18 Octombrie 2018, 06:32:53 *

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola şi precizează durata sesiunii.
 
   Pagina principală   Ajutor Caută Calendar Membri Autentificare Creează un cont  
Pagini: 1 ... 41 42 [43] 44 45 ... 51
  Răspunde  |  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
Autor Subiect: Basme  (Citit de 435799 ori)
0 Utilizatori şi 1 Vizitator pe acest subiect.
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #420 : 07 Martie 2015, 00:01:31 »
Răspunde folosind un citatCitat

Functiile basmului dupa Vladimir Propp

In Morfologia Basmului, V.I.Propp pune insistent in lumina stereotipia basmului rusesc in special si  a celui universal in general.Actiunile personajelor sunt aproximativ aceleasi si derulate in aceeasi ordine. Actiunile poarta denumirea de functii. Actiunile sau functiile personajelor constituie  elementele fixe , stabile ale basmului independent de cine si in ce mod le indeplineste, Ele sunt partile componente, fundamentale ale basmului.
Atrag atentia asupra termenului -aproximativ,-care  sugereaza ceva relativ,subliniaza o anumita nesiguranta, faptul ca afirmatia legata de actiuni sau functii nu se respecta in mod constant in toate situatiile din basm.Aceasta reprezinta o bresa in cadrul basmului, sau ca sa fim mai exacti in cadrul basmelor.O serie din aceste actiuni propuse de Propp pot sa lipseasca in momentul interpretarii. Fara a  avea intentia de a aduce critici lui Propp, din perspectiva noastra, autorul  nu a rezolvat  in mod corect problemele basmului.Ceea ce Propp numeste actiuni sau functii, noi numim motive folclorice.Un basm este alcatuit dintr-o succesiune de motive folclorice, ca margelele insirate pe ata.Locul margelelor pe ata basmului poate sa varieze, schimband structura basmului. Propp nu tine cont de faptul ca in timp si in variantele produsului folcloric, motivele folclorice pot suferi modificari, asa ca aceste motive folclorice  ce se modifica in functie de povestitori, isi pierd fixitatea si devin  intr-un fel, mobile.Teoretic, dupa Propp, ar trebui sa avem un singur basm, care are personajele usor modificate, iar motivele folclorice se repera la fel, la nesfarsit. Ori acest lucru nu este adevarat.Dovada in acest sens este faptul ca Lazar Saineanu a facut o impartirte a basmelor dupa alte criterii, apropiindu-se de adevarurile lui, dar abatandu-se de la interpretarea hermeneutica a basmelor, ceea ce a constituit punctul lui slab.Propp nu stia la vremea respectiva despre interpretarea hermeneutica a basmelor.Ori conform teoriei hermeneutice, povestitorul porneste intotdeauna de la o realitate cu valoare arhetipala.In timpul procesului de elaborare a basmului, realitatea arhertipala sufera modificari, capatand un statut aparte.Basmul reflecta in mod denaturat  prin motivele sale, arhetipul de la care a pornit povestitorul.Basmele difera in felul acesta in functie de arhetipurile realitatii de la care s-a pornit.Vom avea atatea basme cate arhetipuri sunt. Propp vorbind de - Prejudiciere - spre exemplu, prezinta in cadrul intrigii cum defineste prejudiciul, un numar destul de mare si divers de actiuni. Normal ar fi ca un singur basm sa contina  toate aceste actiuni, ori in realitate, basmul cuprinde doar unul dintre aceste momente sugerate de autor, sau doar cateva dintre ele, nu toate elementele mentionate , in cadrul aceluiasi basm.Ori basmele, ca si variantele unui basm sunt diferite, fiind cladite din motive diferite.
« Ultima modificare: 07 Martie 2015, 00:03:02 de către vanghelis007 » Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #421 : 19 Martie 2015, 11:47:29 »
Răspunde folosind un citatCitat

Cheliuta si mama cea vitrega.

Basmul se gaseste in cartea - Cele mai frumoase basme arabe - la oagina 67. Este o varianta vetero-testamentara  din perspectiva culturii arabe, asupra vietii unor personaje semilegendare despre care se povesteste si in Vechiul Testament.Personajele sunt: Solomon, Josif si respectiv Moise. Afirmatiile nu sunt prea grozave.Interesant pentru lector este sa citeasca si sa gaseasca acele conexiuni subtile care fac deliciul cercetarii.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #422 : 19 Martie 2015, 15:58:51 »
Răspunde folosind un citatCitat

Personajul princpal din basm, se numeste - Cheliuta. Oricat ar parea de curios, acest personaj virtual, trebuie sa aiba corespondent cu un personaj istoric care nu poseda par pe cap, fie vremelnic, fie ca un statut social. Basmul afirma ca acest personaj a fost nascut cu acest defect. In basmele populare romanesti, chelia pare sa fi aparut la un moment dat, parul eroului fiind acoperit cu o basica de porc.Dincolo de aceste aspecte mai mult sau mai putin picante, amintesc faptul ca existenta unui cap ras era o conditie sociala legata de preotii din Egipt, si respectiv de Faraon.Aceasta inseamna ca acest Cheliuta, in peregrinatrile sale, a ajuns si in tara Egiptului. In Vechiul Testament exista trei persoane care fac acest lucru: Solomon, Iosif si Moise( apelativ care se aplica si faraonilor care se numeau-Mozes sau Mozis, ca: Ahmozes, sau Ahmozis, Tutmozis sau Tutmozes, etc. Interesant este ca fiecare din personajele mentionate de noi, au avut legatura cu Egiptul. Exista posibilitatea ca acest lucru sa fi generat trei povesti in care povestea ramane fixa, diferenta aparand la personajele implicate in actiune.
« Ultima modificare: 19 Martie 2015, 16:00:33 de către vanghelis007 » Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #423 : 29 Martie 2015, 19:51:26 »
Răspunde folosind un citatCitat

Am avut privilegiul si bucuria de a citi un material inedit de interpretare a unui bocet. Autoarea este doamna profesor Mariana Minca iar poezia-Bocet- apartine unei autoare, ceea ce transforma bocetul intr-o poezie culta. Chiar daca intre mine si doamna profesor exista unele mici divergente, doresc sa supun acest material foarte interesant atentiei Dvs.:

DUNIA PALANGEANU-BOCET
(cantec si descantec)
MOTTO
"ca la nunta mea
a cazut o stea"
Un poet adevarat simte, traieste traditia si si-o asuma ca pe un destin. Unul din miturile fundamentale ale poporuui roman ilustrat
de balada populara "Miorita" aminteste o credinta ancestrala legata de soarta, de steaua care rasare odata cu nasterea unei fiinte umane
si dispare de pe cer, "cade" cand fiinta aceea trece in lumea umbrelor.
In poezia "BOCeT" doamna Dunia pare sa fi gandit, printr-o metafora superba ("si s-a inecat o stea") un final, o trecere in cealalta
dimensiune, in care patrunde luminatade un "bob de roua":
"Bob de roua, bob de vara
ciutura e astazi goala
s-au scurs zilele din ea
si s-a inecat o stea"
Zilele sunt ca niste picaturi de apa, apa e roua, apa e conform mitologiei elementul primordial din care a aparut viata. Dar,
"s-au scurs zilele", viata s-a strecurat, a picurat in boabe stralucind de roua. Expresivitatea poetica, ideea de stea, de lumina aminteste
de Lucian Blaga in "Vara de noembrie": "muta-mi cu mana ta in suflet lacul". Lacul e oglinda, steaua e lumina, in oglinda lacului straluceste
ca o stea chipul drag, la poeta Dunia Palangeanu steaua e destin, mit si legenda.
"Ciutura" e un alt fel de vas ritual continutul fiind viata doar ca de data aceasta un gol sfasietor a luat locul cupei candva pline.
Intre Lucian Blaga si ciobanasul din Miorita doamna Dunia reinvie un mit, retraieste metaforic o legenda. Zilele care s-au scurs,
steaua care se ineaca napadesc seninatatea sufletului umpland-o de un dor acut, dorul de viata. Versurile sugereaza leganarea, calmul,
acceptarea unei stari de fapt pe care poeta o traieste cu o superioara detasare, fara teama, doar cu o oarecare umbra de regret:
"de prea mult tarziu si dor
poate maine o sa mor
si-or sa creasca peste mine
tufe albastre de sulfine".
Ritmul trohaic, rima imperecheata trimit, evident, cu gandul la un bocet popular, ca si formele regional-populare de viitor "o sa mor",
"or sa creasca", "o sa simt". E cantec si descantec pentru viata de aici si pentru cea de dincolo, e "marea trecere".
Nimic elaborat cu superioritatea intelectualului care se vrea diferit de omul simplu ci, dimpotriva, o gingasa piosenie fata de cei multi,
cei uitati cei fara de nume.
Intoarsa din nou in trecut, in "pasii de fata" care a fost candva poeta pare ca isi revede intreaga viata intr-o singura secunda:
"o sa simt pasii de fata
peste pieptul meu cum salta".
Dar noaptea e aproape, noaptea ca simbol al trecerii dincolo, luna plange cu sclipiri de raze, viorile risipesc pe strune sunete s lacrimi:
"noaptea ma va plange luna
si viorile cu struna
greierii cu a lor lumina
o sa-mi pasca din inima
si-o sa-mi fie foarte frig
si n-o sa mai pot sa strig
zarzarii o sa ma ninga
in amurg setea sa-mi stinga".
A simti cum cresc deasupra ta florile pamantului inseamna a sti sa suporti contopirea cu moartea si sa treci dincolo de ea lasandu-ti afara
in viata de sus spiritul, emanatia superioara a talentului care transforma prin vers moartea in viata, disparitia fizica in eternitate.
Dinclo de viata de acum vor continua sa creasca florile, vor inflori alb zarzarii, luna va rasari in fiecare seara iar jos, pe pamant greierii
isi vor ascunde cantecul printre firele de iarba:
"stelele vor scapara
invinse de umbra ta
si de glasul tau duios
bob de roua tamaios".
Amurgul, setea, stelele sau umbra sunt obsesii, posibile obstacole dar si depasirea lor prin puterea spiritului, a talentului. Glasul,
duiosia bobului de roua "tamaios" par sa fie secvente care tot revin atentionand sensibilitatea superioara a poetei ca tot ce se naste din lumina
nu poate sfarsi ca o apocalipsa.
Spunea Lucian Blaga :
In intunericul meu locuiesti
de atunci ca o stea in fantana
cand nicaieri nu mai esti
esti in mine. Esti, iata, aducere-aminte
singur triumf al vietii
asupra mortii si cetii".
Orice creator de arta se apleaca asupra misterelor fundamentale ale lumii: viata si moartea. Extragand din filonul de aur al folclorului romanesc
scanteia, dumnezeiasca lumina care alunga intunericul cei doi poeti Lucian Blaga si Dunia Palangeanu par sa exprime in versurile lor un uimitor
sentiment de "triumf al vietii asupra mortii".
E cantec si descantec in aceste versuri, canteul e viata, e iubirea, descantecul e intoarcerea la origini in haosul de dinaintea aparitiei vietii
pe pamant. Creatorii de arta traiesc intre ele, intre cantec si descantec ca o raza care pe masura ce lumineaza isi consuma substanta divina pana ce
se stinge de frig:
"si o sa-mi fie foarte frig
si n-o sa mai pot sa strig".
Mariana Minca
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #424 : 30 Martie 2015, 11:50:24 »
Răspunde folosind un citatCitat

Marilena Perijoc
ELIBERARE ŞI OFRANDĂ

Versurile Marilenei Perijoc sunt eliberare şi ofrandă.
Treptele eliberării sunt dureroase.
Ofranda e inevitabilă.
Pe scara pe care urcă privirea şi gândurile ei se suspendă între pământ şi cer, pământul e plin de viaţă, cerul risipeşte lumină divină.
Universul ei e întreg dar viaţa trăită pe jumătate, strangulată de vise spulberate îi dau senzaţia că acolo, sus, cineva are încă ochii vii, că aşteaptă semne, că “ceasul spart” se va auzi din nou, deşi”ceasul rău” a fost atunci, “în clipa de venin”, inevitabil.
E întuneric, podul plin cu amintiri e tot acolo, sus, poeta urcă din când în când pentru a revedea” castelul” acela al fericirii care s-a risipit ca un fum.
Între lumină şi ceaţă, pâclă, pământ şi zâmbetul de pe buze -mască a vieţii ce merge înainte-Dumnezeu e rugăciune şi speranţă, e suflet răscolit dar eliberat prin vers, prin curajul de a spune că şi dincolo de viaţă ceva ca o lucire dă sens trăirii.
Şi trăirea e ofrandă.
A rămâne ca un vis care în trecut a fost real iar acum e “ticsit de amintiri”, căutând ”uşa”, pragul dintre viaţă şi moarte (căci acesta e simbolul) înseamnă a te retrage în suflet şi în credinţă pentru a găsi putere.Puterea de a merge mai departe cu un zâmbet fals pe buze, gândind la podul de sus, podul cel plin de lăzi prăfuite închizând în ele o VIAŢĂ…

“Aş vrea să-l pot urni din nou la viaţă
Să mă trezesc în ticăitul său
Să pot ieşi din astă neagră ceaţă
Să păcălesc cumva destinul rău”

Dorinţa ”Aş vrea să-l pot urni din nou la viaţă”, de a reface ticăitul ceasului spart nu e decât o iluzie învăluită în ceaţă …poeta se afla între vis şi realitate, parcă nerealizând că acest “destin rău” a lăsat-o să-şi continue viaţa păşind cu grijă printre “piese-ntinse-acum pe caldarâm”
Şi ea continuă viaţa cu demnitate, cu realismul de a accepta, cu voinţă şi credinţă curată în forţa Divinităţii care-i sprijină paşii oriunde ar purta-o aceştia.
A scăpa din mână şi a sparge în cioburi ceva de mare preţ înseamnă a risipi în fragmente care nu se vor mai reface niciodată o parte din timpul tău: o parte pe care n-ai ajuns să o preţuieşti îndeajuns pentru că “un minut aducător de rele” a pulverizat timpul într-o secundă ”plină de venin”. Şi “veninul” e sinonim cu durerea, cu moartea…
“Ceasul spart” , la poeta Marilena Perijoc e, defapt, o viaţă spartă în mii de bucăţi, “piesele” pe care se chinuie să le adune în tăcerea gândurilor şi a sufletului care par a se fi oprit în loc, sunt anii aceia ai fericirii şi ai împlinirii ce nu se vor mai întoarce niciodată.
Aplecată până la pământ asupra acestor ”piese” de “ceas spart” ea pare a îngenunchea în faţa unui destin nedrept care i-a dus pe alt tărâm toate visele, toate speranţele, viaţa însăşi.
Cele două poezii “Ceasul spart” şi “Castelul sufletului meu” sunt legate prin două simboluri cu semnificaţii profunde: “ceasul” şi “castelul”
Primul e de provenienţă arhaică, popular şi tradiţional amintind de credinţa străveche, de mitul “ceasului rău” care înseamnă că ceva ireparabil se produce când apare, în timp neprevăzut, un deznodământ aproape mereu tragic.
“Ceasul” poate semnifica în acelaşi timp viaţa, perioada scursă, conform menirii, dintre naşterea şi dispariţia unei fiinţe umane.Aici însă e vorba de un ceas “spart” , ceea ce duce cu gândul la o dispariţie înainte de vreme care lasă descumpănit sufletul omenesc incapabil să înţeleaga întâmplarea din “ceasul rău”.
Al doilea simbol e acela al “castelului” de natură să amintească de basmele cu prinţi şi prinţese locuind în palate şi castele într-o viaţă de poveste.În poezia Marilenei Perijoc “castelul” e undeva sus, într-un pod al fericirii, un castel închis, încuiat, adăpostind doar “lăzi” cu amintiri prăfuite.

“În podul cel ticsit cu amintiri
Lăzi prăfuite-nchid sufletul meu….”

Un castel îndepărtat în care pare a mai licări o lumină, un castel care a pierdut visul de fericire al prinţesei căci “de prin cotloanele” lui vin “lumini difuze”
E prea sus pentru a mai ajunge la el, e ca şi pierdut în lumea de dincolo, lumea aceea a fericirii depline unde toate sufletele îşi găsesc împlinirea şi perechea.
Despre himerele acestea bântuind sufletele rămase fără pereche Constanţa Buzea spunea aşa:
“Ele se-agită, fără să fie,
Ca într-un cleşte.
Milă plătită cu poezie
Şi deznădejde.
Nu pot pricepe cine le cheamă,
Şi pentru cine.
Sterpe coline, ură şi teamă,
Chin şi ruşine.
Dar fac vîrtejul recunoştinţei
Către vreo stea.
Taina – prilejul sterpei seminţe
De-a se-ngropa.”

MARIANA MINCĂ
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #425 : 31 Martie 2015, 18:00:40 »
Răspunde folosind un citatCitat

Sa ne intoarcem la personajul nostru Cheliuta si la relatiile sale de rudenie, mai ales in ce o priveste pe mama lui vitrega.Aceasta  dandu-si seama ca fiul ei vitreg este mai istet si mai descurcaret decat ceilalti si stiind ca este trimis de tatal sau sa rezolve diferite porobleme, hotaraste sa il otraveasca.Avem o gama intreaga de optiuni.Autorul incearca sa argumenteze , sa sublinieze faptul; ca mama este vitrega si de aceea ii face viata grea lui Cheliuta. Vrea sa il omoare, ca sa scape de el.Dintr-o data ne amintim de mama lui Solomon din legendele solomoniene din cartea comentata, Preaminte Solomon. Si aceea vrea sa scape de Solomon si il blesteama.Dar faptul ca fiul este trimis cu treburi de tatal sau sa le rezolve, apare si in viata lui Iosif. Dintr-o astfel de calatorie, Iosif este aruncat intr-o fantana, vandut unor negutatori care se indreptau spre Egipt si in urma plecarii lui i se insceneaza moartea.Este al doilea motiv care apare in basmul cu Cheliuta si mama lui vitrega.Vreau sa mai amintesc inca un lucru.In primul motiv, bucateler sunt otravite de mama lui, in sensul ca pamantujl nu putea sa mai ofere  copiilor eio, oamenii, hrana necesara ca sa supravietuiasca.Motivul este repetat. Tatal lui Iosif ii trimite pe copiii sai sa mearga in Egip[t ca sa cumpere grane din cauza secetei care bantuia in acele vremuri Kanaanul.In basme,eroul cere mamei sale sa ii faca turte de cenusa. In ispravile lui Pacala a lui Petre Dulfu,Pacala se duce la moara dracilor (Egipt ), cu sacii umpluti de cenusa.Motivul apare si in Vechiul Testament cand Iosif, (Faraonul) umbla la sacii fratilor sai si pune o serie de obiecte de valoare, restituindu-le de fapt plata pentru granele cumparate.S-ar putea ca aceasta scena sa se repete si in alte feluri la nivelul basmelor.Repetitia unui motiv  nu subliniaza doar existenta unor variante pornind de la unj anumit fond fantastic.Ci faptul ca povestitorul incearca sa transmita un adevar.Un eveniment atat demare si de intens ca a amprentat prin tragedia lui memoria colectiva.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #426 : 08 Aprilie 2015, 18:43:41 »
Răspunde folosind un citatCitat

Mosneagul

Fara a fi malitios, am zambit citind comentariul facut de Gheorghe Vrabie in cartea  Balada populara romana, baladei-Mosneagul. Singurul adevar existent in analiza baladei este spus la inceputul    descrierii narative:
"Eroul apare in postura unui Ulisse modern."
Ceea ce urmeaza dupa aceasta afirmatie, nu face decat sa incurce cititorul si sa il puna pe directii gresite. Nu este vorba despre un adevar care trebuie sa imi apartina mie, care am dat Hermeneuticii miturilor o anumita orientare.Un studiu riguros de mitologie comparata, duce catre acelasi rezultat ca si cel de Hermeneutica despre care am amintit. O serie de cantece populare, mai mult sau mai putin eroice au dat nastere unor motive populare care s-au regasit dupa aceea in epopeile lui Homer, Iliada si Odiseea. Aceste cantece au continuat sa existe, sa supravietuiasca timpului, adaptandu-se acelui prezent in continua miscare.Oscilatiile de datare,se nasc din cauza acestui prezent mereu variabil, continutul baladei fiind in permanenta reactualizat in functie de acest factor. Din acest motiv, aprecierile momentului cand a aparut balada variaza in functie de tara, de autor, de momentul istoric care a fost considerat ca fiind arhetipul de la care a pornit autorul.Aceasta va duce la ideea cu totul falsa ca balada a fost creata intr-un anumit moment aducandu-se argumente istoricitatea arhetipului, desi acestea sunt mai apropiate de timpurile noastre decat in realitate.Din aceasta cauza, este luat in discutie Tarigradul , dar si Mohringer, Bamberg, s.a.m.d.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #427 : 09 Aprilie 2015, 19:10:57 »
Răspunde folosind un citatCitat

O incercare de  istoricizare gresita a motivului popular va duce la discreditarea acestei metode de lucru. Este normal din moment ce numarul de ani cat eroul va face armata va duce la legarea baladei de sec.XV si de serviciu militar otoman, desi in cazul participarii la conflicte, s-au inregistrat si in vechime perioade destul de lungi, separand combatantii de familiile lor. Este sugerat si sec.XII, in functie de creatorii sau pur si simplu de cei care au transmis aceasta balada memoriala si al caror nume a putut fi cunoscut din punct de vedere istoric.Desigur, o astfel de metoda legata de datare, poate fi valabila doar intr-un sens ceva mai restrans, care insa nu are legatura cu adevaratul moment istoric cand s-au derulat evenimentele arhetipale, avand povestea lor istorica reala. Diferenta dintre aceste metode practicate si hermeneutica miturilor sau chiar cu mitologia comparata, sta in detaliile continute de textul narativ, in acele scapari de care insusi"creatorul" nu este intotdeauna constient.Aceste detalii care sunt justificate sau nu, care pot fi explicate oricum altfel, devin numitor comun atunci cand ele se regasesc in mod straniu in textul initial din care au migrat.

« Ultima modificare: 09 Aprilie 2015, 19:37:02 de către vanghelis007 » Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #428 : 09 Aprilie 2015, 20:16:15 »
Răspunde folosind un citatCitat

Variantele intalnite,-spune Gheorghe Vrabie- dezvolta aceleasi episoade (motive populare ) -in balada Mosneagul:
-Plecarea in militarie, in cruciada, sau pe mare a eroului.
Cu tot respectul, acelasi lucru se regaseste in epopeile lui Homer, Iliada si Odiseea, cat si in acele intamplari apocrife care nu au  patruns in poemele principale. Ulise va fi obligat sa plece la razboi, desi nu a agreat acest lucru, lasand in urma o sotie tanara care ii facuse un copil.Termenul de "militarie" este unul modern care poate influenta gandurile noastre cu privire la datarea evenimentului la care participa eroul. Numele de "cruciada", pate da in acelasi fel nastere la confuzii.Calatoria pe mare,pare ca se leaga mai mult de explorarea stiintifica a spatiilor geografice, de negot, dar in mod cert ea se regaseste cu prisosinta mai mult in Odiseea decat in Iliada, unde  se potrivesc mai bine termenele de militarie si cruciada.Nu putem trage din aceste elemente destul de vagi o concluzie certa.
Tanarul era abia casatorit sau logodit. Am spus ca acest aspect apare si in mitologia lui Ulise. Sa ne amintim de Ulise care semana sare si Palamede ca sa il dea in vileag l-a pus pe pruncul sau, Telemac in fata plugului.Gestul acesta avea sa il coste pe acest Palamede, mai tarziu, viata.
-Juramantul facut de femeia sa de a-l astepta noua ani, se regaseste si in Odiseea.
-Sfarsitul cantecului este pozitiv. Asa se intampla si in Odiseea.
-Exista variante ale cantecului acesta care se termina in mod negativ. Unele apocrife ale cantecelor legate de Ulise arata intoarcerea eroului la una dintre cele trei zeite care l-au vrajit in calatoriile sale pe mare. Este la fel de posibil ca varianta negativa sa se fi nascut din tragicul final al lui Agamemnon ucis de femeia sa Clytemnestra
-Travestiul despre care aminteste Gheorghe Vrabie,se regaseste in transformarea lui Ulise de catre zeita Atena intr-un cersetor.
Ceea ce spun aici, nu trebuie in mod neaparat vazut ca fiind batut in cuie. Ceea ce spun este o propunere.
Imposibilitatea de a vedea corect lucrurile este rezultatul  deficitului nostru cultural, incapacitatea noastra de a asimila cat mai multa informatie culturala de natura folclorica si chiar culta.Pentru ca fiecare dintre noi se raporteaza la volumul de informatie pe care l-a asimilat in timp, acesta lasandu-si amprenta fasta sau nefasta pe lucrarile  concepute.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #429 : 16 Aprilie 2015, 20:45:52 »
Răspunde folosind un citatCitat

Am gasit intr-o carte, -Sus la masa Raiului- doua colinde care se numesc fiecare in parte, -Colinda vanatorului. -Colindele sunt interesante nu pentru ca ele sunt destinate a fi cantate vanatorilor la sarbatorile de iarna. Este vorba despre vanatul care este urmarit de vanatori si acesta nu este altul decat un leu. Imi amintesc ca acest leu apare si intr-o balada legata de Iovan Iorgovan.Acest motiv al leuluiu, se va regasi si in mitologia greaca  printre cele 12 munci ale lui Heracles. Intrebarea care ramane deschisa este -printre multe altele- cine a imporumutat motivul leului.Noi romanii l-am preluat de la greci sau tinand cont de interesele acestora, motivul a fost preluat de catre acestia din spatiul nostru cultural
Memorat
Pagini: 1 ... 41 42 [43] 44 45 ... 51
  Răspunde  |  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
 
Schimbă forumul: