Basme

[vanghelis007]

Sectiunea a doua/Povesti etico-mitice(Psihologice)
-Ciclul celor trei frati
tipuri:
Fratii perfizi,
Tovarasii nazdravani.
-Ciclul celor doi frati.
Tipuri:
Dioscurii
Fratii de cruce.
-Ciclul animalelor recunoscatoare.
-Ciclul femeii perfide
tipuri:
Scylla
Dalila.
-Ciclul incestului
tipuri:
Peau-d'Ane,
Fata cu mainile taiate.
-Ciclul mamei vitrege
tipuri:
Holle
Cenusareasa
Phryxos.
Rodia.
-Ciclul petirilor
tipuri:
Edip
Enomaos.
Ciclul fatalitatii
tipuri:
Moira
Nemesis
Ciclul uriasilor si al piticilor
-Ciclul omului viteaz
tipuri:
Orion
Hercule-Pacala.

[vanghelis007]

Pentru ca tot suntem aici, vom aminti de sectiunea a treia,/Povesti religioase (Legende).
-Ciclul lui Dumnezeu
tipuri:
Dorintele,
Talismanele.
-Ciclul Necuratului
-Ciclul Mortii.
tipuri:
Moartea cumatra
Calatoria Mortii.
Si in sfarsit, ultima sectiune, a patra,/Povesti glumete ( Snoave )
-Ciclul femeii istete,
-Ciclul lui Pacala,
Iar ca final, mai avem o sectiune "adaus", numit "Fabula animala."

[vanghelis007]

Impartirea  facuta de exeget este foarte interesanta si desigur ca naste o serie intreaga de semne de intrebare, pentru ca o clasificare nu se face la voia intamplarii ci respectandu-se niste legi folclorice discutate cu toti folcloristii si apoi respectate la punerea in practica a intentiilor.Legile nu trebuiesc puse sub semnul personalitatii exegetului, pentru ca si aceasta personalitate are defectele ei lumesti.Folosirea unor metode forte, poate duce la orientarea gresita a metodelor  si prin aceasta, la modificarea artificiala a rezultatelor la care ajungem.
Tributar metodelor de cercetare mitologice comparatiste, Lazar Saineanu, isi imparte din start basmele dupa metodele subiective ale cercetarii folosite.In felul acesta vom observa trei directii de cercetare:
-Directia mitologica greaca
Motivele care sunt sugerate ca model tipologic, poarta nume grecesti si sunt cautate ca arhetipuri in universul cultural grec.Amor si Psyche, Melusina, Neraida, Daphne, Iason, s.a.m.d. ofera o imagine destul de clara in aceasta directie.
-Directia mitologica ebraica.
Este mentionata in cadrul unui singur tip, Jephta, subanteleasa intr-un numar foarte mare de basme, si din nou adusa in discutie in  sectiunea a treia a povestilor religioase, desi unele dintre ele s-ar putea sa fie de traditie pura romaneasca.
-Directia mitologica romaneasca.
Este cea mai prost reprezentata in clasificarea lui Lazar Saineanu.
Toate aceste neclaritati si daca vreti, nemultumiri, ar fi fost rezolvate in mod elegant, daca s-ar fi folosit o metoda de studiu care sa fie echidistanta de orice pasiune omeneasca , de orice partizanat folcloric, iar rezultatele ar fi fost acelea pe care s-ar fi picat, fara modificarea lor, pentru ca nu corespunde mirosului sau gustului nu stiu carui exeget.Ca sa va dau un singur exemplu, deschideti cartea lui  Romulus Vulcanescu:  Mitologia Romana. Numai panteonul romanesc , cu sfintii stramosi, cu sfintele noastre stramoase, cu Craciun si Baba Dochia,cu Zanele si Zanii nostri autohtoni, cu Fartatul si Nefartatul, si asa mai departe, ar putea deveni o carte la fel de groasa ca clasificarea facuta de Saineanu.Si la fel de mult, cred ca ar umple golul acela al directiei de interpretare romaneasca, din care daca am intrezarit cateva firave palpairi.

[vanghelis007]

Facand trecerea in revista a basmelor clasificate de Lazar Saineanu, observam ca basmele populare sunt impartite dupa cateva motive folclorice, dar pe parcursul expunerii teoretice, foarte multe dintre aceste motive se repeta, sau sunt intr-un fel multiplicate ceea ce ingreuneaza intelegerea.Astfel, primul ciclu se numeste succesiv:ciclul parasirilor, dar si ciclul om-animal,iar in a treia varianta, sunt mentionate niste personaje, Amor si Psyche.A parasi pe cineva este un act de miscare.Relatia om-animal este cu totul altceva decat relatia de miscare, Iar numele personajelor implicate in basm este strain de celelalte doua.Femeia-planta din ciclul urmator, este si ea o exprimare ambigua, deoarece nu defineste cu claritate de la bun inceput daca avem de-a face cu o relatie de factura intima, de o nastere miraculoasa , de o metamorfoza, sau de cu totul altceva.Ciclul interzicerilor, se refera la locurile interzise, sau a camerei interzise.Intrebarile si raspunsurile par a se lega mai degraba de basmele din ciclul solomonian sau cel al femeii intelepte.Urmeaza motivul animalelor cumnati, si mai gasim in aceasta directie, basme cu animale recunoscatoare.In afara de :Personaje, locuri, raspunsuri si animale, mai intalnim si obiectele, (apa vie si apa moarta,) fapte eroice si fapte reprobabile,(Incestul neefectuat, ori nemarturisit),expunerile,(care si ele implica un loc, si doua peronaje:eroul si balaurul sau zmeul.),Ciclul femeii perfide, care este tot personaj, al Piticilor si uriasilor,  care si ele sunt personaje, Ciclul omului viteaz, al Femeii razboinice, a fratilor, (celor trei frati, a fratilor gemeleri, a fratilor vitregi.).Parerea mea personala este ca aceasta clasificare s-ar fi putut concentra, tinand seama de motivele care sunt luate in discutie.Dar aceasta presupune ca exista unele motive esentiale, semnificative si atunci ar trebui sa tinem cont de aceste motive  care vor ramane valabile pentru toate basmele nationale si universale.Nu sarim ca niste caprite de la un motiv la altul pentru ca ne place noua motivul al doilea sau al treilea mai mult ca cel dintai.Motivul trebuie sa ramana valabil la toate basmele care contin motivul respectiv.Putem face asta?Daca nu, va trebui sa cautam o cale in care clasificarea sa nu se mai repete, sa nu mai gasim un motiv ca un model general pentru un ciclu si ca un motiv nesemnificativ intr-un basm oarecare, care apartine altui ciclu.Vom vorbi in cele ce urmeaza de sectiunea a III-a,Povestile religioase sau legende.Ciclul lui Dumnezeu.
Saineanu spune asa:(pg.548):
" Acest ciclu are ca trasatura caracteristica aparitia lui Dumnezeu sau a lui Cristos, in mijlocul muritorilor pentru a rasplati sau rasplati faptele bune.
Basmele sunt impartite in doua tipuri:
-Tipul Dorintelor
-Tipul Talismanelor.

[vanghelis007]

Sa vedem ce se intampla in cazul tipurilor respective.In timpul Dorintelor, Dumnezeu travestit intr-un unchias, termen uzual pentru om batran, implineste dorintele a trei frati, dintre care fratii mari sunt rai iar cel mic este bun.Din cauza rautatii lor, cei rai nu pot sa se bucure de bunuruile dobandite, in vreme cel fratele cel mai mic, prospera.In celalalt ciclu, al Talismanelor, Dumnezeu daruieste unui sarac niste obiecte minunate pe care un altul, incearca sa le substituie si pana la urma, hotul este dovedit si este pedepsit.Saracul isi redobandeste bunurile furate.In primul tip, basmele consacrate sunt: Azima mergatoare, Cei trei frati,Soarta rea, Omul de omenie nu piere, Cristos si vierulDarul lui Cristos, Pe un fir de bob, Dorinte, Legenda pupezei, Finul lui Dumnezeu, San-Petru, Mioara cu lana de aur, Vacule nazdravane.
In cadrul celuilalt tip, al Talismanelor, vom gasi basmele urmatoare: Ganul Tiganul, Imparatul Serpilor, Darurile, Darurile minunate, Asinul, masa si botica, Doftorul Toderas, Trifon Habaucul, Oamenii cu coarne.
Primul exemplu care este dat de catre Lazar Saineanu, se refera la mitul grec, Filemon si Baucis.Mitul este foarte cunoscut si povesteste de coborarea  lui Zeus  si a lui Hermes pe pamant undeva in Frigia, travestiti in cersetori.Nimeni nu-i primeste la masa si doar undeva la marginea oraselului, cele doua entitati divine se bucura de stima lui Filemon si a lui Baucis.Acestia ii omenesc pe zei, si zeii ii iau cu ei, deoarece vor distruge oraselul acela ingropandu-l sub apele unui lac.Singura casa care scapa fu casa celor doi care a fost transformata in templu,iar Filemon si Baucis devenira preotii templului.La moartea celor doi, trupurile acestora trec in vegetal.Mitul acesta grecesc este o mare capcana pentru cercetare, deoarece este o varianta greaca a unor intamplari vetero-testamentare. in care protagonistii sunt la inceput Avram si Sara, -ei il primesc pe Dumnezeu in casa lor si il cinstesc asa cum se cuvine,apoi este povestita distrugerea Sodomei si Gomorei si scaparea din dezastru ca urmare a parasirii locurilor pedepsite de Dumnezeu de catre Lot si sotia sa si respectiv de Avram si Sara.Aceasta poveste se regaseste in Biblie fiind asa cum am spus, vetero-testamentara.Bobul vrajit al lui Comparetti, nu face decat sa refaca mitul ebraic, prin dorintele cerute a fi realizate, legate de casa, mobila avere, femeie, domn si imparat.O versiune sarba, pomenita de Saineanu, devine iarasi interesanta prin motivele pe care le promoveaza.Basmul este vetero-testamentar.
"Apoi ingerul veni iarasi schimbat in calugar si ducand pe frati la o apa mare, intreba pe cel mare ce ar dori.El spuse ca acea apa mare sa se schimbe in vin si sa fie a lui.Si asa fu."
Ori fratele cel mare nu este altcineva decat Moise care indreptand toiagul Divin catre apele Nilului, le prefacu in sange.Sa nu uitam ca prin termenul acesta de "apa mare" sunt denumite apele unui fluviu.Cel mic cere sa gaseasca o femeie crestina cu care sa se insoare.Este dus intr-un oras unde porintesa nu stia cu cine dintre cei doi pretendenti sa se marite. Ingerul propuse atinci sa se sadeasca trei vite in gradina si a cui vita va lega rod pana a doua zi sa reprezinte alegerea fetei.Ori aici exista doua motive vetero-testamentare combinate intre ele:
Alegerea lui Aaron dupa aceeasi metoda a toiagului care infloreste pana a doua zi din manunchiul de toiege adunate laolalta pentru a se vedea care este vointa alegerii Domnului.Vita de vie, reprezinta partea finala a povestii lui Filemon si Baucis, cand personajele se transforma in vegetal.

[vanghelis007]

Azima mergatoare a lui Reteganul, iarasi este importanta prin motivele folclorice continute si prin mesajul secret continul in cadrul basmului.Basmul este cat se poate de vetero-testamentar.Optiunea aceasta pentru natura vetero-testamentara, nu este o toana de-a mea deoarece apartine motivelor si simbolurilor continute. Gasim motivul alegerii prin infrunzirea cutitului infipt in masa si care se leaga de alegerea de catre Dumnezeu a lui Aaron.Apare motivul copilului inchis in cuptor, care se refera la robia egipteana a copiilor lui Israel.Si acum fiti putin atenti:
" Apoi luntrasul zise femeii sa dea fratelui mijlociu cand fu sa plece de la dansul, o azima din faina cea mai alba,( in ea pusese toti galbenii din punga,) si ea o baga in traista-i.Dar a doua zi azima fu iar la luntras pe masa.Fratele sau simtind azima prea grea, crezu ca nu este coapta si o dadu unui plugar pentru o bucata de malai, plugarul insa o duse tiganului pentru a-i ascuti fiarele plugului, iar tiganul o aduse luntrasului sa-l treaca Dunarea."
Singurul loc in Biblie unde apare azima umblatoare, se leaga de fratii lui Iosif si de Iosif.Va amintiti scena in care Iosif pune tot argintul fratilor inapoi in sacii cu grau?Iarasi interesant mi se pare motivul alegerii fratelui celui mai mic:
"Eu doresc numai atat.Sa-mi dea Dumnezeu o luntre si o casa langa Dunare."
Dorinta aceasta i-a fost satisfacuta lui Moise inca din frageda pruncie, cand sora lui l-a ascuns intr-un sicrias de poapura, in trestiile Nilului.
In basmul "Cei trei frati" al lui Ispirescu, reapar motivele veterotestamentare amintite si mai inainte:Toiagul infrunzit, motivul copilasului varat in cuptor, a caror semnificatie o cunoastem.
"Soarta rea a lui Urechea, pe cat de succint este rezumatul, pe atat de plin de semnificatii.
"Un frate bogat darui in mai multe randuri pe altul sarac.Dar soarta rea nu-i da pace:Intaia oara trecand d-a inotul (un rau ) pierdu braul cu banii.A doua oara fu jefuit de niste talhari.A treia oara, bogatul puse banii intr-o paine neagra si o dadu saracului (fara sa ii spuna ce contine )o vandu unei slugi boieresti pentru o paine alba."
Motivul trecerii prin apa se refera la trecerea peste Marea Rosie.Al doilea motiv al azimei, se refera din nou la povestea lui Iosif si a fratilor sai, pe care o cunoasteti.

[vanghelis007]

Finul lui Dumnezuu, a lui Sbiera, este placut si interesant ca basm, nu numai din perspectiva povestitorului popular ci si sub aspectul  valorii de semnificatie.Semnificative si mai clare apar motivele carului incarcat, corespunzand jefuirii egiptenilor in Exodul, cat si motivul Marii Rosii.("Ajungand la o apa, ea se desparti  inaintea lor si o trecura ca pe uscat.).Ultimul motiv, acela al ingroparii coarnelor din care vor rasari doi pomi sacri cu fel de fel de poame, se refera la cultul lui Apis, si la aparitia in preajma mormintelor taurilor solari ingropati, a doua orase(Pomii.) Poamele diferite pe care le contin acesti arbori sfinti, sunt de fapt locuitorii oraselor respective care apartin unor nationalitati diferite.
Prima varianta a lui Stancescu, "Finul lui Dumnezeu", suntem informati ca "a fost reprodus la ciclul Expunerilor cu care se combina."
Probabil ca daca basmul ar fi avut mai multe motive, el ar fi fost "reprodus"in toate clasele sau tipurile carora le-ar fi apartinut motivele folclorice respective.Dar aceasta nu face decat sa scada interesul cititorului care si-asa este confuz datorita lipsei lui de experienta in ale folclorului.
Sa spunem cateva cuvinte si despre tipul Talismanelor.In mod curent in aceste basme, omul sarac primeste in dar de la Dumnezeu o masa fermecata, care se umple la o anumita comanda cu bucate, un cal fermecat sau ogar care in loc de nevoile firesti facea galbeni de aur, si o bata care snopea din bataie.Obiectele vrajite se refera deci  prin masa la tinutukl Canaanului, unde curge lapte si miere, sau Tara Fagaduintei.Celelalte sunt  de natura egipteana, dar sensul motivelor este putin mai obscur.Putem banui ca bata este arma folosita de egopteni pentru a sanctiona pe cei vinovati.Poate in acelasi timp sa reprezinte si toiagul nazdravan al lui Moise, cu care acesta putea infaptui miracole.In ce priveste calul, el poate fi asociat cu hicsosii, deoarece acesia vor introduce calul in Egipt iar poverile de aur furate din Egipt au fost purtate de aceste animale nobile.

[vanghelis007]

M-as fi asteptat ca Lazar Saineanu sa fi acordat atentie acestei teme atat de vaste care se refera la Dumnezeu, si despre care gasim informatii interesante la Tony Brill, atat in cartea sa cu legende cat si in "Legenda mitologica, Legenda Religioasa si Legenda istorica."Cartea lui Brill are avantajul de a umple niste goluri uriase in cadrul clasificarii basmelor facute de Saineanu.Am sa va rog ca din clipa de fata sa priviti acest material ca fiind diferit si complementar studiului efectuat de mine pe marginea materialului informal a lui Saineanu.Vom face o scurta trecere in revista.Brill vorbeste despre Legenda Mitologica, adunand in cadrul acesteia, Ursitoarele, care sunt legate de notiunea de destin.Totusi vreau sa va trag atentia, ca desi abordarea lui Brill este total diferita fata de Saineanu, textele legendare, chiar in forma lor comprimata, tot se preteaza unei citiri hermetice, unele afirmatii capatand semnificatiile cuvenite abia dupa ce s-a aplicat aceasta metoda de studiu hermeneutica, despre care vorbeam.Am sa explic cateva semnificatii care reies din paralela cu basmele si respectiv cu semnificatiile legendare sau istorice.
"Cine capata piticii ursitoarelor ii merg bine treburile.
O fata orfana, avea multe treburi.Cum i se parea ca nu le va putea descurca, nu mai lucra nimic si nevoia intrase in casa ei.Cand tocmai gandea ca nu a avut o ursitoare buna, a aparut o batrana care i-a spus ca este ursitoarea ei.A scos de sub manta zece pitici si fiecare stia sa faca alta treaba. Cand i-a vazut cum lucreaza, fata i-a cerut ursitoarei , ca sa nu fie banuita de vrajitorie.Ursitoarea i-a bagat piticii in deget si a sfatuit-o sa-i indemne mereu la lucru.Fetei i-au mers treburile bine, s-a maritat, a avut 8 copii si a fost fericita. De atunci se spune despre fetele harnice  ca au capatat in dar "piticii ursitoarei".
Exista si o formula mai moderna in zilele noastre si anume cand un om este suparat, ca "i s-au pus piticii."
Dincolo de suparare, sau de harnicie, problema este de unde au aparut acesti pitici misrteriosi care reusesc sa faca in mod surprinzator toate lucrurile, ba sunt capabili si de manie.Exista doua locuri in care apare termenul de pitic.Unul este legat de Egipt si piticul, este vazut in sensul de copil, cu referire la copiii lui Israel.Dar ei sunt o referire generala si la intregul popor al Egiptului, a carui harnicie era vazuta si comparata cu harnicia furnicilor.A doua directie de interpretare porneste de la Atena si de la locuitorii ei.Statuia Atenei de pe Acropole, avea 12m.In raport de ea, locuitorii cetatii puteau fi considerati pitici.Si chiar sub aceasta denumire vor intra in basmul fratilor Grimm, "Alba ca zapada si cei sapte pitici".Concursul dintre Atena si Arachne, este cunoscut.Pentru ca zeita era si o zeita a mestesugurilor.Totusi si piticilor le poate sari tandara si sa ne amintim de conflictul dintre Persi si Atenieni in care Persii au trebuit sa fuga cu coada intre picioare.

[vanghelis007]

Baiatul ursit sa aiba viata unui taciune , mare de pe vatra, traieste atata timp cat taciunele stins este pastrat.
Ursitoarele au ursit un copil la nastere sa aiba viata unui taciune mare care se afla pe vatra.Moasa care a auzit acest lucru, a stins taciunele si l-a pastrat.Cand copilul a ajuns flacau si  s-a insurat, moasa a incredintat nevestei lui taina si taciunele.Dupa multi ani cand perechea s-a certat, de ciuda, femeia a aruncat taciunele in foc si viata barbatului ei s-a stins.
Legenda este intr-adevar mitologica pentru ca se regaseste in mitologia greaca.
"MELEAGER (MELEAGRU)
Erou etolian. Era fiul lui Oeneus, regele Aetoliei, si al Althaeei, fiica lui Thestius, si sotul Cleopatrei. A participat la expeditia argonautilor si la vanatoarea mistretului din Calydon, de care a ramas legat, in mod deosebit, numele sau. Maniata pe Oeneus, care o jignise lipsind-o de un sacrificiu, zeita Artemis trimite un mistret fioros care pustieste tinutul Aetoliei. Ca sa-l prinda si sa-l ucida, fiul regelui, Meleager, organizeaza o vanatoare la care ii cheama sa participe pe cei mai viteji eroi. Printre acestia se numarau: Theseus, dioscurii - Castor si Pollux, Pirithous, Idas si Lynceus, Iphicles - fratele lui Heracles, Iason, Amphiaraus, Telamon, precum si o femeie, Atalanta. Atalanta este cea care raneste prima, cu o sageata, mistretul. Lovitura de gratie i-o da insa Meleager, asa incat lui ii revine drept prada fiara. Indragostit de Atalanta, Meleager ii ofera pielea si capul mistretului, dar gestul lui starneste revolta celorlalti vanatori, care cor sa fie si ei partasi la vanat. Se isca o lupta, in cursul careia Meleager ii ucide pe cei doi frati ai Althaeei, unchii sai.
La nasterea lui Meleager, moirele ii prezisera ca va trai numai atat cat va dainui un taciune care era aprins in vatra. Inspaimantata, Althaea a stins atunci taciunele care ardea si l-a pastrat cu grija. Or, in ziua in care Meleager si-a ucis unchii, fratii Althaeei, aceasta, cuprinsa de manie, a dat foc taciunelui fatal si l-a lasat sa se mistuie, curmand in felul acesta firul vietii lui Meleager. mai apoi, venindu-si in fire si dandu-si seama de fapta ei, indurerata, Althaea si-a pus singura capat zilelor, spanzurandu-se."
Totusi, mai exista inca un personaj care este visat de mama sa ca se naste sub forma unui taciune sau o facla aprinsa, ceea ce mai tarziu va duce la arderea Troyei.Mama este regina trtoyana Hecuba (sau Hecab), iar fiul nascut se va numi:Paris sau Alexandros.

[vanghelis007]

Copilul sortit sa moara din cauza unui sarpe.
Este atestat in Epir si Moldova.S-au identificat doua variante."Fiul de imparat,"Papahagi P., Basme aromane.
Un imparat care isi dorea un copil, a capatat unul.Ursitoarele s-au intrunit a treia zi si cea mica a hotarat ca copilul sa traiasca pana  la adanci batraneti, fiind unic la parinti.Mijlocia a sortit sa moara copilul la noua  ani si sa nu-l jeleasca lumea.Cea mare a hotarat sa moara la 21 de ani si i-a taiat firul vietii.
Imparatul care era ascuns, a auzit totul si a hotarat sa infranga soarta.Ca sa-si ascunda copilul el a cladit un palat ( de sticla pe care l-a pazit tot timpul.)Tanarul a ajuns cu o zi inainte de a implini 21 de ani si  imparatul era bucuros.A mancat niste struguri din cauza carora a murit.(o naparca ascunsa intre struguri l-a muscat de buza.)Soarta nu poate fi infranta.
"Fata de imparat si sarpele"-(C.N. Mateescu)-Fetei de imparat intrand un sarpe in ea, de marmura, pe mare, (?!) inauntrul unei boabe fiind un pui de sarpe l-a inghitit si a murit.
Acestea sunt cele doua legende, dintre care cea de-a doua este putin dubioasa si nesigura datorita golurilor informale pe care le contine.Cele doua legende va spun ceva?Ele sunt intr-adevar de factura mitologica, dar de ce?Pentru ca introduc in ecuatie un imparat, un copil si un sarpe, iar destinul copilului este prezis inainte?Ori  pentru ca legenda sau legendele in sine nu se pot  incadra in niste tipuri sau clase ceva mai cunoscute?A doua intrebare care este poate mai seducatoare decat prima, este ce model istoric se gaseste dincolo de aceasta legenda sau basm mitologic.
Citez din wikipedia:
"După moartea lui Marc Antoniu, Alexandria fusese cucerită de romani, care înconjuraseră mausoleul Cleopatrei. După ce aflase că va fi trimisă în lanţuri la Roma, ca trofeu al lui Octavian, Cleopatra se pregăti pentru o moarte demnă de o regină, luând mese fastuoase şi îmbrăcând cele mai bune haine ale ei. Lui Octavian îi trimise un testament conform căruia dorea să fie înmormântată alături de iubitul ei, Marc Antoniu, şi îl lăsa la conducerea Egiptului pe fiul ei Cezarion, drept Ptolemeu al XV-lea. Neacceptând să ajungă sub dominaţia lui Octavian, Cleopatra s-a sinucis la 12 august 30 î.Hr., probabil prin muşcături de vipere. Trupul Cleopatrei a fost îngropat alături de Marc Antoniu, pe ţărmul Marii Mediterane, cu toată pompa. Apoi, Octavian l-a executat pe fiul Cleopatrei (Cezarion), aflându-se în drum spre India. A anexat Egiptul Imperiului Roman şi a folosit avutul Cleopatrei pentru a-şi plăti veteranii.
[modifică] Misterioasa moarte a Cleopatrei
"Moartea Cleopatrei" de Reginald Arthur
Potrivit istoricilor, în timp ce se afla în mausoleu, Cleopatra le ceruse sclavilor să aducă un coş cu un şarpe (sau cu 2 şerpi). Ea ar fi luat şarpele şi l-ar fi pus la sân, unde ar fi primit muşcătura ucigătoare. Se spune că agonia reginei ar fi durat 3 ore. Unii cercetători identifică şarpele cu o viperă egipteană, alţii cu o cobră, simbolul coroanei faraonilor. Şarpele ar fi muşcat-o în dreptul inimii, ceea ce ar fi provocat moartea rapidă. Se mai spune că ea murise alături de 2 sclave. Alţi cercetători cred că sinuciderea prin otravă de şarpe ar fi fost demnă de o regină, dar au dubii în privinţa acestei metode dată fiind durata scurtă de agonie, susţinută de documente. Mulţi spun că Cleopatra ar fi fost ucisă cu o lovitură de sabie dată pe ascuns chiar de Octavian, care voia să se descotorosească de ea. El ar fi şi autorul teoriei sinuciderii."