Trecutul, fugit în viitor ?

[acdc]

Spuneam mai deunăzi că Hiperspațiul ăsta, după umila mea părere chiar există. De ce n-ar exista ? Pentru că așa s-a pronunțat x și y? Oh, dragii mei, de-alungul timpului multe s-au spus, de oameni cu "greutate". S-au afirmat multe, s-au infirmat multe, fără acoperire științifică, cu convingere, puerilă însă. Cine își iînchipuia că o roată amărîtă în duet cu o osie și mai amărîtă va face ca peste timp să fie posibil ca o singură locomotivă să tracteze 100 de vagoane cu marfă? Cine și-a închipuit că piciorul omului va ajunge să-și lase amprenta pe nedespărțitul nostru tovarăși nocturn din ceruri vecine? Iată Luna cunoaște acum prezența fie ea și efemeră,a omului. Cine își putea imagina că vom schimba cîndva porumbelul voiajor cu bilețelul atîrnat de gît cu o "jucărie" drăcoasă ce e în stare să ne facă legătura aproape instantaneu cu prietenul din Hong Cong? Dragii mei, întotdeauna omul a rămas în urma evenimentelor. El nu crede pînă nu "pune mîna". Avem ochelari de cal, privim numai înainte, dar dragii mei, universul se deschide în fața noastră în toate "direcțiile". Timpul spuneam, nu a fost de acord, și a demonstrat că ceea ce credem noi, ceea ce gîndit noi e una, și ceea ce există, ceea ce este posibil, e alta. Haideți, la repezeală să privim lucrurile în felul următor: În orice moment al trecutului, al prezentului, precum și al unui viitor ce va deveni cîndva prezent și mai apoi trecut, toate mișcările materiei vii sau nevii, își lasă amprenta cel puțin la nivel subcuantic, trimițînd în spațiu informații ce părăsesc în mod radiant originea, și călătoresc cel puțin în mod clasic , cu viteza luminii în spațiul fără sfîrșit. Așadar, să zicem că informația unei explozii provocată în 2015 a luat drumul eterului dublată și de transmisia tv a evenimentului. Aceste informații, s-ar afla astăzi la distanța de 2 ani lumină. Dacă am reuși să facem posibil transportul materiei în spațiu cu viteze superluminice, rezultă net, că într-un timp direct proporțional cu mărimea vitezei atinse, vom ajunge din urmă aceste informații, fiind posibil deci, să revedem la zi întregul proces desfășurat în urmă cu doi ani. Practic, am prinde din urmă trecutul. Ei, dragii mei, lucrurile nu stau chiar așa, așadar am prinde din urmă numai informațiile din trecut, trăind totuși într-un prezent continuu stabilizat între trecut și viitor. Ei bine, ar fi bine și numai așa, dar pentru asta ar trebui să înțelegem că totul e posibil, numai că noi trebuie sâ căutăm în "biblioteca" universului cartea potrivită. O vom găsi cu siguranță, dar nu știm cînd, mîine sau peste o mie de ani. O vorbă însă ce mi s-a părut înțeleaptă din caleafară , aruncată în fiertura marketingului actual, spunea "Dacă vrei, poți.".