23 Noiembrie 2024, 11:58:21 *

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola şi precizează durata sesiunii.
 
   Pagina principală   Ajutor Caută Calendar Membri Autentificare Creează un cont  
Pagini: 1 [2] 3 4 ... 51
  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
Autor Subiect: Basme  (Citit de 1013672 ori)
0 Utilizatori şi 1 Vizitator pe acest subiect.
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #10 : 24 August 2009, 13:53:09 »

Haideti sa vorbim si de balade.
Balada "Broasca Roasca"
Aceasta balada, pe care o vom gasi la Petre Ispirescu in proza, cu numele de "Broasca testoasa cea fermecata",face parte din ciclul Solomonian.Iata rezumatul baladei cum apare la Amzulescu, in "Baladele populare romanesti," vol.I,( pg.125):
"Feciorii lui Stancu- Saracu, stau neinsurati si, indemnati de tatal lor,isi cauta sotiile la locul caderii sulitei pe care o arunca fiecare dintre ei.(Cititorul, nu sesizeaza probabil ironia acestei incercari voinicesti,care se refera, la razboi si cucerirea de noi teritorii, cu arma in mana.) Primii doi feciori, se insoara astfel.Al treilea, cu numele de Dumitru, (s-a folosit aici forma romaneasca pentru Solomon,), nu-si gaseste sulita aruncata, si pleaca in cautarea ei. Intalneste un mos (acest mos nu este altul decat Dumnezeu,), care ii spune ca sulita lui este infipta intr-o piatra, in "coadele marilor", langa o gropana cu apa statuta.Ajuns acolo, pe langa sulita, tanarul gaseste o broasca, harazita sa-i fie sotie. Cand vine acasa, tatal vrea sa-i ucida, dar baiatul se adaposteste, sau se ascunde, cu sotia in grajd.Peste noapte,broasca cheama pe muma-sa Salomeia, si cere sa-i ridice, palate, in care, prefacuta in fata, intra cu sotul ei. Auzind acestea, imparatul il cheama pe Dumitru, si-i cere sa-i ridice palate si mai mandre. Sotia, il scoate din incurcatura. Imparatul ii cere atunci sa-i aduca toalele parintilor sai morti, si muma broastei, i le aduce.Imparatul ii mai cere la sfarsit, sa schimbe broasca cu imparatia, dar atunci arde de viu, iar Dumitru ramane sa imparateasca in locul lui. Redusa in felul acesta la un rezumat in proza, povestea aproape nu spune nimic.
Un mare exeget, d-l Pruteanu, vorbind despre Miorita, afirma ca o balada de genul Mioritei, -dar lucrul acesta poate fi valabil in ce priveste toate baladele,- se construieste pe baza unei emotii.Acolo, cel putin este vorba despre intrebarile pe care si le pune omul, cat si despre emotia pe care acesta o traieste, in vecinatatea mortii.In felul acesta, Balada Miorita, ar fi produsul unei emotii, transfigurate in poezie.Sigur, ca alte balade, nu pornesc de la intrebari si raspunsuri, sau emotii existentiale de acelasi tip cu cele fixate de balada pastoreasca. Dar conform exegetului, ar trebui ca fiecare balada sa fie rezultatul unei emotii, ceea ce din nefericire, nu este adevarat.Producatorul de folclor, cu toata filozofia lui personala, sau filozofia celor care interpreteaza baladele, mai transmite si niste evenimente, care se regasesc in istoria universala.Sa vedem ce face Broasca Roasca, dupa ce Dumitru, adoarme in grajd.( pg.454 Amzulescu):
"Cand odata corconea,
Iaca muma-sa auzea,
Muma-sa Solomeia.
La broschita ca venea,
Broasca Roasca povestea:
-Iaca muma, ce-am poftit:
Pan' se varsa zorili,
Tu sa-mi faci conacili.
Conacile le fursesti,
Cu argint le poleiesti,
Cand o iesi soarili,
Ele-n soare sa luceasca,
Dumitru sa ma pofteasca.
Solomeia de-auzea,
Cand odata caraia,
Si pe ea ca auzea,
Sa vezi, muma iadului,
Si cu tata -al broastelor,
Ca toate mi se-astrangea,
Toata noaptea ca lucra,"
s.a.m.d.
Adevarul, se amesteca in egala masura, cu fictiunea, intr-o imbratisare atat de stransa, incat seamana cu doi frati sau doua surori siameze. Este foarte dificil, dar nu imposibil, sa faci aceasta separare de fetusi culturali, in asa fel, incat fiecare dintre ei sa supravietuiasca, dupa o astfel de operatie culturala.Atragem atentia, ca acest lucru nu este la indemana oricui, iar timpul si exegeza, au demonstrat cu prisosinta acest lucru. Salomeia, este femininul pentru regele Solomon. Nu de o femeie oarecare, cu numele de Salomeia, este vorba aici, ci de insusi regele Solomon. Din acest motiv, ea, poate fi vazuta ca mama a broscutei noastre, numai in cadrul baladei, dar nu este mama ei, in planul realitatii istorice, pentru ca acolo, broscuta devine sotia lui Solomon, loc uzurpat in planul mitologic al poeziei, de catre fiul de imparat, Dumitru.Balada, vorbeste de doua ori despre regele Solomon.Atunci cand il numeste cu numele broscutei, si atunci cand vorbeste despre Dumitru.Cele afirmate in balada, cu privire la ceea ce face in cursul noptii Salomeia, este confirmat, de ceea ce face la nivel de istorie, regele Solomon.Intr-adevar, Solomon,va zidi in afara templului din Ierusalim,pe care il va numi :Casa Domnului", Sau "Casa Numelui Domnului",si un palat pentru uzul sau personal, constructie care va dura, timp de 13 ani.Astfel, Biblia, ne spune, ca Solomon, a zidit mai intai Casa din Padurea Libanului,pe patru randuri de stalpi de cedru, odaile acestei case, erau in numar de 45, cate 15 pe fiecare cat..Tot aici a facut pridvorul scaunului de domnie, numit si pridvorul judecatii, acoperit cu lemn de cedru, de la pardoseala pana in tavan. Sursele Biblice, sunt totusi ambigue, sau ambiguitatea o creem noi, dintr-o citire defectuasa a surselor informale Biblice,deoarece ,se pare ca in afara acesteia, Solomon a  dat ordin sa i se ridice inca o casa, in apropiere, pentru el, si pentru fiica lui faraon, pe care o luase de sotie.Faptul ca Solomon, s-a insurat cu fata lui Faraon, care era stapan peste tinutul deltaic si peste Nil, l-a facut pe producatorul popular,sa o transforme pe fata faraonului, intr-o broscuta, iar tinutul peste care stapanea tatal ei, intr-o balta statuta, amintind de Delta, respectiv de mlastinile Nilului. Si iata rugamintea regelui Solomon catre Hiram, caruia ii cere sa-l ajute la construirea caselor pe care si le-a dorit atat de mult corespunzand cu rugamintea fetei de faraon catre mama sa Salomeia, dar mai ales, cu " caraitul" Salomeei, catre constructori, reprezentati in balada sub formele demonice ale mamei-iadului si tatalui broastelor:
"Stii ca tatal meu David, n-a putut sa zideasca o casa a Domnului, Dumnezeului lui, din pricina razboaielor cu care l-au inconjurat dusmanii sai,pana ce Domnul i-a pus sub talpa picioarelor sale.Acum, Domnul Dumnezeul meu, mi-a dat odihna din toate partile.Nu mai am potrivnici, nici alte nenorociri.Iata, ca am de gand sa zidesc o casa Numelui Domnului..(..) Porunceste acum pentru mine, sa se taie cedri din Liban... s.a.m. d.
Stancu, din balada, este tatal lui Solomon, adica David.Lucrul acesta este subliniat prin primirea beliucoasa, pe care tatal, i-o face fiului la intoarcerea acasa:
"Taica-sau, cand il vedea,
Mana pe topor punea,
Dupa Dumitru se lua."
Numele de Solomon, sau Salomeia, va dispare din cadrul basmului lui Ispirescu, ceea ce ne face sa credem ca prin gradul de abstractizare, balada este mai veche(aici existand aluzii mai stranse cu legenda si respectiv cu istoria), iar basmul este mult mai apropiat de zilele noastre si departat de evenimentele istorice descrise in sursele de informare Biblica.
Dupa construirea Caselor, regele David din balada, va cere si construirea Templului:
"Iaca-mparatul a poftit:
Dumitru, lui i-o facea,
Iar conace ca ale noastre
Naintea conacelor,
Sa-i faca doi pomi infloriti,
Cu argintul poleiti.
Cand soarili-o rasarea,
Conacili-o stralucea."
Ceea ce ne-a atras atentia, a fost construirea celor doi pomi de argint.O incercare similara o vom regasi si in alte basme, unde eroul transformat in porc, sau in alta lighioana, primeste ca sarcina, pentru demonstrarea virtutilor sale craiesti, sa construiasca un palat in vecinatatea palatului regal, iar de acolo, si pana la palat sa fie numai pomi de argint sau de aur, cu pasarele de argint sau aur, care sa cantede-a lungul intregului drum.Va trebui mai tarziu sa acordam o atentie deosebita acestor basme care se brodeaza, in jurul unui sambure istoric de factura Solomoniana, tot asa cum o va face mitul Solomonarilor, care se refera tot la casatoria lui Solomon, cu fata lui Faraon, imaginata ca in Vizor craiul serpilor, asemenea unui sarpe balaur.Numai ca in acest mit, sensul initial al legendei, a fost deturnat printr-o simbolizare excesiva, adaptandu-se unei mitologii meteorologice.Intrebarea de la care am pornit, a fost extrem de simpla.Daca balada noastra, este de tip Solomonian, atunci trebuie sa apara in informatia biblica , o referire, la ceva care sa fie doi pomi, sau altceva care sa semene cu pomii despre care vorbeste balada.Si am gasit urmatoarea insemnare:
"Imparatul Solomon, a trimes si a adus din Tir, pe Hiram, fiul unei vaduve din semintia lui Neftali, si a unui tata din Tir, care lucra in arama.(...)(Acesta,).. a turnat doi stalpi de arama.Cel dintai avea 18 coti in inaltime,si un fir de 12 coti, masura grosimea celui de-al doilea.A turnat doua acoperisuri de arama, ca sa le puna pe varfurile stalpilor; cel dintai era inalt de cinci coti, si cel de-al doilea era tot de cinci coti.A mai facut niste impletituri,in chip de retea,, niste ciucuri facuti cu lantisoare,pentru acoperisurile de pe varful stalpilor, sapte pentru acoperisul dintai, sapte pentru acoperisul al doilea.A facut cate doua siruri de rodii, imprejurul uneia din retele, ca sa acopere acoperisul de pe varful unuia dintre stalpi.Tot asa a facut si pentru al doilea."-s.a.m.d.Stalpii se numeau,-cel din dreapta pridvorului,-Iachin, iar cel din staga,-Boaz.Ultima incercare la care este supus Dumitru/Solomon, de catre imparatul David, este pe cat de interesanta, pe atat de curioasa.De fapt am putea spune ca incercarile la care este supus Solomon, sunt doua.Penultima dintre ele, suna asa:
"Mai Dumitre, Fat-Frumos,
Tu mie sa-mi aduci,
Toalele lui taic-al meu,
Toalili, de pe lumea ailalta,
Mandru ce le-am imbracat,
Cu maica mea cand s-a luat
Si-amandoi s-au cununat,
Cand a fost taica danac."
Aceeasi cerere, apare si in basmul "Vizor craiul serpilor", unde boierul, /sau imparatul, care ravnea la sotia eroului, il trimite pe acesta pe lumea cealalta, sa-i aduca coroana tatalui sau.Intrebarea pe care ne-am pus-o, se lega de aceste haine misterioase, sau de coroana regala, deoarece solutia putea fi legata de doua aspecte :
-unul de investitura intr-un anumit rang (preotesc, spre exemplu, si atunci hainele aveau o explicatie cultuala).
-Sau era vorba despre aducerea osemintelor tatalui lui David si deci a bunicului lui Solomon, pentru a fi ingropate in templul costruit de Solomon, la Ierusalim.
Balada nu ne mai spune ce varsta are David in cadrul desfasurarii sale narative.Dupa ce-i cere lui Solomon sa-i aduca hainele tatalui, respectiv bunicului sau,acesta mai are o pretentie, si anume, sa i-o dea lui pe Broasca Roasca, respectiv pe fata lui Faraon, pe care Solomon, o luase de nevasta.Curios este ca acest capitol este descris in Vechiul Testament:
" Imparatul David era batran, inaintat in varsta.Il acopereau cu haine(iata si a treia explicatie a cererii hainelor tatalui sau), si nu se putea incalzi.Slujitorii lui i-au zis: " Sa se caute pentru Domnul, Imparatul, o fata fecioara.Ea sa stea inaintea imparatului, sa-l ingrijeasca, si sa se culce la sanul tau.Si Domnul meu, Imparatul, se va incalzi.
Au cautat in tot tinutul lui Israel, o fata tanara sui frumoasa, si au gasit, pe Abisag, Sunamita, pe care au dus-o la imparat.Aceasta fata era foarte frumoasa.Ea a ingrijit pe imparat si i-a slujit.Dar Imparatul, nu s-a impreunat cu ea."
Casatoria dintre regele Solomon si fata lui Faraon, sau aluzii la aceasta, apar in Cartea Cantarilor:
"Sunt neagra, dar sunt frumoasa, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, si cum sunt covoarele lui Solomon." "Nu va uitati ca sunt asa de negricioasa, caci m-a ars soarele"-spune fata lui Faraon. Si este posibil ca urmatoarele versuri sa sublinieze in mod indirect obarsia sa straina:
"Dar fara sa bag de seama, dorinta mea, m-a dus la carele unui popor ales."
Numele fetei lui Faraon, este aici, Sulamita, nume pe care il atribuim in balada, broscutei cu care se va casatori Dumitru.
Aceasta este interpretarea pe care o dam noi textului baladei.Desigur, exegeza, are legile ei, si poate ca drumurile cercatarii semnificatiilor, va duce in alta parte.Pentru ca uneori, adevarurile pe care le descoperim, nu sunt batute in cuie.
_________________
_________________


Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #11 : 24 August 2009, 13:57:33 »

Fiul regelui, a vrut luna de pe cer.
( poveste populara persana.)
Acest basm, reprezinta o varianta in proza, a baladei " Mesterului Manole ", sau a construirii Turnului
(Templului ) din Babilon.Iata enuntul pe scurt al continutului :
"Fiul unui rege, viseaza ca apucase luna de pe cer.Stiind ca tatal sau, nu-i refuzase pana atunci nici o dorinta, i-a povestit acestuia visul, si l-a rugat sa i-l implineasca.La insistentele baiatului, este adus un tamplar, care face niste cutii mari de lemn, pe care le aseaza una peste alta,si aproape ca turnul facut de el din cutiile acelea suprapuse, atingea cerul.Tamplarul, aproape ca terminase lucrarea, cand a aparut la fata locului, fiul regelui. Acesta nemai avand rabdare, a inceput sa urce, pana a ajuns in varful turnului.Cand a intins mana spre luna care tocmai aparuse, nu a putut sa o atinga.Atunci, i-a strigat tatalui sau:
"- Numai de-o singura cutie este nevoie si daca nu aveti alta pe acolo, iau ultima cutie si o pun in lung, ca sa fie mai inalta.
Dar, facand acest lucru, calca gresit si se prabusi cu turn cu tot.Basmul, se gaseste in colectia Povestiri Nemuritoare, nr. 14, la pg. 139.Ceea ce se construieste aici, nu este un turn oarecare, ci un templu in trepte, a carui constructie seamana in mod izbitor, cu asezarea unor cutii unele peste altele, de la cele mai mari, la cele mai mici.Cel mai celebru templu zigurat, al carei amintire a patruns in balada Mesterului Manole, si a basmului de fata, cat si in scrierile vetero-testamentare, este cunoscut sub numele de Turnul Babel.Potrivit acestor scrieri, Turnul a fost construit in campia Sinear:
"Si au zis unul catre altul:" Haidem ! Sa facem caramizi, si sa le ardem bine in foc." Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var.Si au mai zis: "Haidem! sa ne zidim o cetate(cetatea este cetatea Babilon), si un turn al carui varf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului."
_________________
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #12 : 24 August 2009, 18:49:17 »

"Tinerete fara batranete, si viata fara de moarte", din colectia Petre Ispirescu, si "Ion Smintitu", din colectia Ionel Oprisan.
Vom vorbi in cele ce urmeaza, de doua basme, care sunt apocrife ale Iliadei si Odiseei.Deoarece aceste epopei se refera la cetatea Troia(Ilion= Cetatea Zeului ), respectiv la Atlantida, putem numi basmele noastre si "apocrife Atlante".Aceste basme, sunt: "Tinerete fara batranete, si viata fara de moarte", din colectia Petre Ispirescu, si "Ion Smintitu", din colectia Ionel Oprisan.
Daca un numar mare de basme sunt ceea ce noi numim totusi gresit, apocrife vetero-testamentare, exista si alte categorii de basme, care au ca model, razboaiele medice, si respectiv, epopeile lui Homer.Trebuie sa va spun un lucru, care pentru mine a devenit foarte simplu, dar el este o piatra de incercare pentru exegeza, si pentru toti cercetatorii sau comentatorii, in general.Epopeea indiana Ramayana, -eu am citit-o in veriunea lui Valmiki, in Biblioteca pentru toti, in doua volume, nu reprezinta  decat versiunea indiana a razboaielor medice.Acelasi lucru il putem spune si despre "Cantecul Nibelungilor" si respectiv despre" Cantecul lui Tristan si Isolda." La fel ca epopeia indiana, acestea, sunt versiuni occidentale ale celor doua razboaie dintre persi si atenieni.De aici si posibilitatea de a le numi variante, desi s-ar putea ca in ce priveste constructia lor sa fie independenta fata de celelalte , singurul spatiu cultural comun, fiind legat asa cum am amintit de cele doua razboaie medice, despre care a vorbit parintele Istoriei, Herodot.
In ce priveste primul basm, valorile de semnificatie se desprind din cele cateva motive care presara (si alcatuiesc basmul).Haideti sa citim impreuna, cum este sau ce este Tinerete fara batranete...
"o casa, (...) inconjurata cu o padure deasa si inalta, unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume.Ziua si noaptea, ele pazesc cu neadormire, si sunt multe foarte.Cu dansele, nu este chip de a te bate.Si ca sa trecem prin padure, e peste poate.Noi insa, sa ne silim, dac-om putea, sa sarim pe deasupra."-incheiat citatul.
Dar aceleasi case, apar in mod paradoxal-insa explicabil,-si in Odiseea, unde Ulise ajunge cu tovarasii sai, la vrajitoarea Circe.(Odiseea, pg.238 ):
"Gasira intr-o vale din padure,
Palatul Circei, ridicat din piatra
Frumos cioplita pe-o naltime-a vaii.
Pe-mpreajma lui stau lei si lupi salbatici,
Dar imblanziti de farmecele zanei."
Prima ipoteza care am emis-o cu multa vreme in urma, si care a aparut intr-un ziar,se referea la identitatea zeitei Circe, cu Persefona,-zeita mortii, sotia lui Hades.Din aceasta perspectiva, animalele care o inconjoara pe zeita, sunt de fapt animale psihopompe, avand dublul rol, de a conduce sufletele celor morti in lumea infernala, dar si de paznici ai mormintelor, ele reprezentand la un moment dat si virtutile celor ingropati. Astfel, cand un pustnic moare, vine si-i sapa groapa un leu.Nu este exclus insa, ca sa existe si alte semnificatii simbolice, pe care noi, nu le stim deocamdata."Locul cu animale", apare pe masura crestinarii basmelor, situat la casele unei sfinte.
Gheonoaia, despre care exegeza a incercat sa spuna ceva, dar a sfarsit intr-o afirmatie amuzanta, reprezinta in spatiul narativ al basmului, Sirenele:
"Sa stii stapane, ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie, care este atat de rea, incat nimeni nu calca pe mosia ei, fara sa fie omorat.A fost si ea femeie ca toate femeile, dar blestemul parintilor, pe care nu-i asculta, ci ii tot necajea, a facut-o sa fie Gheonoaie."
Iata ce-i zice Circe, lui Ulise:
"Intai si-ntai,sosi-vei la sirene,
Acele care-ademenesc pe oameni,
Pe toti care se-apropie de ele.
Oricine-aproape merge fara stire,
Si cantecul sirenelor aude,
Napoi acasa, nu se mai intoarce,
Si nu-si mai vede pruncii si femeia.
E dus, nenorocit pe totdeauna,
Ca-l farmeca sirenele cu versul,
Rasunator, de unde-ntr-o livada,
Stau ele-ntre mormane de-oseminte,
De trupuri moarte, putrede de oameni."
Interesant este ca si sirenele, il vor vedea pe Ulise, si chiar daca nu-si dau seama ca el este legat de catarg, se vor ruga de acesta:
"Ulise laudate, vino-ncoace,
Tu slava-nalt-a neamului ahaic,
Opreste vasul, sa ne-auzi cantarea,
Pentru ca, zic mai departe Sirenele:
"(Aceia care ne asculta,)Invata mult, ca noi cunoastem toate,
Ispravile ce-au savarsit cu voia
Cerestilor, aheii si troienii,
Pe sesul larg din Troia.Ba cunoastem,
Si toate cate se petrec in lume."
Scoliile, vorbind despre Sirene, spun o gramada de prostii, care merita sa fie cunoscute, numai poentru a intelege de ce unele interpretarile acestora si ale altora, trebuiesc evitate.Ele spun:(Felix Buffiere-Miturile lui Homer si gandirea greaca, pg.303):(Sirenele sunt)...
"Pasari cantatoare pe campii, sau femei seducatoare si inselatoare, sau linguseala personificata.Linguseala ne seduce adesea, si ne inseala si ne omoara intr-un fel."Dar nici pe Felix Buffiere, nu-l putem ierta, interpretarea sa transformandu-se intr-o filozofie putin cam aberanta.Merita mentionat autorul, pentru ca cititorul sa nu repete greselile lui.Stiti unde gasim cheia pentru a lamuri enigma sirenelor? In Dialogurile lui Platon, legate de legendara Atlantida.Solon s-a dus in Egipt, unde preotii din Sais si Heliopolis( acestia sunt de fapt sirenele), i-au povestit despre conflictul dintre stramosii sai atenieni si persi.(Cantecul sirenelor.)Ele stau intr-o gradina,(Gradina este Delta Nilului), printre oseminte de oameni.(Egiptul era considerat inca din antichitate, un tinut al mortii, datorita atentiei exagerate pe care egiptenii o acordau vietii de apoi, si mai putin, vietii reale pe care o traiau.De aceea si Moise va fi salvat dintr-un sicriu de papura(Simbolul copiilor lui Israel pentru Egipt).In Mitologia Romaneasca, a lui Tudor Pamfile, (pg.223), este cunoscuta versiunea "Femeilor pesti " sau a "Faraonilor":
" In mare, se afla un soi de pesti, femei pe jumatate, numiti si Faraoni,care stau ascunsi sase zile, cat marea se framanta, iar sambata, cat marea se odihneste, ies deasupra.(...) Femeile Faraon, incep indata sa cante foarte frumos."
Desi se refera la Egipt, insa nimerind cu explicatia, undeva pe alaturi,alte variante legendare, leaga Femeile pesti, de Exodul Biblic(pg.223):
"Dincolo de partea de mare a acestor Femei pesti, este tara mancatorilor de oameni.Acestia cauta sa faca in fiecare sambata, pod peste mare, cat apele contenesc din fiert, ca sa treaca la noi, dar ostasii le zadarnicesc incercarea".(Dupa Voronca, op. cit. pg. 999-1001).
Podul peste mare este acel pod facut miraculos de Moise cu toiagul sau  permitand copiilor lui Israel sa treaca pe malul celalalt, pasind pe apele marii ca pe uscat.
Mai obscura ni se pare prezentarea Scorpiei in cadrul basmului.Eu consider, ca Scorpia, ii reprezinta pe cei doi monstri ai Odiseei, Scyla si Caribda.
Sa vorbim putin de motivul imbatranirii.In basmul lui Ispirescu, el apare descris astfel:
"Locuitorii radeau de dansul (dar locuitorii nu sunt altii decat petitorii de la curtea Penelopei ) ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iar el, suparat, pleca inainte, fara a baga de seama ca barba si parul, ii albisera."
Sau ceva mai departe:
"Si iarasi suparat, pleca cu barba alba pana la brau, simtind ca ii cam tremurau picioarele, si ajunse la imparatia tatane-sau."
Ori:
"Cautand intr-o parte si in alta, cu barba alba pana la genunchi , ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland.." s.a.m.d.
Despre aceasta uimbatranire vorbeste insa si Odiseea lui Homer:(pg. 322):
"Dar hai sa fac, sa nu te stie nimeni.
(ii zice zeita Atena lui Ulise)
Zbarci-voi pielea neteda pe trupul
Cel mladios, si te-oi cheli cu totul
De parul tau balai, si peste tine,
Voi pune doar o zdreanta, ca oricine,
Vazandu-te, sa se ingretoseze.
Frumosii ochi ti-oi inrosi ca astfel,
Sa te arati schimonosit cu totul
La petitori, la fiul, la nevasta,
Pe care i-ai lasat la tine-acasa."
Sa spunem cateva cuvinte, despre al doilea basm, apartinand colectiei lui Ionel Oprisan, care se numeste "Ion Smintitu."Ovidiu Barlea,vorbind despre basme, facea o interesanta distinctie vorbind despre "verosimilitatea " basmelor fantastice si " veridicitatea "basmelor analizate.Potrivit exegetului, actiunea basmelor fantastice, s-ar intampla "candva," "demult",(dar daca l-am intreba pe domnia sa cand, am primi probabil un raspuns evaziv,), "odinioara",(fara o precizare exacta a momentului)si ar fi plasata peste noua mari si peste noua tari,undeva "departe"(atat de departe, incat nici exegeza nu mai poate sa dea de urma locului respectiv, in ciuda mijloacelor moderne de circulatie,)in timp ce celelalte naratiuni fantastice, s-ar desfasura in realitatea nemijlocita, de curand."Este eterna greseala pe care o face exegeza, care confunda "realitatea" basmului fantastic cu perspectiva din care este scris sau povestit acesta.Si pe urma, d-l Barlea, uita ca atunci cand rosteste cuvantul fantastic, sau chiar acela ceva mai demonetizat, de basm, conform definitiilor, el este un produs fictional, motiv pentru care motivele folclorice continute si personajele devin fictionale, in ciuda aparentei lor la o realitate imediata.Fictiunea, potrivit parerii mele, inseamna un limbaj simbolic, si atunci trebuie sa cunosti modelul real, ca sa poti sa-ti dai seama cum a lucrat povestitorul basmul respectiv, ca sa observi incarcatura simbolica a naratiunii.Desi d-l Ionel Oprisan, situeaza basmul Ion Smintitu, in categoria basmelor superstitioase, dat fiind ca il consideram un apocrif homeric, incadrarea sa aici ni se pare a fi totusi o exagerare. Motivele existente in cadrul basmului, nu mai respecta modelul initial al epopeilor lui Homer,fiind dispersate in mod dezordonat, ca intr-un pachet de carti de joc.Vom arata succint, motivul folcloric si corespondentul sau homeric, sau, interpretarea pe care o dam noi.
"Pe timpul ala, (...) se facea armata noua ani de zile."
Informatia este corecta.In studiul introductiv la Odiseea lui George Murnu, citim:
"Iliada lasase povestea razboiului Troiei, neterminata.Asediul dura de noua ani si grecii, nu reusisera mare lucru..."
Sa amintim acum despre un alt moment:
"Si dupa noua ani de zile,il aduce la scaun(scaunul imparatesc) imparatu,(...)si-atuncea i-a dat si lui doua costume de haine, ca-l stia ca-i baiat sarac,si ma-sa era vaduva,si-i umple o ranita cu bani,cu poli de aur."
Momentul acesta se petrece la curtea regelui Feacilor, Alcinou, care il daruieste pe Ulise, cu tot felul de bunuri materiale, inainte de a-l trimite inapoi, in insula Itaka.Concluzia la care ajung, pe masura citirii basmului "Ion Smintitu," este ca autorul basmului, a cunoscut intr-un fel sau altul epopeile lui Homer.El a citit o varianta scrisa a acestor epopei.Memoria lui, insa a pierdut o buna parte din actiunea piesei, si pus in situatia de a spune o poveste, el repovesteste restul amintirilor care s-au sedimentat in mentalul sau, alcatuind nucleele narative ale motivelor folclorice, pe care a incercat sa le lege intre ele, intr-un tot coerent.As putea spune, ca aerul de arhaicitate, este imprimat la un moment dat chiar de catre povestitor, nu atat prin continutul motivelor folclorice, ci prin acea disperare, de a umple golurile dintre ele, din caracterul de improvizatie spontana, in care se amesteca verosimilul fictional al nucleelor folclorice, cu neverosimilul impletiturii in care le fixeaza autorul.Scena daruirii de catre imparat a lui Ion Smintitu, apare asa cum spuneam, in Odiseea: (pg.198-199):
"Iar Alcinou,(...) feacilor le zise:
-Fruntasilor si sfetnici, dati-mi ascultare,
Strainul mie, prea cuminte-mi pare,
Deci hai sa-i facem dar de ospetie,
Cum ni se cade.Voi sunteti cu totii,
Douasprezece-a obstii capetenii.
Cu mine trisprezece.Fiecare,
Aduceti-i cate-o manta curata,
Si-o-mbracaminte, si-un talant de aur..."
Tot aici, la curtea Feacilor, Ulise o intalneste pe fata regelui Alcinou si-a reginei Areta, Nausicaa, desi in basm, intalnirea iese din tiparele obisnuite ale epopeii, reprezentand acel gol memorial, pe care povestitorul, trebuie sa-l umple cu ceva.Dar mintea lui, nu mai stapaneste intamplarea, si de aceea, exista oscilatia care o simtim, dintre Nausicaa, si cealalta femeie care a provocat razboiul troian, fara voia ei, Elena.
"Si cand pleca el, sa iasa pe poarta, si se uita-napoi, atuncea vazu fata-mparatului.Doamne, zice: Ce fata frumoasa.Da n-am vazut-o pana acum.- si pleaca."
Replica aceasta cu "Da n-am vazut-o pana acum", -este total absurda.Chiar si faptul ca Ulise in economia basmului, o vede pe fata , numai inaintea plecarii, este absurd.Povestitorul se grabeste, pentru a-si ascunde neputinta restituirii episodului, in intelesul lui originar, pentru a-si camufla lapsusul memorial.Pentru ca lucrurile acolo, s-au petrecut cu totul altfel, si Homer ne-o spune cu gratie:( pg.159)
" Te rog domnita in genunchi. Esti zana?
Daca tu esti una Ori muritoare?
Din cele care locuiesc Olimpul,
Eu dupa stat, si fata si faptura,
Te-aseman foarte, cu-a lui Joe fiica,
Diana."
Si putin mai departe:
"Caci nu-mi vazura ochii o femeie,
Si nici un om, ca tine de-opotriva.
(...)
In Delos doar vazui asa un lujer,"
..s.a.m.d.
Amuzanta este si scena rapirii Elenei de catre Paris, asa cum o descrie povestitorul:
"Si mergand asa prin padure, a obosit, si sta si el jos, razimat de-un copac ( dar rezematul de copac apare atunci cand Ulise va fi legat de catargul corabiei sale, in momentul trecerii prin apropierea coastelor, unde se gaseau sirenele). Atunci aude un glas ceva de fata,pe deasupra lui mergand si cerand ajutor."
Textul povestitorului a devenit iarasi ambigu, pentru ca el isi aminteste foarte vag niste fapte pe care le amesteca memorial.Aici, ori se vorbeste despre Elena din Troia, ori prin faptul ca actantul se sprijina de copac, si aude glasul, scena se refera chiar la trecerea eroului grec pe langa tara sirenelor, asa cum am spus mai inainte.
Plecat in cautarea Elenei, (pg.15), eroul da de un copil mort.
"La noua ani de zile, ajunge intr-o padure, cam deasa, si acolo, tot asa, sa caute,si gaseste un copil mic mort."
Copilul, pe care il intalneste actantul, este Elpenor, scena mortii lui petrecandu-se la casele zeitei Circe.Ulise il va revedea in tinutul umbrelor,unde Ulise vroia sa-l intalneasca pe prorocul Tiresias, ca sa afle drumul de intoarcere spre casa. Ion Smintitu, da ordin capitanului sau sa descalece de pe cal, sa sape o groapa si sa ingroape copilul, dar la refuzul acestuia, se apuca el insusi sa faca acest lucru:
Atunci Ion Smintitu "descaleca, face atunci o groapa , l-ingroapa, toarna peste el o sticla cu vin ii pune si lui o cruce la cap si pleaca."
Povestitorul impleteste propria sa fictiune cu vagile amintiri despre Odiseea, incercand sa umple golul memorial pe care il are.Pentru ca Circe i-a spus asa lui Ulise:
"Sa sapi o groapa ca de-un cot in cruce,
Si mortilor sa-nchini intr-ansa paos.
Intai sa fie mied,apoi vin dulce,
Si-al treilwa tot apa.Peste ele,
Faina alba sa presari.Pe urma,
sa tot te rogi de testele deserte
Ale mortilor...."
In cadrul basmului, apare si motivul calului troian.
" Descaleca de pe cal, taie calul, da-i tot afara din cos, si te bagi in cosul lui, ca va veni o pasare mare,si-l va lua in gheare.Si sus te va duce."
In Cantecul Nibelungilor, Siegfried, va calari calul fantastic, cu care va strapunge zidul de foc ce inconjoara patul sau cetatea Brunhildei.Modalitatile sunt diferite, calul este insa acelasi.Uneori, numele calului se confunda in mod straniu cu al eroinei, eroul fiind obligat sa ia, sau sa cucereasca braul fetei.Dar atunci, ea se va numi Brunhilda-in versiunea germana, si nordica, -si Hipolita, in cadrul legendelor grecesti.Reamintim cititorului, ca numele Hipolita, inseamna de fapt, calul de piatra. A lua braul Hipolitei,- asa cum va face Heracles,-inseamna de fapt a lua "Braul de piatra a calului", cel vare a construit acest brau de piatra, fiind zeul marilor Poseidon, care ridica cu forte proprii sau ajutat de Foibos Apolo, zidurile inexpugnabile ale cetatii Troia sau Ilion.Acelasi brau, se va transforma intr-un cerc de fier,-simbol al asediului, in jurul Fecioarei, sau zeitei Fecioare, care este impiedicata in felul acesta de catre Fat-Frumos, sa nasca.Numai la atingerea mainii lui, cercul de fier se rupe -dar atentie, cercul nu este o centura de castitate media,-si zeita Fecioara, poate da nastere astfel, pruncului sau.Ma intreb daca pruncul care plange in pantecul mamei sale,- desi aici mai exista o explicatie de traditie traca, privitor la soarta nefasta a copilului care se va naste,-ca idee, nu se leaga de centura de fier, si de zeita Fecioara, in mod complementar.
Momentul calului, apare de4scris succint in Odiseea, cel putin de doua ori:
(pg.106):
"Sa vezi ce fapta mai facu si alta,
El (Ulise ), vajnicul barbat odinioara,
In calul cel de lemn, cioplit, alaturi
De noi, de toti fruntasii cei din Argos,
Cand aduceam troienilor pieire."
Sau, legat de cantecul lui Demodoc,(pg. 202):
"... si-ncepu povestea,
De unde-aheii, lagarul arzandu-si,
S-au prefacut ca pleaca pe corabii,
Pe cand ceilalti, in jurul lui Ulise,
Se-aflau in Troia-nconjurati, in calul,
De lemn, ascunsi... s.a.m.d.
In basm, o pasare ia calul eviscerat in care se afla Ulise, si este urcat pe stanca unde era cetatea.Pasarea respectiva, sunt troienii. Intrebarea care urmeaza, este fireasca.Dar de ce pasare? Pentru ca zeita Atena a grecilor, se numea Atena, si era reprezentata printr-o pasare nocturna, simbolul noptii, dar si a mintii mereu treze.Dupa ce omoara pasarea,Ion Smintitu, iese afara si incepe sa caute.
" Dar acolo erau lupi, ursi, tigri, fel de fel de animale rele.Si-atunci l-a apucat noaptea."
Vorbind despre muntii Troadei, Heinrich Schliemann, scria:
"Muntele Ida, si-a pastrat vechiul nume.Epitetele lui homerice sunt: inalt, bogat in izvoare,; din cauza bogatiei sale in vanat, este numit mama sau nutritoarea animalelor salbatice."(pg.109 , Pe urmele lui Homer, vol.II.).
Dar eu cred ca pe povestitor, l-a impresionat mai degraba descrierea caselor zeitei Circe, unde apare ceea ce am numit mai inainte, "locul cu animale."
"Gasira intr-o vale din padure,
Palatul Circei ridicat din piatra,
Frumos cioplita, pe-o-naltime-a vaii.
Pe-mpreajma lui stau lei si lupi salbatici,
Dar imblanziti de farmecele zanei."
Basmul, mai povesteste despre intrarea lui Ulise in cetatea Troiei, si despre intalnirea dintre acesta si Elena.Totusi, daca aceasta interpretare poate fi relativa, mai consistent ni se pare motivul folcloric al recunoasterii eroului.
"La poarta imparatului,(pasarea) ii da doua pene.
-Ia aceste pene.(...) Cu aceasta pana, cum ai dat pe la nas, te faci om batran. Si cand vrei sa te faci la loc, dai cu cealalta.(...)
Atunci, Ion Smintitu, ia pana, da pe la nas, se duce la-mparat, om batran, cocosat, cu chelie-n cap, intr-un baston mergand."
Scena este foarte bine conturata in Odiseea lui Homer, si nu o mai repetam.Recunoasterea lui Ulise, se face dupa aplicarea de catre fata, a unei stampile imparatesti, pe gatul barbatului, de catre femeie, in timp ce dansau amandoi.Stampila, este aici echivalenta cu cicatricea descoperita de Euricleia, dar care se gasea, in cu totul alta parte.
Ion Smintitu, se numea astfel, pentru ca atunci cand Palamede a venit la Ulise sa-l ia la razboi, acesta s-a prefacut a fi nebun, nebunie neconfirmata atunci cand Palamede l-a pus pe pruncul lui Ulise, Telemah, in fata plugului, regelui Itakai.Aceasta este istoria celor doua basme despre care amintim in acest capitol.


_________________
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #13 : 24 August 2009, 19:29:22 »

MOTANUL INCALTAT
Acest basm al lui Charles Perrault, este un apocrif vetero-testamentar.Pentru a intelege acest lucru, aratam ca motivul folcloric din basm, se regaseste in alt motiv, cu valoare pseudo-arhetipala, in Vechiul Testament.Spunem lucrul acesta, deoarece, motivul Biblic, care este legendar, substituie in mod fals arhetipul, pe care nu-l putem detecta dintr-o sursa de natura istorica, care sa confirme realitatea sa ca eveniment.Vom arata in cele ce urmeaza numai motivul folcloric, asa cum apare el in basm, si varianta sa cea mai indepartata, de factura Biblica:
"Multumit ca toate planurile sale au izbutit, si ca totul ii mergea dupa voie, motanul le sopti oamenilor care coseau pe camp:
_Daca va intreaba regele al cui este graul pe care il cositi,sa raspundeti:Al Marchizului de Carabas! Altfel va fi vai si amar de voi."
Sigur ca regele a fost impresionat de lanurile de grau, si foarte curios, a intrebat ale cui erau aceste lanuri, la care seceratorii au raspuns asa cum ii invatase motanul.
"Si tot asa facu motanul, care pasea mandru inaintea calestii, cu toti acei pe care-i intalnea, iar regele se mira de atatea bunuri cate le avea marchizul de Carabas, cu toate ca era atat de tanar si de sfios."
Potrivit comentatorilor, basmul reprezinta epoca feudala, potrivit personajelor si tabloului de ev mediu, pe care-l respira basmul.Dar basmul, este o ironie la adresa societatii medievale, deoarece regele apare descris ca fiind un mare naiv, incaput in mainile unor escroci, care-i speculeaza credulitatea.Sub aceasta facatura a basmului, se simte un protest impotriva regalitatii, pamfletul, care va capata in alte forme acea virulenta, care va duce la izbucnirea revolutiilor franceze si schimbarea unor institutii de stat, care nu mai pot guverna in mod corespunzator societatea, intrata in criza.Acest lucru il face Perrault,prefigurand atitudinea antiregala, a societatii burgheze care incepea sa se afirme din ce in ce mai puternic pe plan economic, vrand sa ia in mainile sale, si controlul politic, pentru a-si putea construi in siguranta viitorul.Am putea afirma ca basmul este un act de protest inventat adhoc.Ori lucrurile nu stau chiar asa.Intamplarea chiar a existat, si a fost mentionata cu peste o mie de ani inainte.Ea poate fi citita in Biblie, la capitolul Genesa sau Facerea, 32; 13-23, unde gasim scris:
"Iacov, a petrecut noaptea in locul acela.A luat din ce mai avea cu el, si-a pus deoparte ca dar, pentru fratele sau Esau.Doua sute de capre si douazeci de tapi, doua sute de oi si douazeci de berbeci. Treizeci de camile alaptatoare, cu manjii lor, patruzeci de vaci si zece tauri,douazeci de magarite, si zece magarusi.Le-a dat robilor sai, turma cu turma, deosebit, si a poruncit robilor sai:
-Treceti inaintea mea, si lasati o departare intre fiecare turma.
A dat celui dintai, porunca urmatoare:
-Cand te va intalni fratele meu si te va intreba:"Al cui esti?Unde te duci ? Si a cui este turma aceasta dinaintea ta?- sa raspunzi:
-A robului tau Iacov.Ea este un dar trimes domnului meu Esau.Si el insusi vine in urma noastra.
A dat aceeasi porunca celui de-al doilea, celui de al treilea si tuturor celor ce manau turmele."- incheiat citatul.
Esau, avea o particularitate fizica deosebita, care va duce la aparitia basmului a Motanului Incaltat.In binecuvantarea data lui Esau, din Biblie, putem citi:
"Iacav a raspuns mamei sale: " Iata, fratele meu Esau este paros, iar eu nu am par deloc."
Exista in afara acestui basm,un altul, in care un preot care asculta la o fereastra a fost blestemat sa se prefaca in tap sau in urs, blana animalului respectiv, lipindu-se de el, omul respectiv ajungand in felul acesta sa se identifice cu lighioana respectiva.Am putea introduce acest tip de basm, intr-un nou ciclu, care nu mai apare la Lazar Saineanu, si anume, ciclul Esau.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #14 : 25 August 2009, 07:16:51 »

CICLUL SOLOMONIAN
Dupa Gennep, -"legenda are o localizare precisa, personaje determinate, ale caror acte par a avea un fundament istoric, si au calitate eroica."(Sabina Ispas, Preaminte Solomon, -legenda populara romaneasca, intre canonic si apocrif).Nu toate legendele stiu asta, in ciuda faptului ca si alti exegeti ii rezerva legendei, un statut serios, un caracter informal factologic.Am vazut legende, care asemenea altor productii folclorice , in ciuda aspectului lor serios, se jucau cu exegeza, si ii punea cornite.Se distrau de minune si le lasau pe batranele doamne si batranii domni, sa abereze cu tonul cel mai serios cu putinta dand definitii minunate, care aveau foarte multe relatii de rudenie cu fantezia si irealul.Lasand gluma la o parte, mentionam ca problemele localizarii, a personajelor si faptelor lor, legaturile acestora cu anumite evenimente istorice, sunt discutabile.De cele mai multe ori, eroul actioneaza asemanea unui paratrasnet, adunand imprejurul lui o serie de evenimente, care nu apartin neaparat si imediat istoriei sale.Fiecare exeget are dreptate cand discuta legendele din punctul lui de vedere, demonstratia sprijinindu-se pe argumente solide, ceea ce ofera o perspectiva foarte interesanta.In spiritul acestei afirmatii, si eu voi pastra sistemul de cercetare hermeneutic, care presupune nu numai cautarea sacrului in special, ci si identificarea arhetipului corespunzator motivului folcloric pe care acest arhetip l-a generat.
Intr-una dintre legende, numita, -"Cat cantareste mintea femeii. Solomon si plugul de aur" (pg.193 ), demonstrand cat de usoara este mintea femeii, mama lui Solomon il blestema pe acesta:
" Sa te duci sa umbli in inaltul cerului si fundul pamantului, si din surcele sa scoti glas de fata mare."
Ce este in definitiv un blestem? Este un act de predictie, faptul ca cineva care are harul prezicerii este capabil sa-ti spuna ce vei face tu in viitor. Aceasta conexiune mentala se poate intr-adevar realiza, unii oameni posedand calitatea de a prevede viitorul apropiat sau mai indepartat.In cadrul legendei insa, lucrurile sunt putin inversate. Ce face Solomon, dupa ce a fost blestemat?Desigur, se va supune blestemului, adica va porni in lume sa realizeze cele spuse de mama sa.Asa ca Solomon pleca, si pribegind pe malul unei mari, de urat stranse surcele, si-si facu o vioara, din care cantand, isi alina durerile(din surcele glas de fata mare ).Diavolul, placandu-i tare mult cantecele din vioara, iesi din mare si ii ceru lui Solomon, sa i-o dea lui.Solomon ii promise, cu conditia de a-l purta prin inaltul cerului, si a-l cobori in fundul pamantului.Diavolul, luandu-l pe-o aripa, il sui pe Solomon in inaltul cerului, apoi il cobori in fundul marii dupa care il scoase.In modul acesta, Solomon, isi indeplini pedeapsa blestemului, aruncat asupra sa de catre mama sa.Intr-o alta legenda, mai apropiata de adevarul istoric, Solomon, isi va construi in loc de vioara, un fluier.(pg.206).
Intr-o legenda asemanatoare,pe care o gasim la Voronca, blestemul este rostit de mama, dar este sustinut si de Dumnezeu.continutul blestemului este acelasi:
"Sa ajungi in inaltul cerului si fundul marii, si atunci sa fii tu iertat de Dumnezeu si de mine.Sa te duci,sa nu te mai vad."
Calatoria lui Solomon, este foarte interesanta, numai ca acum, spre deosebire de prima legenda citata, apar alte fiinte si obiecte mitologice:
"El s-a dus prin lume.Ajunge pana la mare, se pune pe mal si incepe sa planga.Iese un peste mare:

-De ce plangi Solomoane?

