Paulpăvălachepreda
Vizitator
|
|
« Răspunde #11 : 10 Mai 2012, 09:42:40 » |
|
Eu nu sunt, căci nici n-am fost: Undeva pe-acest pământ, având pe lume vre-un rost; Şi totuşi, aş vrea să fiu, să fiu şi să dăinuiesc Apoi, versuri să vă scriu, şi poet să mă numesc.
Numele... mi l-am uitat, cred că mă chema... Marin; Totul, îmi pare schimbat, şi nimic... minte nu ţin; Paul, poate mă numesc, sau poate... mi s-a părut; Ameţeli... am, când vorbesc, şi mai bine... rămân mut.
Uitarea, e dureroasă, te gândeşti... te tot gândeşti; Lume,-aceasta e frumoasă, şi trebuie... s-o trăieşti. Poate... ştiţi voi... cum mă cheamă, cum mă cheamă, mă numesc; Oamenii-şi găsesc... o mamă, şi pe care o iubesc.
Eu cred că... am fost orfan, poate... m-am născut din flori; Te-aş ruga... să-mi dai un ban, căci de foame... poţi să mori. Ultima dorinţă-mi este... Păvălache, să-mi spuneţi... Lumea, cred... că mă iubeşte, şi voi, habar... nu aveţi...?
|