare Creează un cont  
Pagini: [1]
  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
Autor Subiect: Valoarea...pierdută  (Citit de 4492 ori)
0 Utilizatori şi 1 Vizitator pe acest subiect.
acdc
Vizitator


Adresa de email
« : 18 Noiembrie 2016, 18:40:18 »

  Valoarea, cuvînt simplu, modest, puțin interesant, aproape banal, apropiat la moment de toată lumea cu valoarea bănească. Materialiști prin naștere, ne duce gîndul rapid, la costuri. Sîntem predispuși la materialism. Instinctul de conservare ne cere fără echivoc, să avem grijă de "burtă"mai întîi. Lui i se subordonează toate celelalte, e cel mai tare.
 Valoarea, o mărime intrinsecă, greu de decelat, cu multiple și complexe fațete, cu "adîncuri" greu de relevat, cu "arome" de o diversitate fără margini, e "scăldată" într-un subiectivism generalizat, scînteietor însă nefast. Valoarea e măsurată de fiecare, funcție de finețea acordării propriei "balanțe". Fiecare o apucă nonșalant de colțul cel mai apropiat, și trage cît poate, să arate lumii acuratețea propriului demers, încredințat și cu bune intenții, dealtfel. Cu toții ne uităm însă printre șipcile gardului. Vrem să vedem totul, dar nu se poate. Vedem fiecare după "dioptriile" proprii. Valoarea, unicitatea subsumării componentelor, ascunde însă o multitudine adjectivală greu de disjuns. Înălțimea agrementelor gramaticale nu are însă destulă plinătate să le cuprindă. Valoarea materială, monetară, artistică, de judecată, socială, politică, etc, își "aruncă fustele" peste medii întregi. La moment, să ne aplecăm puțin asupra celei artistice. Aceasta, singură, este tot atît de vastă precum totalul lor, de un ordin mai mic însă în cardinalitatea sa. Este ca o infinitate cuprinsă în altă infinitate mai mare. Orizontul artistic este atît de larg, că nu vor ajunge filele pentru o întreagă procedură statistică. Cu modestie, ne vom referi însă, la valoarea muzicală, și asta cît se poatede cconcis, înghesuind totul în cîteva idei. La rîndul lui, regnul muzical este atît de complex, atît de încăpător, încît cuprinde o mulțime de genuri, de la muzica folclorică proprie diverselor comunități, trecînd prin multiple precum și insolite abordări stilistice, pînă la apogeu, da, ați ghicit, pînă la muzica clasică. Ei...da...am ajuns la ținta vizată ascuns, dintr'u început. Mai deunăzi, spuneam că trecutul clasicist, sub auspicii glorioase, nobiliare, a excelat prin mai mulți înaintași, maieștrii ai notelor dar și ai cuvîntului. Este foarte adevărat însă, că sub aripa lor protectoare, s-au expus interpreți de voce sau instrumentiști așezați în extrema cea mai înaltă a ființei clasicului. Vrem, nu vrem, Vincenzo Bellini cu Casta Diva din Norma, I Puritani, etc, Giacomo Puccini cu Turandot, La Boheme, Madama Butterfly, Tosca, etc, Giuseppe Verdi cu La Traviata Rigoletto, Aida, Ernani, Otello, Nabucco, Requiem, MacBeth, etc, Wolfgang Amadeus Mozart, cu Nunta lui Figaro, Flautul fermecat, etc, Ludwig Van Beethoven, cu speciala Simfonie a IXa, etc, și alții, mulți alții, nu mai puțin grandioși, adevărate fenomene umane ale civilizației noastre, vor dăinui cu spiritul lor peste secole, ce zic, peste milenii. Iată deci, protagoniști de valoare maximă, cu abordări muzicale de valoare maximă, decriptate, însușite, expuse individual de interpreți de valoare maximă ca Maria Callas , (sub numele adevărat Cecilia Sophia Annamaria Kalogeropoulos), Angela Gheorghiu, Renee Fleming, Renata Tebaldi, Grace Bumbry, Ingeborg Hallstein, Elena Mosuc, Mado Robin, Beverly Hoch, Luciana Serra, Mady Mesple, Ruth Ann Swensen, Laura Claycomb, Lucia Aliberti, Maria Remola, Montserrat Caballe, Ana Netrebko, Lily Pons, Silvia Voinea, Virginia Zeani, Edda Moser, Beverly Sills, Joan Sutherland, Mariela Devia, Natalie Dessay, Diana Damrău, Elisabeth Vidal, Desiree Rancatore, Jessica Pratt, Anna Moffo, Edita Gruberova, Ileana Cotrubași, Teodora Gheorghiu, Valentina Naforniță, și multe altele, ca să mă refer doar la cîteva prime doamne, soprane superexpuse, supercompetente, superdăruite cu talent excepțional, adevărate legende sau viitoare legende. Învfine, am amintit mai sus precursori ai marilor opere ce fac parte și din repertoriul marilor interpreți masculini, foști și prezenți, tenori, baritoni, bași ca: Enrico Caruso, Mario del Monaco, Feodor Chaliapin, Samuel Ramey, Mario Lanza, Luciano Pavarotti, Jose Carerras, Placido Domingo, Ivan Rebrof, Nicolae Herlea, etc, etc, ce sînt și vor rămîne pururi în atenția noastră, în atenția viitorimii.
 Valoarea, cum gestionăm acest deziderat extrem de important pentru evoluție, pentru ridicarea spiritelor la ceruri ?
 Dragii mei, Creatorul, ne-înzestrat cu simțuri ce țin de aplicație mecanică, fizico-chimică, dar și cu gusturice țin de mentalul omenesc, de planuri superioare, sofisticate, de evidențiere și înțelegere a jocului materiei, a specificității acesteia, amorfe însă dpdv al Totului, în tiparele nesfîrșite ale timpului și spațiului.
  Ei, bine, acestea, "gusturile" sînt mult mai numeroase, mai complexe, individualizate strict, la fel ca un interval matematic de la zero pînă la unu, ce cuprinde un infinit de subdiviziuni, așa fiecare om, este un întreg univers de simțiri, de trăiri, de "gusturi". Ne potrivim în parte, dar nici o dată în totalitate. Sînt "gusturi" și "gusturi". Personal, så exemplificăm, cu riscul de a fi catalogat ca părtinitor, consider că, bunăoară, Casta Diva din Norma a marelui Bellini, a fost "oarecum" scrisă special parcă pentru Angela Gheorghiu. I se potrivește ei, chiar mai bine decît Mariei Callas. Acuratețea, precum și controlul tonurilor, înălțimea dar și amplitudinea lor potrivită, tremolul echilibrat, impetuozitatea vie împletită cu finețea mîngîietoare, în rețetă proprie, asociate armoniei desăvîrșite, timbrul inconfundabil, special al Angelei Gheorghiu, noblețea, prețiozitatea mimicii, gestica, prezența scenică maiestoasă, și nu în ultimul rînd specificitatea fizică a feței, ce aduce a "nobila Nefertiti", splendoare a timpurilor trecute, toate acestea, cumulate, asociate unei puternice emanații psihice, penetrante, radiație "nimicitoare", înălțătoare, ce lovește cu forță, binefăcător, spiritul auditoriului, stîrnesc emoția profundă a publicului, făcînd deliciul sălii și al nostru, al celor interesați. Este într-adevăr un demers divin. Angela Gheorghiu nu se dezminte, este una dintre cele mai valoroase soprane ale întregii istorii a muzicii. Este peremptoriu și am credința că publicul avenit este de acord. Iată deci, gustul meu, care firește, nu se discută. Valoarea, cum spuneam, e greu de cuantificat, de descris, cuvintele fiind prea sărace pentru înălțimea partiturii precum și a interpretei. La acest nivel ultim, lipit cerului, valoarea este inestimabilă, indescriptibilă. Încercările infantile de a încropi un clasament cu pretenții sau fără, cu vîrfuri ale muzicii clasice în special, denotă o înțelegere precară a filozofiei valorii. Eventualii statisticieni de "buzunar", marșează pe ideea că virtuoșii aleargă "suta de metrii plat", eronat bineînțeles. Pur și simplu, spiritele aleșilor stau la "masa tăcerii' cerului, supervizînd animația pe mapamond. Aici nu mai există diferențe de valoare, cel mult de culoare, de aranjament, de angajament, de viziune. Ea există și atît. Cei de jos, de pe Pămînt, aleg.
 Personal, încerc așadar, o expunere olografă, ce se vrea a fi comfirmată de realitate. Prin fereastra subiectivismului, printre duioase aprecieri, printre oneste certitudini, privesc furișat, și încerc să descriu, modest, dar cu abnegație, cu credința lucrului lămurit, un"nasture" din adîncurile Universului. Aici, interesant, tulburător chiar, sub blurate falduri temporale, cine zice "unul" zice nimic, cine zice "toți" zice nimic, cine zice "puțin" zice nimic, cine zice "mult" zice nimic, să zică"totul", nu are cine.
 
Memorat
Pagini: [1]
  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
 
Schimbă forumul: