29 Martie 2024, 04:21:24 *

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola şi precizează durata sesiunii.
 
   Pagina principală   Ajutor Caută Calendar Membri Autentificare Creează un cont  
Pagini: [1]
  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
Autor Subiect: Sfințișori de plastilină  (Citit de 5683 ori)
0 Utilizatori şi 1 Vizitator pe acest subiect.
acdc
Vizitator


Adresa de email
« : 27 Aprilie 2017, 15:04:00 »

  Zilele astea, întîmplător, cu năduf am recitit un articol doct, inexpresiv, tehnicizat abundent, metalic aproape, abordat cu siguranța matematicistă a unui realist notoriu. Aici se făcea referire la aspecte, capacități artistice, ce țin de spiritualitate mai ales, tușe fine făcînd diferența. Subiectul era un tînăr artist care, "firește" trebuia desființat. Mamă-sa, neatentă, nu-l făcuse vezi Doamne, direct artist celebru, acest fapt fiind o greșeală de neiertat. "Samniții",mascați așteaptă la Caudium, jucînd rolul Sfîntului Petru. Spuneam mai deunăzi, că spre deosebire de destui agramați cu diplome, de "anahoreți" de o masochistă originalitate, care turuie confuz necesitînd resegmentare, unora, Providența le-a dat darul gîndirii, o zestre cam rară ce e drept. Dintre ei se remarcă o seamă, cu gîndire rafinată, sofisticată chiar. În general, aceștia din urmă emit și pretenții pe măsură. Sînt însă îndreptățiți într-o anumită măsură, numai că potența lor spirituală ieșită din comun cum spuneam, este direcționată diferit, unii înbrățișînd demersuri constructiviste mai mult decît decente, alții într-un mod cu totul diferit, ca două părți ale unui întreg, aflate pururea într-un antagonism perfect, se atașează cu emfază spiritului criticist, adesea demolator, semănînd sămînța unei discordii veșnice. Cu condescendență, trebuie să recunoaștem că amîndouă stiluri de abordare a diverselor problematici sînt benefice pînă la un punct, atîta timp cît se completează reciproc pentru atingerea de scopuri și parametrii superiori, într-un curent evolutiv firesc, pilotajului celor din urmă aducînd plusvaloare. Dacă în cazul constructiviștilor, subiecții au o singură direcție, pozitivistă cu predilecție, abordînd diferit doar tehnici mai mult sau mai puțin calibrate, mai mult sau mai puțin calitative, într-o estetică diversă, rareori discutabilă, ei bine, cei din urmă, de multe ori vor să fie cei dintîi, uitînd că fără marfa altora ei n-au ce vinde. Pentru mulți dintre ei , modestia nu s-a inventat încă, tot ce mișcă trebuind să treacă pe sub lupa nemulțumirii lor. După ei, și lumina zilei ar trebui săvină noaptea (traficul fiind redus !) și viceversa. Uni se ascund sub aripa protectoare a tagmei, semnînd chiar cu nume consacrate, alții dau buzna pur și simplu, din neant, într-o veselie cu iz. Vedeți dumneavoastră, de multe ori, brînza e bună dar burduful ba. Încredințat că iureșul acestora nu are de-aface cu lipsa unui simț pozitivist definitoriu, intuiția asigurîndu-mă că este doar o lipsă de atenție expandată în înalte precum și unilaterale condiționări, motivate de o plinătate de sine ce din păcate a ajuns să dea pe-afară, de la înălțimea competenței lor, nemaivăzîndu-se pămîntul. De remarcat însă, e că intuiția, de multe ori ne poate juca cele mai nefericite feste. Ei bine, totul ar fi bine, dacă n-ar fi și rău... Pe de-asupra, un segment neprecizat dintre aceștia, cu lipsuri etice, pentru care uzul moralei nu prezintă prea multă însemnătate, ocolindu-i, deontologia fiindu-le întru-cîtva străină, profită nemeritat de zestrea ancestrală, ce le imprimă însă și un anumit caracter atavic, punîndu-i în poziția unei echilibristici stînjenitoare. Capacitățile mentale ale acestora, stinghere, fără sensibilități înălțătoare, fac loc unui pragmatism aspru, contondent uneori, ce nu pune nici măcar un plasture peste rănile deschise ale realității, ci hăcuiesc victima într-un dispreț nemeritat, cu o întreagă panoplie de termeni din cale-afară eterogeni, opuși cu forța într-un ranchiunos semantism. Pentru un subiect lucrat în filigran, bunăoară, nu putem adecva forțat un limbaj scînteietor într-un cuplaj insolit, cu cuvinte sărace, stînjenitoare, așa cum nu se face să evaluezi la lumina zilei, în drumul maore, o piatră rară. La fel, nu e indicat nici să manipulezi segregări imunde cu mănuși de catifea. Să folosești un stil ce abordează lucrurile astfel, într-o diagonală forțată, mai mult decît îndrăzneață, într-un dualism frivol, înseamnă că simțul măsurii este oarecum afectat, esteticul faptului reclamînd o lipsă. Persoane, așadar, cu așa înalte pretenții, nu-și pot permite însă, să faulteze în așa măsură etica scrobită a cuvîntului scris, atît la niveluri înalte cît și mai jos. Noroc însă că demersurile acestora, cu caracter pur teoretic, nu lasă urme materiale, palpabile, influența lor, în ultimă instanță fiind diminuată cert de discernămîntul general.
Memorat
Pagini: [1]
  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
 
Schimbă forumul: