Sa ne jucam cu versuri!

[mirela]

Eh...daca tot suntem la propuneri de versuri eu propun altceva:
cei ce treceti pe-aici lasati din inspiratia voastra cateva versuri
care pot avea sau nu legatura ca ceea ce este deja scris...
lasati inspiratiunea sa alerge si doar prindeti-o in versuri!
ce spuneti?
se prinde cineva?
incep eu:

lumea se-ascunde-n pasii de lumina
strang aripile cazute pe drumuri cu tarana
si-nalt iarasi la ceruri o ruga, numai una
o lacrima strapunge zarea...si iarasi rugaciunea,
incet de sus coboara si chipului ii spala
azi, lacrima e izbavire si catre ceruri zboara...

[Silvia Velea]

ştii cine sunt, tu, ochi adânc de apă?
când turmele de cerbi vin şi se adapă,
îţi răscolesc cu bot avid privirea,
în tine tulburată se-nfăţişează firea.

ştii cine sunt? eu, cea adevărată?
nemărginită-i bolta şi înaltă,
surprinzi bătaia de aripi în valuri,
nu poţi cuprinde zborul între maluri.

ştii cine sunt? dar cine nu sunt oare?
şi visător,
şi cel visat,
şi vis sunt,
şi visare...

[mirela]

Silvia, multumesc, 
atata sensibilitate in versurile tale...

si cine sa mai fiu in asta lume?
sunt poate cantecul cel nestiut,
din inimi...si plansul-rasul si poate
chiar vazduhul stie cate margini de cuvant
cuprins-am gand cu gand si vantul cel hoinar
imi stie azi, povestea si lacrima si jarul din priviri
da, sunt verde poate omida sau fir de iarba
sunt, da sunt pentru ca de n-as fi
pe cerul plin cu stele s-ar perinda
atatea ne-ntelesuri si daca sunt,
sunt doar pentru ca astazi m-am nascut
dintr-un cuvant si voi muri candva,
acolo unde zarea se va topi, incet,
pe-o lacrima de stea...

tu cine esti, tu,
calatorule, pe-aici
hai spune-ne de unde vii?
spre unde treci?

, mirela

[vanghelis007]

Sunt calator prin clipele straine,
Si cerul plange-n mine in cuvant,
Cu luni arzand in noptile senine,
Tacerile din mine luminand,

Sunt dorul tau, inchis in necuvinte,
Sunt pescarusul care plange-n zbor,
Sunt inima ce bate iar fierbinte,
In pieptul meu, al tau si-al tuturor,

Sunt cantecul din noptile de freamat
Cand frunza, tu ingani privighetoarea,
Sunt steaua care cade cu un geamat,
Si lumineaza cu feerie marea,

Sunt disperarea din tacerea moarta,
Sunt ingerul, ce vine din oglinda,
Si bate-n umbra noptilor la poarta,
Iluzia in brate s-o cuprinda.

[vanghelis007]

Spune-mi acuma,pentru ce tu taci,
In necuvinte, singur de ma lasi,
Ca sa vorbesc in taina mea cu cerul,
Sa ii sporesc, prin anotimp misterul,
Doar tu, uitata mea din amintiri,
Ai inflorit amurgu-n trandafiri,
Si ai facut tacerile sa tipe,
Cu fluturari de gene si aripe.
Dar sa te-ntreci nu vrei si faci popas,
Ramai prin frunze, fosnet fara glas,
Hai spune, draga mea ce se intampla,
De ma inec, in pacea ta adanca.

[tla26]

 imi place ideea....

A spune cine sunt nu mi-e usor,
Nici stelele nu stiu a spune taina lor,
Nici insula din zarea-ndepartată,
Nici lacrima din roua picurată.

Poate că sunt o frunză rătăcită-n vânt,
Un strop de nea pierdut in lumea mare,
Cerşind fărâme din al iubirii cânt,
Un adăpost, o alinare...

Sau, poate, sunt un val de mare prea grăbit
Care se-ndreapată neincetat spre-al zării mal,
Uitând să ceară apelor din care a răsărit
O oază de iubire în dar.

Sau, poate, sunt o filă dintr-o carte neîncheiată,
Dintr-un album făr' de-nceput şi fără de sfârşit
O simpla frază intonată,
Din ale carei rânduri prea putine am citit...

[vanghelis007]

Printre florile gradinii, esti frumoasa nestemata,
De aripile de soare, dimineata dezmierdata,
Da sarutul lunii triste,tu te umpli de mister,
Stele ard pe drumul noptii,vesnicii in zori ce pier,

Si se leagana parfumul,peste perina ta cald,
Aripi albe se coboara, ca un fosnet din inalt,
Si pe frunte te saruta,tandru ca o adiere,
Peste pleoapele lasate peste ochii plini de stele.

Sufletul gingas isi prinde, zborul de inima mea,
Un luceafar care arde, printre nouri albi, o stea,
Si zburam prin ceru-albastru, doua patimi fara glas,
Sa dansam prin vesnicia orelor ce ne-au ramas.

[Greeny]

Sa ne jucam pentru ca timp este indeajuns
Si cand nu o sa mai fie atunci o sa fie de plans
Pentru ca apoi o sa avem de tras din greu
Sa mai ajungem sa vedem un curcubeu

Zambim nu mai este mult, e aproape
Sfarsitul ce tot il auzim la televizor, el poate
El poate sa ne elibereze de inchisoare
El poate face aduga in intuneric un pic de soare

[vanghelis007]

Eu sunt in jurul tau si-ncet ma scutur,
De purpura iubirilor din mai,
Cu aripile noptii sa te bucur,
Cu sunete de flaut si de nai,

Eu sunt sarutul vantului usor,
Ce parul de pe frunte la o parte,
Ti-l da-n tacerea lui mangaietor,
Cand ziua si cu noaptea se desparte,

Eu sunt sarutul ca un val fierbinte,
Care ne fura si ne-arunca-n neant,
Sunt cel ce dincolo de juraminte,
Te urca-n cerul lui, de-a pururi alb,

Iar tu cobori si dorul meu il picuri,
Cu ochii tai albastri sau caprui,
Cu vorbele pierdute in nimicuri,
Si cu sarutul tau cel amarui.

[rosca costea]

Singur... Straşnic cuvînt,
Tot mai des îl pronunţ.
 Căci nu pot să mă avînt...
Şi tot mai des eu renunţ.
În jur atîta indiferenţă
 Atîta calvar şi mister.
Căci nu mai şti de aparenţă
Şi totuşi încă mai sper...