-Ia, imi plang pacatele.Iata cum m-a blestemat mama.

-Suie pe mine, sa nu pici, caci te voi duce...Ia un odgon, si te leaga bine de mine.
Acela era imparatul pestilor.L-a dus in fundul marii, el de acolo a luat margaritare,pietre scumpe si cand aiesit, a mers acasa si -a pandit cand nu era ma-sa, de le-a pus pe masa si-a fugit.Dupa aceasta a cunoscut maica-sa ca a fost in mare.Se duce el, se duce, ajunge langa o stanca, se pune jos si plange.Vine o pajuroaica:
-De ce plangi Solomoane?
El iar ii spune:
-Sa-mi cauti 12 ialovite de mancare si 12 poloboace de apa, sa-mi dai cand imi va fi foame si sete, si eu te voi duce la cer.
El a cautat ce i-a zis.Ajungand la cer, a apucat un fluieras de aur, de pe masa de la Dumnezeu, si-a venit de l-a dus mane-sa, ca semn. Si-atunci a fost iertat."
Avand in fata aceste legende, haideti sa vedem daca definitia lui van Gennep este corecta, adica in ce masura, aceste legende au o localizare precisa, au personaje determinate , un fundament istoric , si au calitate eroica.Pentru aceasta trebuie sa raspundem la cateva intrebari:Cine sunt personajele legendare care fac parte din legenda, si corespondentul lor istoric, locurile unde s-au petrecut cele doua intamplari ( despre ce mare, munte , si fluier este vorba,) s.a.m.d.Am putea intreba pe oricare exeget dorit de Dvs. cele de mai sus, dar imi este teama ca raspunsul se va lasa asteptat, sau nu va veni niciodata.Pentru ca legenda, este un produs folcloric, si chiar daca foloseste pretextul unor personaje si locuri "reale", toate sunt de fapt fantastice, si nu fac parte din realitate, ci din virtual.Si aceasta deoarece, produsul folcloric, este o creatie populara, care se adauga peste o informatie memoriala.Noi stim ceva care straluceste in amintirea noastra, acest ceva fiind nucleul memorial al informatiei, pe care dorim sa o transmitem,dar, fie ca este informatia noastra(bazata pe fapte reale) fie este o informatie pe care am cules-o din alte surse, in momentul cand o elaboram, mentalitatea noastra, o reda prin simboluri care inchid criptic mesajul sub un strat de semne grafice sau orale, pe care nu le mai putem intelege cu usurinta.Ceea ce vreau sa va spun, este ca nu Solomon este eroul legendei, ci Iosif, la care se adauga Moise si Aaron.Dar dincolo de aceste personaje emblematice ale istoriei si mitologiei evreieti, este chiar neamul lui Israel, pe care il vedeti in miscarea sa migrationista, dinspre Canaan catre Egipt, apoi urmand drumul Exodului, intorcandu-se la patria sa muma, sau la pamantul muma.Prin urmare, personajul feminin, nu este numai o femeie, pentru ca aici se vorbeste despre pamantul care a dat viata personajelor respective, de Gaia.Legenda este interesanta, pentru ca vorbeste mai apoi despre Trecerea peste Marea Rosie(desi am dubii serioase cu privire la trecerea peste aceasta apa, eu considerand ca locul Marii Rosii este luat de fluviul Nil, care in antichitate se mai numea Marea, sau Marea de Trestii/Yam stuf.), de ajungerea la Muntele sfant al lui Dumnezeu, Horeb, de Dumnezeu insusi reprezentat cand ca un diavol, un peste, o pajuroaica, sau un stalp de lumina noaptea si unul de ceata ziua, pentru a-i calauzi pe copiii lui Israel prin pustie.Stalpul acela de lumina sau ceata, este fluierul, pe care si-l construieste Solomon din lemn, ca sa-si cante suferinta de a fi fost alungat de acasa dintre ai sai.Pentru ca am vorbit de fluier, va pot spune ca este acelasi fluier, despre care vorbeste Lazar Saineanu in Basmele Romane in ciclul lui Pacala, este rasplata pe care Dumnezeu i-o da lui Pepelea pentru binele pe care i l-a facut(pg.605):
"Ingerul a ascultat porunca si zburand la Pepelea, i-a zis:
-Eu sunt inger trimis de la Dumnezeu, sa te intreb: Ce poftesti tu pentru jertfa aceasta mare ce i-ai adus-o.Cere ce vrei, pentru ca Dumnezeu, este gata sa-ti implineasca toate.
-Eu, raspunse Pepelea, nu voiesc alta nimic, decat numai fluierul acela ce este la Dumnezeu,dupa usa tindei, -caci el(Pepelea) stia ca dupa zicatura acestuia joaca orice fiinta."
Fluierul apare si intr-o varianta neogreaca, in "Ispravile lui Pacala " a lui Petre Dulfu, in legenda menestrelului din Hameln,(dar aici nu mai este fluier, fiind inlocuit cu un cimpoi,)care farmeca intreg neamul soricesc ce nu dadea pace locuitorilor orasului. Fluierul, este si aici tot simbolul cosmic al cometei, care ii va orienta pe copiii lui Israel prin pustie spre tara Fagaduintei.In cadrul basmelor, el poate lua infatisarea unui buzdugan pe care zmeul il arunca spre casa sa, buzduganul lovind in portile casei, lovind masa, si abia dupa aceea asezandu-se singur in cui pe perete.In alte basme, ia aspectul unei lampi care nu se stinge si care lumineaza calea eroului in fuga sa.S.a.m.d.
Ce face exegeza cand vorbeste despre instrumentul vrajit?Acumuleaza laolalta toate intamplarile de acest gen, asa cum a facut-o si Lazar Saineanu, dar acumulandu-le, ea nu incearca sa le explice punctual, dispersandu-ne atentia cu ele, ceea ce ne face sa pierdem esentialul. Fiti atenti:
" Fluierul vrajit, -scrie Saineanu,- e o trasatura eminamente mitica.Zeul Pan facea sa joace satirii si zanele padurii la sunetul syrinxului sau.Zidurile Tebei se ridicau la viersul lautei lui Amphion,(precum zidurile Ierichonului, cazura la sunetul trambitelor preotilor lui Israel) si cand Orfeu facea sa vibreze coardele lirei sale, natura intreaga se punea in miscare apele isi opreau cursul stancile se apropiau sa asculte, fiarele si arborii incepeau sa salte.Cornul minunat al lui Oberon, facea sa joace vrand nevrand pe toti aceia care-l ascultau, si menestrelul din Hameln, fermeca cu cimpoiul sau pe intreg neamul soricesc care nu da pace locuitorilor orasului".
Ce ati inteles aici? Doar aspectul legendar al unor mituri, care nu stim daca sunt variante sau versiuni ale aceluiasi mit, sau au arhetipuri istorice deosebite.Nici un exeget nu vorbeste despre aceste obiecte apartinand sacrului, ori dupa parerea mea, eruditia nu inseamna numai efortul de a aduna si memora sub o forma sau alta o serie de fapte, ci si de a le descoperi intelesul ascuns.Astfel, putem vorbi numai de o jumatate de eruditie.Inventarul faptic, este interesant si chiar important, dar daca ne baga in ceata, pentru ca nu ne ofera nicio explicatie plauzibila, permiteti-mi sa spun, nu ne ajuta cu absolut nimic.Poate doar sa sublinieze harnicia, dar pune sub semnul intrebarii inteligenta noastra si marcheaza ignoranta noastra culturala.Sa mai vorbim putin in cele ce urmeaza, pentru ca tot s-a ivit ocazia, despre aceasta balada a vrajitorului din Hameln, desi nu mai are nici o legatura cu ciclul Solomonian despre care am inceput sa vorbesc mai inainte:
"Au, cine-i in pestrita haina?
Un om marsav la gand si taina,
Viclean cum fluiera mereu,
Nu i-as da-n paza, pruncul meu."
Asa incepe balada vrajitorului din Hameln, si continua:
"Un vrajitor istet la minte,
Sosi-n pestritele-i vesminte,
Guzgani el stranse fluierand,
Si-n Weser i-neca pe rand."
Dar dupa ce scapa orasul de aceasta plaga, sfatul orasului, nu a mai vrut sa-l plateasca pe motiv ca a fost prea usor si ca l-a ajutat in aceasta activitate chiar dracul.Atunci, vrajitorul din Hameln, se razbuna:
"Zburdau copii-n ulicioara,
Cand vrajitorul trecu iara,
Si stranse fluierand la fel,
Copii vre-o suta langa el."
Probabil ca un martor ocular a asistat la scena, deoarece suntem informati:
"Vazu cum inspre rau ii duce,
De-atunci pastorul le-a pus cruce,
Pierdu-ti au fost din tristul ceas,
Parintii-n lacrimi au ramas."
Aceeasi scena a "inecului" o vom regasi si in snoavele lui Pacala.Dus sa fie inecat, Pacala este inlocuit in sac de catre un cioban care s-a invoit sa fie primar in locul lui.Intorcandu-se in sat cu vitele, satenii uimiti, afla de la Pacala, ca pe fundul apei sunt mai multe vite decat a putut el sa adune, si atunci, tot satul, in frunte cu popa, se duce la rau si se ineaca.Cele spuse aici sunt interesante, dar faptul este descris si in Biblie, la capitolul Exodul.
Vrajitorul din Hameln este Moise.Copiii care pleaca cu Moise sunt copiii lui Israel.Fluierul la care canta Moise, este cometa, sau steaua calauzitoare care ii insoteste pe acestia prin pustie, pana la muntele Horeb.Raul peste care trebuie sa treaca, nu este nici Weserul, nici Dunarea sau vreo alta apa, ci Marea Rosie.(Dar in ce priveste ma indoiesc de aceasta ultima afirmatie.)
Sigur ca cercetarea a stabilit niste repere legendare si istorice, care privite comparativ(cele legendare ) sau luate in consideratie celelalte,il vor deruta pe cititor,dar si pe comentator, deoarece legendele puse laolalta, maresc confuzia, in loc de a rezolva, iar adevarul istoric, este discutabil, pentru ca asa cum se intampla de foarte multe ori ,realitatile istorice, se pot substitui unele altora.Astfel, citim la sfarsitul baladei germane, urmatorul comentariu(pg.74):
"Unele cronici din secolul al XVI-lea,relateaza exodul copiilor ca un fapt real petrecut in anul 1284, odata cu banuita emigrare a sasilor in Transilvania."Totodata comentatorul mai adauga:
"Balada are origini pagane."
Si pentru a argumenta cele afirmate,sunt dati drept exemplu Wodan,regele Horant al danezilor,cantaretul suedez Stromkerl si regele vrajitor Halewyn, etc.Descoperim acelasi viciu de cercetare al mitului, deoarece productia folclorica este in primul rand un mit, o creatie populara culturala, inchisa, sau proiectrata in simboluri. Cand un personaj face lucruri neobisnuite, automat, el devine un personaj mitologic.Aceasta inseamna ca lui ii corespunde un model istoric,dar modelul istoric trebuie sa corespunda in mare masura, motivului folcloric pe care l-a creat.Noi raportam mitul vrajitorului din Hameln, la un model mult mai vechi legendaro-istoric, si anume la cel vetero-testamentar, care nu trebuie respins pentru a face loc unei fixari nationale al unui mit universal.Autorul comentariului respectiv se gaseste in situatia lui Petru Caraman, in sensul ca accepta istoricitatea fenomenului folcloric, dar nu il poate sustine cu siguranta.Iar peste mana, ii dau celelalte mituri amintite de autor, al caror arhetip istoric, nu mai este precizat.
Revenind la cursul nostru, reamintim ca ajutorul pe care-l primeste Aleodor de la animalele recunoscatoare, au legatura intr-un fel zis, cu ciclul solomonian.Transformarea succesiva a eroului in corb,in cosacel care inoata pe fundul marii, in ou de taun, reprezinta variante ale mitului principal, legat de Exod, o varianta ca si cea a lui Solomon, care incifreaza putin altfel acelasi Exod Biblic.Forma de ou sau de larva, pe care o ia eroul, se incadreaza motivului piperului sau omului cu copii muilti, si explicatia este data de preotul templului din Sais, cand acesta ii spune lui Solon, ca grecii sunt niste copii fata de egipteni, copilaria fiind legata de aparitia comparativa a grecilor fata de egipteni, pe scara istoriei.Acelasi lucru este valabil si in ceia ce-i priveste pe copiii lui Israel.De asemenea, larva si oul, bobul de piper, inglobeaza mai multe semnificatii simbolice, pe care le gasim in scrierile vetero-testamentare. Ele se refera fara indoiala la micime, dar si la multime, la puterea germinativa a acestei populatii din Vechiul Testamant,care in ciuda tuturor piedicilor dure ale vietii a putut sa renasca din propria cenusa ca pasarea FENIX.
Citiom in cartea d-nei Sabina Ispas:
"Astfel intr-un fragment de cronograf, publicat de M.Gaster, eroul,(Solomon), este un rege captiv, prizonier al imparatului Cirus."(pg.135)
Cercetarea nu trebuie sa lase lucrurile neterminate, lasandu-le la discretia unor zvonuri confuze, cu aparenta istorica.Istoriile lui Herodot, mentioneaza ca persii au cucerit cetatea Sardes si l-au prins pe Cresus de viu.Conform lui Xenofon, caderea Sardesului, s-a intamplat in anul 5467 i.d.H.Herodot, nu pomeneste despre captivitatea vreunui rege iudeu.Mai repede suntem inclinati sa punem fragmentul de cronica, in perioada de domnie a lui Ioiachim,si Nabucodonosor al doilea, cand Ierusalimul a fost cucerit de cel de-al doilea, regele iudeu fiind omorat sau dus in robia babiloniana.O soarta similara va avea si fiul regelui iudeu, Iehonia.Ceea ce observati Dvs., este ca nu numai legenda, ba chiar si evenimentul istoric, poate fi interpretat gresit, unele intamplari si personaje, fiind substituite de alte intamplari si personaje istorice, ceea ce va determina, o interpretare discutabila a adevarurilor legendare si uneori istorice.
Intr-o legenda solomoniana, intitulata "Preaminte Solomon", informatorul Alexa Isar, povesteste:
"Cum s-a nascut, ( mama lui Solomon) a mers de a cautat printre tigani, poate va gasi un copil nou nascut,si l-a schimba cu o tiganca, luand copilul cel tiganesc, in loc, si crescandu-l in palatul imparatesc,iar pe al ei, l-a lasat in bordei in cenusa. (...)Imparatul, pe baiatul tiganului il lua la plimbare.(...)Mai merg, (si) vad o multime de copii adunati in jurul unui copac, iar in copac, aninat de creanga, un copil care tipa.Intreba imparatul ce i s-a intamplat.
-Iata, -zise unul.-baiatul acela a furat un cutitas de la cutare, iar altul a zis ca el e imparat, (si) a spus sa fie spanzurat pentru fapta lui.Noi ne-am suit l-am legat de copac, si acum tipa."
Aceasta legenda, are o varianta arhetipala,pe care o intalnim in Istoriile lui Herodot.
"Cand copilul ( CIRUS ) a implinit zece ani, o intamplare dezvalui cine este.El se juca in satul in care erau si grajdurile.Se juca chiar in drum cu alti copii de varsta lui.Copiii, in joaca l-au ales ca rege chiar pe cel caruia lumea ii zicea, "feciorul vacarului."(...) Unul dintre copiii, care se jucau laolalta, fiul lui Artembares,(...) n-a vrut sa indeplineasca porunca data, de Cirus.Acesta puse atunci pe ceilalti copii, sa-l prinda,si cum copiii ii dadura ascultare, Cyrus il batu pe baiat cu biciul pana la sange."Ce vrem sa spunem cu asta? Ca mecanismul care determina aparitia motivului folcloric,functioneaza intotdeauna la fel, indiferent ca avem in fata noastra, un basm, o legenda, o balada sau o colinda.Exemplul cel mai interesant pe care vi-l pot da este ghicitoarea.Dar daca aici, simbolurile sunt concentrate asupra catorva trasaturi definitorii, care impingamentalul catre o solutie reala,celelalte produse folclorice sunt mult mai vaste, dispun de mai multe detalii, facand mai usoara cautarea valorii de semnificatie a mitului.In acelasi timp, chiar fiind vorba de legenda, nu trebuie sa acordam incredere absoluta acesteia, in sensul ca legenda ne transmite un adevar.Sigur, ea transmite adevaruri, dar problema este, cui apartin aceste adevaruri? Putem sa facem filozofie cata dorim, dar drumul de la motivul folcloric la arhetip, este simplu si direct, fara complicatiile pe care ni le creem noi singuri.In ciuda tuturor opiniilor contradictorii, se pare ca tocmai existenta "teoriilor primejdioase" ne ajuta sa iesim din impas.
In legenda solomoniana, "Tovaras cu Sfarma piatra",Solomon a facut un lantcat toate zilele, de unde a scos stalpul, si a facut juramant cu fratii sai, ca l-or scoate cand o clatina din lant, si si-o dat drumul prin borta in pamant."
Motivul bortei sau fantanii, pe care am particularizat-o, numind-o "motivul fantanii lui Iosif,",Care face legatura cu lumea cealalta(Egiptul), il vom regasi frecvent in basme si legende.El apare in unele variante ale baladei "Miorita", apare iarasi, in "Povestea lui Harap Alb", in "Praslea cel voinic si merele de aur" a lui Ispirescu,s.a.m.d.Motivul,se regaseste in motivul fantanii Biblice, din Vechiul Testament, unde a fost aruncat Iosif de catre fratii sai, pentru a fi vandut apoi, unei caravane de ismaeliti, care se indrepta catre Egipt.Reperul, sau arhetipul istoric, il reprezinta intrarea triburilor de hicsosi in Egipt, in cea de-a doua perioada interimara.
Intr-o alta legenda,( pg. 211, Sabina Ispas,) "Preaminte Solomon", se vorbeste despre Solomon, ca fiind un baietel mic:
"Si-mparateasa aceea, de unde pana unde, avea un baietel mic.El era cat un fir de mazare"Aceasta idee despre care am amintit si mai inainte,are o explicatie mitologica, care merge in mai multe directii.Copilul ( dar trebuie sa fim atenti la insasi notiunea de copil care apare in texte,) se poate naste dintr-un bob de mazare, ( Mazare Imparat,)-asa cum s-a spus,- dintr-un bob de piper,-de unde si numele eroului-Petrea Piperiul, Chiparus Viteazul-sau este la fel de mare ca un firisor de neghina, de la care isi imprumuta numele.Caracteristica plantelor care fac samanta marunta, este multimea acestei seminte.Alteori, un gospodar are o suta de copii(Suta Ion) Tot odata, notiunea de copil, este folosita in sens istoric, pentru a sublinia aparitia unor civilizatii tinere pe parcursulevolutiei fluctuante a istoriei si civilizatiei omenesti.Grecii au fost numiti astfel de catre Sonkis, preotul egiptean din Sais, cand a vorbit cu Solon, si sub acest nume, de "copiii lui Israel," sunt cunoscuti evreii in cartile sfinte ale Vechiului Testament.
"Preaminte Solomon si sarpele,(pg.222 Sabina Ispas,)este o legenda interesanta, deoarece, incepe cu motivul sarpelui, pe care il gasimsi in basmul lui Reteganul, "Trifon Habaucul".Este vorba de un sarpe care stand intr-un copac, ciobanii lasa focul de sub acest copac mocnind in cenusa, focul se reaprinde si copacul ia foc."Numai varful copaciului, inca nu ardea, insa para si caldura focului, ajungea pana acolo(in varf).Aici sta sarpele, pe-o creanga de vasc,care crestea in varful bradului, incolacit si tipand amarnic,caci arsita focului, il frigea de viu, nu altceva."
Intamplarea face sa treaca pe acolo un drumet ratacit, si sarpele tipand, se ruga de drumet ca sa-l scape de moartea focului, jurandu-i ca-i va fi recunoscator.In Trifon Habaucul, eroul este cel care aprinde prosteste un stog de fan, in care se ascunsesera de cu iarna tot felul de serpi, si fiul imparatului serpilor, se roaga de netot sa fie salvat, in scimbul uinei recompense substantiale.Aceeasi secventa o intalnim si in alte basme, care vorbesc despre intamplarile fratilor gemelari "Busuioc si Siminoc." (Basme fantastice romanesti, vol.VI, autor Ionel Oprisan):
"Acolo la vanatoare, era obaba in padurea aia, urata.Cand a ajuns acolo, era o vatra de foc acolo.(...)Si el a facut focul sa-si friga o pasaricape care a vanat-o cu arcusu.Si zice baba aia din copacul acela:
-Ooo! Ce frig imi e!
Da el:
-Da-te jos daca ti-e frig si incalzeste-te."
Acelasi motiv, este cunoscut in alte basme, ca "Povestea lui Harap Alb", atunci cand eroul se intalneste cu Gerila.Acesta este un om batran, care sade incolacit serpentiform, langa un foc de 24 de stanjeni.Imaginea aceasta de sarpe, poate sa lipseasca din unele descrieri ale batranului, care a capatat vadite trasaturi antropomorfe.
In "Fratele cel rufos al lui Scaraoschi", a Fratilor Grimm, eroul este pus sa inteteasca focul sub niste cazane de smoala in care fierb fostii lui sefi din armata.
In "Ispravile lui Pacala",se reia scena din basmele fratilor gemelari, in care nazdravanul Pacala, aflat la moara dracilor, il orbeste pe unul dintre diavoli, lovindu-l peste ochi cu frigarea in care se afla o bucata de slanina incinsa in foc.Reuand datele, chiar secventa orbirii lui Polifem de catre Ulise,cred ca este similar motivelor folclorice, enuntate mai inainte.Toate acestre motive, subliniem, reprezinta episodul biblic al intalnirii dintre Moise cu Dumnezeu, pe muntele Horeb, muntele lui Dumnezeu, unde divinitatea ii vorbea liderului evreu dintr-un rug in flacari, care ardea, dar nu se mistuia.Dar secventa biblica, nu este arhetipul acestor motive folclorice pe care le-am enuntat mai inainte.Deoarece orice motiv folcloric pleaca de la un arhetip, acest arhetip il reprezinta aici, miscarea soarelui pe ecliptica, ajungand in perioada corespunzatoare pentru pamant al anotimpului hibernal.Atunci se intampla un lucru interesant.Desi soarele se gaseste pe cer, el nu mai are puterea de a incalzi lumea asa cum o face primavara si vara.
Intr-o alta legenda,(pg.229, Sabina Ispas,)coborarea lui Solomon in iad, unde acesta vrea sa construiasca o biserica (legenda care aminteste de povestea Danila Prepeleac a lui Ion Creanga,), arhetipul este putin mai greu de precizat, datorita existentei unor perioade istorice similare.Noi am considerat-o o buna perioada de timp, ca fiind, povestea concentrata a Exodului, deoarece Solomon ii cere lui Scaraoschi, sa-i dea toate sufletele mosilor si stramosilor sai,pe care i-a scos din iad, cu ajutorul unei sfori lungi, rasucite din canepa, sfoara reprezentand prin lungimea ei, un simbol al drumului si respectiv al Exodului.Firul Ariadnei dat lui Tezeu, nu reprezinta un ghem oarecare , cu ajutorul caruia eroul a patruns si a iesit din labirint, ci aceeasi imagine simbolica a drumului, pe care trebuia sa-l strabata eroul grec.Preaminte Solomon,a scos sufletele afara din iad, si le-a dat drumul la odihna cea de veci , in sanul lui Dumnezeu.Simbolurile aici sunt totusi discutabile, deoarece daca Solomon vorbind cu Scaraoschi, ca personaje semilegendare istorice,ii reprezinta pe Moise si respectiv pe Faraon, conducatorul Egiptului,daca scoaterea sufletelor la cerere, acceptata cu o oarecare reticenta de catre Faraon, ii reprezinta simbolic pe copiii lui Israel, daca iarasi, franghia cu care sunt trasi de acolo, reprezinta asa cum am mai spus, drumul Exodului, ceea ce ne incurca este construirea bisericii.Exista posibilitatea, nesustinuta din punct de vedere istoric,ca evreii sa fi avut intentia sa isi construiasca o biserica a lor in captivitatea egipteana, ceea ce nu i-a convenit la un moment dat lui Faraon, care a preferat sa le dea drumul, decat aceasta intentie sa se transforme intr-o realitate concurentiala.In acelasi timp, construirea unei biserici, poate fi intr-adevar legata de istoria lui Solomon si la preocuparea acestuia de a ridica un templu de ruigaciune Domnului sau.Ceea ce deruteaza interpretarea mitului, este insasi mentalitatea noastra, care tinde sa lege coerent, intr-un tot unitar, o serie de evenimente disparate.Pentru ca , daca aceasta constructie, este un fapt istoric dovedit, atunci logic ar fi ca intamplarile ulterioare sa se incadreze tot iostoriei neamului lui Israel,de la aceasta constructie incolo, adica mergand catre distrugerea templului de catre Nabucodonosor al doilea, cu luarea in captivitatea Babiloniana a unui insemnat numar de localnici, si ulterior, eliberarea lor de catre regele Cirus cel mare.In felul acesta, ca personaj, Solomon ar apare numai legat de constructia Bisericii,ca ulterior, el sa absoarba personalitatea istorica a regelui Cirus, asa cum s-a mai intamplat.Aceste doua posibilitati de interpretare le punem in discutie, fara a putea afirma cu certitudine care dintre ele este cea mai corecta.Aceasta sovaire, se naste aici din putinatatea datelor informale.Vorbind mai inainte de Teseu, ne punem intrebarea daca nu cumva, o parte a acestui mit,cel al labirintului, si uciderii balaurului, nu reprezinta ecouri ale celor aratate de noi mai inainte, ecouri retinute in mitologia greaca.Deocamdata afirmatia nu este decat o presupunere fara o sustinere argumentata in mod serios.
Ceea ce ati vazut pana acum, in exemplele aratate, este ca legendele -cel putin acestea,-nu respecta cu fidelitate definitia data legendei de van Gennep.Legenda pleaca de la un personaj cunoscut, si toata lumea conteaza pe istoricitatea lui dovedita, dar dezvoltarea legendei,capata in virtual substanta din alte surse informale istorice, ceea ce poate complica la un moment dat interpretarea.Insusi Solomon, in cazurile de fata, devine un simbol, pentru alte personaje, pe care le ascunde cu personalitatea sa.Intr-o legenda intitulata "Ce e mai usure si ce este mai greu,?"relatata la vremea respectiva de catre mos Toma Stancu, zis si Toma Chelu,(legenda pe care o gasim tot in cartea doamnei doctor Sabina Ispas,) intamplarea povestita se refera la pacalirea lui Isaac de catre Iacov, care s-a dat drept celalalt frate al sau, Esau.Singurul lucru comun dintre aceasta legenda Solomoniana este nationalitatea comuna a eroilor implicati, povestea neavand nimic comun altceva, cu regele iudeilor, Solomon.La fel, putem spune despre legenda" Pataniei mandrului Solomon cu ciuma. Cheia legendei, o descoperim din dialogul pe care Solomon, il poarta cu ciuma:
"-Cine esti?-intreaba Ciuma.
-Eu sunt Mandrul Solomon.
-Tu esti Mandru Solomon , pentru a carui fata a stat soarele-n loc trei zile ca s-o priveasca?"
In proorocirile lui Isaia, exista un episod numit " Boala si insanatosirea lui Ezechia."Secventa soarelui, apare si aici:
"Voi intoarce cu zece trepte umbra cu care s-a pogorat soarele pe cadranul lui Ahaz.
Si soarele s-a dat inapoi cu zece trepte, de pe treptele pe care se pogorase."
In Dictionarul lui Horia C. Matei, se povesteste acelasi eveniment al ciumei din punct de vedere istoric:
"(Urmeaza) pustiirea Iudeei de catre (regele asirian) Sennaherib(705-681 i.d.H.)care cucereste 46 de cetati, deporteaza 20.000 de captivi, si incepe in 701 asediul Ierusalimului, intrerupt probabil de in urma izbucnirii unei epidemii de ciuma,in randurile armatei siriene."
Interesant este ca acest episod istoric, se reflecta si in povestea "Ivan Turbinca ", a lui Ion Creanga.
Printre altele amintim ca poemul Iliada incepe prin a vorbi despre o ciuma pustiitoare care a rarit in mod ingrijorator randurile armatei aheene.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #15 : 25 August 2009, 07:28:47 »

Spiridusul
Pentru a vorbi despre "spiriduş", cunoscut şi sub numele de "spirituş", avem la îndemână dicţionarele: wikipedia, al lui George Lăzărescu şi Dicţionarul de Mitologie Generala.Definiţia dată spiriduşului în wikipedia [mitologie romănească], este foarte interesantă : astfel, spiriduşii sunt creaturi cu chip de om, foarte mici de statură, care, de multe ori, locuiesc in scorburile copacilor, la rădăcinile florilor sau ierburilor. Există spiriduşi buni sau răi, [ o anumită analogie cu gnomul, koboldul, sau trollul din alte mitologii, ], uneori se adună în grupuri mai numeroase şi pot fi buni meşteşugari, producând obiecte fermecate. Alteori, cunosc tainele comorilor de sub pământ, înţeleg limbile plantelor şi animalelor. Par a fi o variantă îndepărtată a naiadelor şi driadelor mitologiei romane, sau a nimfelor mitologiei greceşti.
Conform principiului de bază al hermeneuticii miturilor, care afirmă că un motiv folcloric este egal cu arhetipul său istoric,definiţia dată în wikipedia, nu corespunde realităţii. Aceasta deoarece, definiţia se mişcă numai în planul virtual al mitului, evitând orice referire la valoarea de semnificaţie [care nu se cunoaşte deloc], şi care ne-ar oferi posibilitatea cunoaşterii istorice a acestor fiinţe legendare. Dacă aţi fost atenţi, s-a încercat o pseudoexplicaţie,atunci când autorul, destul de şovăitor, a sugerat originea spiriduşilor, în naiadele şi driadele romane sau nimfele greceşti.Dar el nu o spune ca o certitudine, explicaţia fiind doar o posibilitate de interpretare,nu interpretarea în sine.În acelaşi timp, sugestia nu corespunde unei realităţi istorice, aşa cum ar fi trebuit, comparaţia făcându-se formal,tot la nivelul miturilor, Spiriduşul românesc ,fiind comparat sau considerat descendent, din mitologia romană sau greacă,aşa cum s-a arătat mai înainte.Ciudăţenia,constă în faptul că,basmele noastre populare, chiar şi unele balade, sunt pline de spiriduşi, despre care,exegeza nu ne spune nimic. Să amintim aici despre balada Mioriţa, unde, unul dintre ciobani,este mai mititel,[ conform Mioriţelor colind,],sau numit alături de ceilalţi confraţi ai săi, diminutival,-ciobănaş, sau ciobănaşul, apelativ legat de tinereţea acestuia şi nu de mărimea lui. În cadrul basmelor, [dăm exemplu aici "Povestea lui Harap Alb a lui Creangă, care este o versiune în proză a baladei Mioriţa,], cel care izbuteşte să ajungă la destinaţie şi să învingă toate obstacolele, este fiul cel mic al craiului.Observati aceasta tendinta permanenta de a vorbi la nivelul miturilor si ale folclorului despre niste fiinte mai mici decat oamenii.Sonkin, preotul egiptean ii spunea lui Solon:
-Voi grecii, Solon, sunteti niste copii.
Semnificatia aceasta de copil, se regaseste atunci cand se vorbeste despre neamul lui Israel, aflat in robia egipteana.Ea se refera nu neaparat la copii, ci la faptul ca din punct de vedere istoric, un anumit grup de oameni este mai tanar , s-a format mai recent pe scara cronologica a istoriei omenesti.Intr-un fel expresia este asemanatoare cu a privi unii semeni de sus, desi de data aceasta diferenta este de clase, de bogatia unora si de saracia altora.Spiridusul, este imaginea copiilor lui Israel.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #16 : 25 August 2009, 07:32:33 »

Mitul lui Sisif
O falsă interpretare a mitului lui Sisif,o va face Albert Camus. Unul dintre motivele pentru care facem această afirmaţie, este că autorul respectiv, pleacă de la mit, oferindu-i o explicaţie filozofică: O întâmplare mitologică, serveşte pentru a proiecta mitul în realitate, acestei realităţi, oferindu-i-se o concluzie morală.Al doilea motiv este faptul că hermeneutica, spune foarte clar: unui motiv folcloric,- respectiv mitului lui Sisif,- trebuie să-i corespundă, o realitate istorică, nu una filozofică, şi cu atât mai puţin, o concluzie morală.Etimologia numelui, este incertă.In limba greacă, Sisif înseamnă "Înţelept", "Iscusit", "Priceput",dar şi "burduf de capră". Ultima denumire este atât de aiurea, că orice exeget, o va trece cu vederea, neânţelegând valorile de semnificaţie ale termenului,dar nici sensul iniţial ale celorlalte cuvinte,care vin în contradicţie, cu conţinutul mitului lui Sisif.De ce este acuzat şi condamnat Sisif? Pentru că a divulgat răpirea Aiginei de către Zeus. Din acest motiv,este supus în Hades, caznei de a împinge mereu o stâncă până la coama unui deal, aceasta rostogolindu-se înapoi, pentru ca efortul de împingere să se reia de fiecare dată.Cheia enigmei acestui mit, o deţine Pherekydes, care pune pedeapsa lui Sisif pe faptul că acesta, l-a legat pe zeul morţii, Thanatos, în lanţuri la palatul său. Această legendă, are şi un apocrif românesc, în povestea domnului Creangă, "Ivan Turbincă", eroul, făcând acelaşi lucru cu moartea, în faţa raiului,moarte pe care a băgat-o în turbinca blagoslovită de Dumnezeu, după care a agăţat-o într-un pom.Subliniem faptul că povestea "Ivan Turbincă", este varianta românească a mitului lui Sisif, denumirea de "burduf de capră",fiind sinonimă cu" turbinca "lui Ivan.Mitul lui Sisif,nu este grecesc,deoarece povestea lui este de factură vetero-testamentară.El se găseşte în cele două Cronici: [2 Împăraţi/2 Regi, 19; 35]: "În noaptea aceea, a ieşit îngerul Domnului, şi a ucis în tabăra Asirienilor, o sută optzeci şi cinci de mii de oameni.Şi când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte.Atunci Sanherib,împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra a plecat şi s-a întors; şi a locuit la Ninive."Dacă numele lui Sisif în Biblie apare sub forma de Ezechia, istoria îl va numi Iezechia sau Hezechia, şi este fiul şi succesorul lui Ahaz.Ezechia,a fost suveran al regatului Iudeii, domnind între anii 727-698 î.d.H. şi pe vremea acestuia se consemnează asediul Ierusalimului de către Sennaherib,[705-681 î.d.H.],în anul 701 î.d.H.,asediu întrerupt de izbucnirea unei epidemii de ciumă, în rândurile armatei asiriene.Acesta afost mitul lui Sisif.Vă mulţumesc pentru atenţie.
_________________
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #17 : 25 August 2009, 07:34:31 »

Scufita Rosie
El se numeşte Robert Darnton . Ea se numeşte Scufiţa Roşie . Între cei doi , există o carte care se numeşte : " Marele masacru al pisicii ".Este interesant faptul că autorul ,ne oferă în această carte , o interpretare a basmului menţionat , -chiar dacă nu este de acord cu ea ,- din domeniul psihanalizei . Comentariile ,aparţin profesorilor Erich Fromm şi Bruno Bettelheim . Potrivit acestora , basmul este o parabolă despre subconştientul colectiv în societatea primitivă , subiectul , fiind confruntarea unei adolescente , cu sexualitatea adultă . Simbolurile folosite în basm , au o coloratură erotică ,iar faptul că lupul , după Bettelheim este tatăl fetei ,împinge basmul către o istorioară incestuoasă ,un fel de fapt divers al ziarului "Infractorul" sau "Infractoarea" cu temă similară , proiectat în trecut . Nu este adevărat .Unul dintre motive ,este interpretarea impulsurilor sexuale care se manifestă la adolescenţi , în cadrul unui sistem închis , respectiv în sânul unei familii . Din acest motiv , interpretarea este limitată la familie , concluziile desprinse din simboluri fiind legate de membrii acesteia , cu rezultatele discutabile care s-au văzut . Există totuşi un sâmbure de adevăr în poveste , care poate fi pus în relaţie cu una dintre Istoriile lui Herodot . Potrivit acestuia , Mikerynos , faraon al Egiptului antic , s-ar fi căsătorit cu fiica sa , care ulterior a murit , -probabil la naştere - faraonul construind pentru ea o vacă de lemn , îngropând-o în acest insolit sarcofag care o reprezenta pe zeiţa cerului ,-vaca cerească , Hathor . Interesant este faptul că o serie de basme din colecţia lui Ionel Oprişan , cuprind apocrife similare ,mult mai apropiate de Istoriile lui Herodot decât basmul Scufiţa Roşie.Dar cea mai interesantă dintre toate , ni se pare a fi versiunea greacă a poveştii , care apare legată de mitul Minotaurului şi de labirintul [de fapt inexistent] din insula Creta .Vă amintiţi că regina Pasifae , s-a îndrăgostit de un taur ,şi pentru a se putea împreuna cu el , i-a cerut lui Dedal ,să-i construiască o vacă de lemn în care s-a ascuns . Din această căsătorie împotriva firii s-a născut Minotaurul . Ştiţi ce asemănare există între Mykerinos ,faraonul despre care vorbeşte istoricul Herodot , şi Mynos , soţul lui Pasifae ? Vă învăţ ceva care contravine ştiinţei , semănând mai mult cu o vrăjitorie . Scădeţi , sau scoateţi din numele faraonului gruparea de litere " keri " şi citiţi ce rămâne .
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #18 : 25 August 2009, 08:55:25 »

Povestea lui Harap Alb
O serie de basme populare si culte- si aici ne vom referi printre altele si la unele dintre basmele domnului Creanga,nu sunt altceva decat apocrife Biblice.Aceasta inseamna, ca o serie de intamplari,care s-au petrecut cu multa vreme in urma, avand o valoare arhetipala(deci o baza de plecare istorica de necontestat,)se vor regasi in Biblie, in Vechiul Testament, dar si in Povestea noastra, sub forma infidela a unor motive folclorice, cu valoare simbolica.Deoarece noi vom considera in mod oarecum fals ca arhetipul il constituie ceea ce apare mai intai in Vechiul Testament, variantele care apar in basmele noastre populare si universale, le numim apocrife. Nu toti exegetii vor fi de acord cu cele spuse aici. Unii dintre ei, necunoscand valoarea de semnificatie a basmului, vor face o serie de afirmatii gratuite, care nu corespund insa realitatii transmise de text.
Ceea ce m-a distrat la un moment dat, dar va marturisesc, fara rautate, au fost afirmatiile unui mare exeget roman Garabet Ibraileanu, referitor la Povestile lui Ion Creanga.
"Sa nu ne inselam,-spunea domnia sa si nici nu stia cata dreptate avea,-Povestile lui Creanga, sunt bucati rupte din viata poporului moldovenesc.Soacra si nurorile ei, Stan Patitul, Badea Ipate, etc., sunt oameni vii, tarani din Humulesti, tarani din plasa Muntelui,din judetul Neamt.Si vestitii nazdravani, Ochila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila, Gerila si Setila, sunt flacai sugubeti si" ai dracului",ca si dascalii Mogorogea, Trasnea si ceilalti din "Amintiri"...-numai cat tratati epic."-incheiat citatul.(pg.42)
Dar cum ar fi aceste povesti daca personajele respective ar fi fost tratate cu o tuica, o bere, sau un pahar cu vin, nu ne mai spune nimeni.Si autorul continua in acelasi spirit autodemolator:
"Creanga este atat de realist, incat unele dintre povestile lui sunt aproape lipsite de miraculos, iar altele au acea specie de miraculos care ingaduie povestitorului sa inzestreze pe eroii sai cu insusiri sufletesti si trupesti, peste masura omeneasca.Iar creatiile pur fantastice,, ca zmeii s.c.l., Creanga le imprumuta o viata curat omeneasca, si anume taraneasca; ii amesteca cu desavarsire in mediul de toate zilele din Humulesti, si-i trateaza pe un picior de perfecta egalitate."
Care picior de egalitate?Autorul nu ne mai spune, asa ca Dvs., va trebui sa alegeti cu discernamant, daca acel picior, este stangul sau dreptul.
Ca urmare a acestor scapari,Garabet Ibraileanu, va trage doua concluzii care mie personal mi s-au parut foarte simpatice:
1)"Opera lui Creanga, este epopeea poporului roman."
2)"Creanga, este Homer al nostru".
Raspunsul meu este simplu:
Aiurea.Domnul Garabet Ibraileanu, va imbrobodeste, si data fiind personalitatea domniei sale sunteti in stare sa credeti ceea ce va spune.
Din clipa cand Garabet Ibraileanu, exprima astfel de opinii,el deschide,fara nici o intentie negativa desigur,cutia Pandorei, interpretarii nationale, a unei povesti, care are un caracter universal.Pentru ca iata ce aflam de la un alt exeget, Cristea Sandu Timoc:"Ovidiu Barlea, in volumul" Povestile lui Creanga," (1967) arata ca tipul A.Th.531(Spanul), este atestat in intreaga Europa, dar si in India si in America,iar tipul A.Th.513,( al tovarasilor supranaturali,)este raspandit in Europa, precum si sporadic, in Africa.(conform catalogului Aarne Thompson,ed.1964.)"Ce face Cristea Sandu Timoc? Ne spune intr-un limbaj simplu, ca Povestea lui Creanga, este universala, contrazicandu-l pe Garabet Ibraileanu, care are o cu totul alta opinie.Afirmatia lui Garabet Ibraileanu,s-a raspandit in randul exegezei, determinandu-i pe unii comentatori sa sustina o serie de lucruri, care sunt in afara realitatii istorico-mitologice a povestii noastre.Spre exemplu:
"(Harap Alb,)... este este asa cum se spune in colindele noastre, junele bunu dintr-o indepartata epoca, a civilizatiei taranesti...", iar uriasii din poveste, "sunt simboluri simpatice, ale duhului pamantului, dar si ale virtutilor populare, expresii ale felului de a fi, a gandi, ale poporului nostru,foarte inzestrat vital,prietenos,saritor, neprotocolar, iscusit, optimist, s.a.m.d."Putem face orice interpretare dorim dar eu ma intreb, de ce aceasta poveste a fost atat de importanta pentru Ion Creanga, incat el a simtit nevoia sa ne-o spuna?Eu, ca cititor, am nevoie de o relatie mult mai simpla, care sa se stabileasca intre mine si Poveste. Vreau, sa stiu care este mesajul , care este morala Povestii,care este cu alte cuvinte, valoarea ei de semnificatie, pentru ca povestile nu se spun numai de dragul divertismentului, asa cum sustin unii exegeti.Povestile au o tinta precisa, si aceasta tinta suntem noi, cititorii, fie ca suntem tineri sau batrani, femei sau barbati.
Cand Pompiliu Constantinescu afirma ca "mitul narativ din Povestea lui Harap Alb, isi releva existenta epica in sine,ca proiectie in fantastic,"am avut sentimentul ca cineva cauta sa ma pacaleasca.Cine spune adevarul si cine incearca sa ne induca in eroare?Garabet Ibraileanu cu realismul lui Creanga sau Pompiliu Constantinescu cu epicul proiectat in fantastic? Singura consecinta a acestui citat este ca trebuie sa-l inveti pe dinafara,  ca sa-l tii minte, dar daca te intreaba cineva despre ce este vorba, nu poti sa dai nicio explicatie plauzibila. Autorul nu ne explica de ce craiul, tatal lui Harap Alb, avea numai feciori, in vreme ce fratele acestuia avea numai fete.El, ca si ceilalti, ne lasa sa ne balacim intr-o ignoranta culturala, din care insasi menirea lui de exeget,trebuia sa ne scoata.Dar el nu o face, nu pentru ca ar fi lipsit de inima, ci pentru ca nu cunoaste valoarea de semnificatie a Povestii, toata cercetarea alunecand pe ideea limbajului folosit de Creanga, pe taranismele sale, confundandu-se valoarea de semnificatie a Povestii, cu perspectiva taraneasca din care Creanga ne spune aceasta istorie.Ca sa intelegeti despre ce este vorba, incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari:"Daca Biblia, este scrisa in Limba Romana, este ea romaneasca?"Daca intr-o biserica, un capitol din ea este citit de un taran,inseamna ca personajele din Biblie sunt tarani de-ai nostri, din Ardeal sau din Moldova,doar pentru ca il auzim pe omul nostru ca vorbeste ardeleneste sau in dulcele grai al Iasului?"Stiti ce faceti acum?Ati inceput sa va indoiti.Ori motorul cercetarii striintifice, se pune in miscare pornind de la propria noastra indoiala.Ea-indoiala- este cea care ne determina sa aflam unde este si cum arata adevarul. Pentru a ne familiariza cu continutul Povestii, -pe care am convingerea ca fiecare dintre noi il cunoaste destul de bine-, vom apela la rezumatul lui Jean Boutiere:
"Un tanar print, se duce la unchiul sau care trebuie sa-l faca mostenitor.Este obligat pe drum sa sa-si schimbe identitatea cu un om despre care a fost atentionat la plecare sa se fereasca.Insarcinat in trei randuri cu misiuni periculoase, de catre necunoscut care vrea sa scape de el, tanarul revine totdeauna victorios,datorita ajutorului unui cal fermecat, al unei zane, al unor tovarasi miraculosi si al unor animale recunoscatoare.Dupa ce tradatorul a fost demascat, eroul se casatoreste cu printesa pe care a cucerit-o in ultima instanta."Inainte de a incepe interpretarea Povestii,subliniem faptul, ca "Popa Smantana", cum i-a zis lui Ion Creanga, Jacob Negruzzi, indiferent de neconformismul sau fata de autoritate in genere, si de cea bisericeasca mai ales,era un foarte bun cunoscator al scrierilor sapientiale Vetero-Testamentare.
Nu trebuie sa pierdem din vedere niciodata acest aspect, ca Ion Creanga,in ciuda firii sale neastamparate,era un bun cunoscator al Bibliei.Si acum haideti sa citim Povestea impreuna.Sa ne amintim cum debuteaza Povestea lui Harap Alb:
"Amu cica era odata,intr-o tara un crai, care avea trei feciori.Si craiul acela mai avea un frate mai mare care era imparat intr-o tara mai departata.Si imparatul, fratele craiului, se numea Verde Imparat.Si Imparatul Verde, nu avea feciori, ci numai fete."Aparent, actiunea Povestii se desfasoara intr-un spatiu geografic neprecizat.Nu ni se spune unde se gasesc tarile celor doi imparati, aceasta imprecizie, plutind si in jurul cronologiei, adica a timpului cand aceasta istorie fantastica s-a desfasurat, cat si in privinta numelor reale ale personajelor implicate in Poveste.Aceasta stare de lucruri, va determina pe unii exegeti sa inventeze un concept pe care l-au numit "illud tempus" sau "illo tempore", care nu este altceva decat o definitie a acestei "imprecizii creatoare a povestitorului popular.Exegetii au spus in felul urmator:Exista un timp istoric, legat de derularea evenimentelor omenesti care a fost masurat cu o oarecare precizie, si in care evenimentele povestite, pot fi incadrate.Daca aceasta incadrare este imposibila, inseamna ca timpul cand s-au desfasurat evenimentele mentionate, se gaseste undeva la inceputurile istoriei, dar nu in cadrul istoriei, ci in afara ei.Acest timp, a capatat denumirea de "illo tempore"facand ca produsul folcloric, sa fie amplasat aici.Ori ceea ce nu a abservat exegeza, este faptul ca nici un eveniment nu se poate produce in afara istoriei, pentru ca istoria, tocmai aceasta relatie o stabileste:existenta unei intamplari, petrecute in timp.Nimic nu se poate intampla fara timp.Chiar si ignoranta noastra poate fi stabilita in timp desi ea apartine mai degraba mentalului, decat istoriei.La un moment dat, acest concept, a inceput sa defineasca, nu momentul din afara istoriei, cand s-au petrecut evenimentele din basm, ci incapacitatea culturala a exegezei, de a stabili cu certitudine, istoria intamplarilor povestite.Am aratat ceva mai inainte cum incepe Povestea lui Creanga.Daca exegeza nu este capabila pe baza acestui inceput (si a altor detalii narative) sa stabileasca timpul cand s-au intamplat evenimentele,aceasta incapacitate se datoreaza abordarii defectuoase a Povestii.Si acest defect de logica, va permite in mod ciudat, ca unii comentatori, sa afirme ca Povestea se desfasoara intr-un cadru taranesc,ca Harap ALb este taran, si ar mai fi lipsit afirmatia ca locuia in Humulesti, numai pentru ca Povestea o spune Creanga, seducandu-ne cu graiul sau moldovenesc, pentru ca in felul acesta confuzia sa fie totala.Primul lucru pe care trebuie sa-l faca un comentator, este sa se intoarca in copilarie, si sa inceapa cu intrebarile pe care le punea atunci:De ce?-asa cum proceda cand vroia sa capete o anumita explicatie.De ce imparatul se numea Imparatul Verde? De ce craiul avea numai baieti?De ce imparatul avea numai fete?Greseala care se face de regula in abordarea folclorului, este aceea ca se considera produsul folcloric, ca fiind o creatie personalizata, avand la baza niste emotii, ca este vorba aici de o creatie a mentalului, in care nu se reflecta decat personalitatea aceluia care a scris.Eu spun cu totul altceva.Povestitorul, nu creeaza opera sa fara sa aiba un model.Acest model, sunt faptele de viata, sunt evenimentele reale, care pot fi fixate in coordonate istorice.Cine acuza basmul si produsul folcloric, de lipsa unei baze istorice, isi face un mare deserviciu, iar ceea ce este si mai grav, reuseste sa ignore capacitatea Dvs. de gandire.Iata ce citim in "Biblioteca Istorica" a lui Diodor din Sicilia:(pg.44):
"...dupa cum recunoaste toata lumea, o seceta mare bantuia aproape tot pamantul locuit, cu exceptia Egiptului, fiindca tinutul fusese ocrotit prin insusi asezarea lui..."
Despre seceta,se vorbeste in mai multe locatii si in Vechiul Testament:
"Cei sapte ani de belsug care au fost in tara Egiptului, au trecut.Si au inceput sa vina cei sapte ani de foamete, asa cum vestise Iosif.In toate tarile era foamete.Dar in toata tara Egioptului, era paine."
Iar putin mai departe, putem citi:
"Cand a auzit Iacov ca este grau in Egipt,a zis fiilor sai:
-Pentru ce stati si va uitati unii la altii?-Si a mai zis:
-Iata, aud ca este grau in Egipt, pogorati-va si cumparati grau de acolo, ca sa traim si sa nu murim."_________________
Seceta care a bantuit lumea Marii Mediterane, tara Canaan, tara Heteilor si dincoace de stramtoare(careia grecii ii spuneau Stramtoarea lui Heracles,  si vorbesc aici ca sa se inteleaga de ceea ce astazi se numeste stramtoarea Bosfor si Dardanele,) a patruns in amintirea orala si scrisa a oamenilor locurilor.Nu numai ca a patruns, dar s-a si transformat in mit.Cele citate din Biblie, apartin Canaanului.Cum apare reflectarea secetei in mitologia elina?Citim in cartea lui Kun, "Legendele si miturile Greciei antice":(pg.67):
"Zeita Demeter,se mahni si mai tare. Se manie peste masura pe Zeus, stapanul tunetelor, pentru ca o daduse lui Hades, pe fiica ei Persefone,fara a-i cere invoirea.Parasi pe zei,parasi luminosul Olimp, lua infatisarea unei muritoare, si imbracandu-se in
straie cernite,rataci mult timp printre muritori,plangand indurerata."
Deja povestea aceasta este incarcata de semnificatii simbolice.Pentru ca Demetra este zeita fertilitatii si a agriculturii.Ea este Zeita, dar copila ei este tocmai aceasta fertilitate, tocmai aceasta agricultura primitiva, amandoua reprezentand rodul, in dubla semnificatie pe care o presupune:rodul pantecului zeitei, rodul graului cand face spic, sau al pomilor cand se umplu de roade, adica de poame.Intamplarea este o alegorie.Nu se spune cauza, dar moartea, reprezentata de Hades, a luat acest rod al pantecului zeitei,(care poate fi vazuta si ca anotimpul cand trebuiau sa se coaca granele pe camp.) dar cauza trebuie subanteleasa, pentru ca mitul ne spune adevarurile pe ocolite si dupa multe eforturi, ca in telenovele:Soarele stie ca Hades este autorul.Ori soarele si Hades se confunda la un moment dat unul cu celalalt.Primul devine cauza, al doilea efectul.Hainele cernite pe care le imbraca zeita, reprezinta seceta, faptul ca aceasta caldura excesiva, a transformat granele in scrum.Din aceasta cauza, Harap Alb, se insoteste cu Flamanzila si Setila, cele doua entitati care simbolizeaza seceta, si nu romani simpatici, mancaciosi si bautori, dar altfel plin de virtuti, cum sugereaza exegeza.De aceea, in unele basme, eroul ii cere sa i se faca o turta de cenusa amestecata cu laptele mamei sale.Dar cenusa este recolta uscata de pe camp, motiv pentru care in "Ispravile lui Pacala", a lui Petre Dulfu, popa ii pune lui Pacala saci umpluti cu cenusa pe care sa-i macine la moara dracilor.(adica in Egipt.)
Pentru ca textul cu Demetra, putea sa nu fie inteles de oameni, s-a lasat o usa deschisa catre semnificatia adevarata:
"Pe pamant nu mai crestea nimic. Frunzele copacilor palira si se scuturara. Codrii se despuiara de vesmantul lor.Iarba se ofili.Florile isi plecara coronitele lor multicolore si se uscara.Livezile nu mai dadeau rod,viile verzi de asemenea.Nu se mai coceau ciorchinii grei, plini de must.Viata abia mai palpaia pe pamant.Foametea domnea pretutindeni.Peste tot se auzeau plansete si vaete.(Acestea erau de fapt plansetele si vaetele zeitei despre care am citit mai inainte.)Dar Demeter coplesita de durere, ca-si pierduse fiica iubita,nu vedea si nu auzea nimic."Singurul tinut care isi pastrase prospetimea, datorita apelor binecuvantate ale Nilului, era Egiptul.Rapirea zeitei Persefona de catre Hades si ducerea fetei in imperiul subteran al mortii, inseamna tocmai acest lucru:In vreme ce toata lumea suferea de seceta, singurul loc unde se mai faceau grane,era Taramul Mortii, condus de Faraon, adica Egiptul.Pentru ca inca din vechime, Egiptul, datorita cultului pe care il promova, era considerat o lume infernala.De aceea, Dumnezeu va salva copiii lui Israel din apa mortii, care strabatea infernul, ducandu-i spre tara unde curge lapte si mier,tara Fagaduintei.Sicriul in care se gaseau acesti copii reprezentati la un moment dat chiar de Moise, era Egiptul.Se creea astfel un paradox, sanctionat sau reprosat egiptenilor de catre mitologia greaca:In vreme ce lumea vie tragea sa moara, lumea infernala, Egiptul, continua sa ramana verde, sa aiba viata, pentru ca Hades, zeul infernal al mortii, (care in Egipt purta desigur alt nume, acesta putand sa fie de fapt chiar numele lui Faraon,) o furase pe Persefona.
_Cred ca am fost destul de explicit aratand de ce fratele mai mare al craiului, se numea Imparatul Verde, iar tara lui,(desi era vazuta din afara ca un mormant urias,) se numea la randul ei, tara Verde.Desigur, exegeza, minimalizeaza numele imparatilor si crailor din basme,legand aceasta denumire mai mult de fantezia creatorilor populari decat de semnificatia simbolica pe care o contine.Am obtinut acum un reper fix si un vector in miscare.Reperul este Egiptul antic, vectorul este fiul de crai care se indreapta catre Egipt.Motivatia acestei miscari, este data de seceta generala care bantuia lumea si de situatia exceptionala a Egiptului, care dispunea de granele trebuincioase celorlalti.Observati?A fost suficient sa punem corect intrebarea, ca raspunsul, a aparut aproape de la sine.Voi face o scurta paranteza, pentru ca mi-a venit o idee pe care doresc sa vi-o impartasesc si Dvs.Ce fac doi oameni cand se intalnesc?Se saluta si daca se cunosc, vorbesc.Dar despre ce vorbesc ei?In marea majoritate oamenii vorbesc despre trecut, despre amintirile lor, despre istoriile care sunt inchise in aceste amintiri.Viitorul este o fictiune, si din acest motiv, oamenii simpli nu vorbesc despre el, pentru ca nu-l cunosc, si nu prea stiu ce sa spuna despre acesta.Din acest motiv,viitorul este tezaurizat mai mult de politicieni, care sunt niste creatori de posibilitati stiintifico-fantastice.Despre prezent, iarasi nu se poate vorbi.Pentru ca prezentul are darul sa semene cu o pasare care zboara intotdeauna spre trecut.Prezentul oamenilor, se confunda foarte mult cu trecutul lor.Acelasi lucru se intampla cu creatorul de folclor.El nu poate povesti despre prezent, pentru ca acest prezent abia incepe sa se formeze, si povestitorul, nu are amintiri despre el.De asemeni nu poate vorbi despre viitor, pentru ca tot asa, noi nu avem amintiri despre sau din viitor.Exista totusi o exceptie de la regula, Erich von Daniken, dar falsele lui "Amintiri despre viitor", apartin trecutului.Ce face povestitorul?Ne povesteste amintirile care au ramas in mentalul sau despre trecut.Pentru ca pentru el, aceste amintiri au o mare valoare, si intamplarile au o morala, sau cel putin asa crede el.Din acest motiv, povestitorul, ne povesteste trecutul, chiar daca amintirile nu-i mai apartin decat pe o durata limitata, celelalte, fiind ale umanitatii, din care face si el parte.Bun. Cum este rezolvata povestea secetei in Povestea lui Harap AlB? Foarte simplu.Prin introducerea a doua entitati, Flamanzila si Setila.Acestea fac ravagii in lume, cand le intalneste eroul Povestii, si Egiptul va deveni tinta celor trei calatori, care navalesc in el, intrand in istorie, sub numele triburilor hicsose, sau a "regilor pastori", cum sunt numiti in alta parte.Este momentul sa raspundem la cea de-a doua intrebare.De ce imparatul, are numai fete ?Cu toate ca raspunsul l-am dat putin mai inainte, sunt convins ca nu i-ati acordat o mare atentie.Din doua mari motive.Va amintiti ca Imparatul, este unul si acelasi cu Faraon, si se numeste imparatul Verde, din cauza ca insusi Egiptul poarta numele acesta.In Vechiul Testament, Faraon, da o porunca ciudata moaselor egiptene:
"-Cand veti implini slujba de moase pe langa femeile evreilor, si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat(copilul pe care-l va naste femeia,) sa-l omorati, iar daca este o fata, s-o lasati sa traiasca."
Deoarece moasele nu vor respecta ordinul dat de fereon, acesta il reformuleaza, dandu-l sub forma de decret catre toata populatia Egiptului:
"Sa aruncati in Rau(in Nil),orice baiat care se va naste, si sa lasati pe toate fetele sa traiasca."
In Evanghelia dupa Matei, vom intalni aceeasi forma de de reglare demografica, desi incidentul, nu este confirmat de istoria profana in ceea ce-l priveste pe regele Irod.In legenda raului Ganga,din epopeea indiana Ramayana, ni se povesteste acelasi episod referitor la inmultirea excesiva a poporului evreu, motiv de mare tulburare(sau suparare) pentru Faraon:
"Asamanjas, ajunsese un nebun plin de cruzime.Isi petrecea timpul aruncand intr-un rau (dar" Raul" este denumirea pe care evreii o dadeau Nilului,) copiii mici si radea plin de veselie, vazandu-i cum se chinuiau murind.Fireste, poporul incepu sa-l urasca pe nebun, si-l izgoni din tara."Dar aceasta secventa nu exista din punct de vedere istoric, pentru ca, copiii aruncati in Rau, nu sunt decat copiii lui Israel, care traverseaza Marea Rosie,-cum scrie Biblia, in capitolul Exodul, atunci cand avand in frunte liderul lor spiritual, parasesc Egiptul.Tn varianta indiana, este singurul loc in care se spune in mod clar ca evreii nu vor trece prin Marea Rosie ci peste fluviul Nil, lucru pe care il face si Biblia, dar intr-un alt context, ceea ce face ca episoadele, sa para straine intre eledesi vorbesc despre acelasi lucru. Vreau sa retineti asta, ca aruncarea copiilor lui Israel in Rau, se refera de fapt la Exodul, cand in alta parte, Biblia ne spune ca poporul lui Israel, traverseaza Marea Rosie ca pe uscat._Prima parte a raspunsului, ar fi trebuit sa se lege de faptul ca Faraon ucidea copiii nou nascuti de sex masculin, dar raspunsul acesta este fals, deoarece episodul face referire certa la Exodul Biblic, care este povestit in forma lui mitologica, la fel ca in mitul Persefonei al grecilor.Al doilea raspuns (care este si cel adevarat, este urmatorul, sau se leaga de urmatoarea constructie logica:Zeul infernului, fura rodul Demetrei, pe care il transfera in infern.In limbajul desacralizat, asta inseamna ca in Egiptul lui Faraon, existau grane, in vreme ce dincolo de tara Egiptului, lumea incepea sa moara.Singura solutie, era aceea sugerata de Iacov copiilor sai:Ce asteptati?Duceti-va in Egipt sa aduceti grane, ca sa nu murim.Ce face fiul cel mai mic al craiului?Porneste la drum, ajunge dupa diferite peripetii in Egipt, se casatoreste cu fata lui Faraon sau a lui Potifera(Putifar dupa alte grafii,) zeita Asnat sau Asineta, care era fiica zeitei Neith, sau a zeitei cerului Hathor(corespondentul zeitei grecesti Demetra.).Asineta, este una si aceeasi cu fiica lui Demeter, Persefona.Prin urmare Harap Alb, se coboara in Egipt si se lupta cu Faraon(Hades,) luand-o pe Persefona(Asineta) de sotie.Primul lucru care o sa-l aud de la Dvs., este ca o fac pe desteptul si ca incerc sa va seduc cu vorbele.Nu este adevarat.Si stiti din ce cauza?Datorita visului lui Iosif, care imi confirma teoriaAcesta le spune fratilor sai:
" Noi eram la legatul snopilor,in mijlocul campului.Si iata ca snopul meu s-a ridicat si a stat in picioare.Iar snopii vostri l-au inconjurat,si s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui."
Fratii lui iosif, nu au inteles mesajul visului, dar i-au dat o interpretare oarecare:
"Doar n-ai sa imparatesti tu peste noi.Doar n-ai sa ne carmuiesti tu pe noi?"
Ori visul lui Iosif spunea altceva:
In timp ce granele voastre vor fi sarace, doar Egiptul va fi in masura sa va stinga foamea si sa va scape de la moarte.Iar Iosif va fi cel care, casatorindu-se cu fiica Demetrei, va va salva."Asa spunea visul.Ca Iosif se va casatori cu Persefona, fiica Demetrei,de aceea rodul va fi in casa lui.Filonul memorial grecesc,cuprinde si el aceasta intamplare istorica, a ascunderii -de data aceasta nu a lui Moise,( ceea ce reprezinta persapectiva ebraica a povestii,)-unui barbat printre fetele lui Lycomede.Numai ca grecii, il vor numi pe eroul lor Ahile, care este dupa parerea mea, pronuntia inversata a numelui pe care evreii il foloseau pentru Dumnezeu.Pentru ca Ahile, in forma inversa Eliha, este pronuntia deformata a cuvantului Elohim, pluralul numelui lui Dumnezeu(El,) insemnand"Cei puternici."Ce se va intampla cu Ahile/ Dumnezeu/Moise, o sa ca spunem ceva mai tarziu, pentru ca in decursul desfasurarii narative, Harap Alb, se va intalni cu El, de cateva ori.Hai sa va povestesc in momentul acesta, altceva.Citeam intr-un ghid(indrumar) pentru Bacalaureat:
"Speriat de necunoscut, si lipsit de experienta, el,(Harap Alb,) se vaicareste de fiecare data cand Spanul il supune la cate o proba, isi plange de mila:
"-Asa este maicuta, -raspunse Harap Alb, cufundat in ganduri, si galben la fata de parca-i luase panza de pe obraz.Spanul vrea sa-mi rapuie capul cu orice pret."
Dar aceeasi plangere, apare in folclorul nostru romanesc, in balada Miorita:
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #19 : 25 August 2009, 09:30:27 »

Danila Prepeleac
lon Slavici, va pune in mod deosebit accentul pe limbajul folosit de Creanga,mesajul povestilor acestuia pierzandu-se din aceasta pricina.Pentru ca, fara a nega valoarea limbajului folosit (acesta avand importanta lui in comunicare, ca mijloc de transmitere a informatiei folclorice) se pierde din vedere ceea ce este dupa mine lucrul cel mai important: chiar informatia folclorica.
Doi folcloristi, se duc sa culeaga folclor autentic.Dupa ce fac inregistrarile de care au nevoie, unul dintre ei ii spune celuilalt:
-Ai vazut ce material extraordinar am adunat?
-Da, ii raspunde acesta.Dar nici povestitoarea nu arata rau.
O asemenea opinie, depre "povestitoare", apare si intr-unul dintre comentariile lui Nicolae Iorga, atunci cand spune:
"Cu totul alta este valoarea povestii lui Danila Prepeleac,-de un extraordinar umor si pe alocurea de o forma literara aleasa,-ca atunci cand dracul e pus sa chiuie,si naratorul gaseste accente in adevar epice."
Va dati seama care ar fi fost reactia exegezei, daca autorul si-ar fi suflat nasul in batista, subliniind in acest fel un anumit aspect narativ.La fel de profunde sunt si opiniile lui George Calinescu, potrivit caruia, povestile lui Creanga, "sunt dezvoltari ale unei observatii morale milenare."Astfel, 'Danila Prepeleac dovedeste ca prostul are noroc, Punguta cu doi bani da satisfactie mosilor care nu traiesc bine cu baba, (...) Povestea lui Stan Patitul, cuprinde morala barbatilor cu privire la femei,Ivan Turbinca demonstreaza ca moartea a fost lasata de Dumnezeu cu socoteala,Povestea lui Harap Alb,e un chip de a dovedi, ca omul de soi bun e vadeste sub orice strai, si la orice varsta, "s.a.m.d.
Basmul lui Creanga, debuteaza prin prezentarea a doua personaje:
"Erau odata intr-un sat, doi frati, si amandoi erau insurati.Cel mare, era harnic, grijuliu si chiabur, pentru ca unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila, dar n-avea copii.Iara cel mai mic, era sarac.De multe ori fugea el de noroc si norocul de dansul,caci era lenes, nechibzuit la minte si nechibzuit la trebi.Si-apoi, mai avea si o multime de copii."
Cheia de dezlegare , a ghicitorii pe care o avem in fata, este aceasta aluzie foarte fina, la adresa copiilor.Fiindca, mentionarea lor nu apare ca un fenomen singular, numai in scrierile lui Creanga.Preotul din Sais, Sonkis, ii va spune lui Solon ca grecii fata de egipteni sunt niste copii.Referirea, sublinia aici faptul, ca istoriceste, grecii au aparut mai tarziu pe scara istoriei decat egiptenii.A doua semnificatie legata de acest termen, se refera la potentialul de inmultire naturala, conditie esentiala pentru ca un popor sa poata sa rezisate pe scara istoriei.Amintiti-va ce scria in Exodul:
"Iar fiii lui Israil s-au prasit, au sporit, s-au inmultit si s-au facut tari din ce in ce mai mult,si tara s-a umplut de ei..."O marturisire asemanatoare va apare si in Facerea/Geneza, cand Dumnezeu ii va spune lui Avram:
"Nu acesta va fi mostenitorul tau, ci acel ce va iesi din maruntaiele tale, acela va fi mostenitorul tau.-Si l-a scos afara din cort si i-a zis:-Ia uita-te la cer si numara stelele, daca poti sa le numeri.-Si a mai zis:"Atat de multi vor fi si urmasii tai."
Cand femeia ramasa acasa, inghite un bob de piper, ea va da nastere unui erou care se va chema "Piparus Petru", "Chiparusul", pentru a sublinia parca aspectul vegetal al acestei nasteri.Dar ca simbol, bobul de piper sau de fasole, subliniaza pe langa natura vegetala a conceptiei, si notiunile de copii(data de marimea bobului inghitit, care este mic),cat si multimea lui, aceasta multime, sugerand un alt termen care apare in Biblie, si anume acela de semintie, cuvant derivat din samanta.Reversul omului cu copiii multi, este omul fara copii.Dar cel care nu poseda urmasi, este asemenea unui om mort.Daca in Povestea lui Harap Alb, fratele craiului-Imparatul- avea fete, aici acestea lipsesc, pentru ca in felul acesta singularitatea fratelui, sa sublinieze lumea infernala in care fratele cel mare traieste, si care noi o vom numi ca si mai inainte, Egiptul, considerandu-l o lume a mortii prin excelenta.
Pentru a putea scapa de nevoile care il apasau parca din ce in ce mai greu,Danila ii cere fratelui sau carul sa mearga in padure ca sa ia lemne:
"Lui Danila atat i-a trebuit.Ia acum carul cu boii fratane-sau,si porneste.Cum ajunge in padure, chiteste un copac care era mai mare, trage caruta langa el, si fara sa dejuge boii, incepe a taia copacul, ca sa cada in car deodata.Trebi de-ale lui Danila Prepeleac.Bocaneste el cat bocaneste,cand paaarrr! cade copacul peste car de-l sfarma si peste boi de-i ucide ."
Se creeaza pe undeva impresia,-de altfel foarte bine regizata de autor,- ca Danila Prepeleac, da aici-ca si in alte secvente- dovada de o prostie inegalabila.Ori a face o astfel de afirmatie, inseamna o inerpretare formala a povestii lui Creanga.Pentru ca autorul, incearca prin orice metoda sa ne faca sa acceptam informatia pe care ne-o transmite.Noi suntem ca niste copii mofturosi care nu vrem sa ne luam doctoria, decat daca deasupra este presarat putin zahar.Problema este ca acest episod, este un motiv folcloric.El este motiv folcloric, pentru ca se repeta cu unele modificari de structura, in diferite variante.Este motiv folcloric, pentru ca sub o forma simbolica, transmite o anumita informatie.Ironia este ca personajele care retraiesc repetitiv aceasta secventa, nu sunt zugravite ca avand prostia lui Danila Prepeleac.Astfel citim intr-o varianta populara,-"Omul la targ":
" S-a dus dupa lemne in padure.S-a bagat acolo intr-un parau afund.Atatea lemne o pus el, atatea lemne o pus.Ce sa poata vacile iesi de acolo.Batut-o la ele, suduit-o, facut-o, Doamne pazeste.S-o facut sara, noapte.S-a pomenit cu zmeul ca vine acolo la el."
Acelasi motiv il vom gasi si in varianta populara a Povestii lui Stan Patitu",care se numeste:"Flacaul credincios":
"Intr-una din timp, intr-o vara, el cara saci de grau de la o mosie boiereasca(Egiptul/Fratele mai mare.) unde-i ducea la un slep.Acolo trecea o apa.(Marea Rosie)Apoi trebuia sa puie carutele pe pod, pe vase, cu boi cu tot.S-a dus numaidecat diavolul si i-a dat boii cu carute cu tot in apa, si el a ramas cu mainile-n buzunar."Evenimentul va aparea si la Petre Dulfu, in "Ispravile lui Pacala":
"Iar acolo-ntr-o poiana, sub o rapa se opri,
Si din jug, scotandu-si boii, de-un stejar ii priponi.
Apoi hai sa cate lemne.Dara cand venea-napoi,
De pe unde colindase, ..Ce sa vaza?Bietii boi,
Se zbateau ca arsi in funii, caci se pomenira tzup,
C-un ursoi de-odata-n fata si c-o namila de lup!"
Daca aici, textul impune si o alta interpretare,in basmul lui Greuceanu, a lui Petre Ispirescu, motivul este foarte clar conturat si prin el o sa va oferim explicatia pe care aceste motive folclorice o au.
"Inaintand el alene, rasturnat in caruta, trecu pe langa un diavol schiop, care le tinea calea drumetilor, ca sa le faca neajunsuri.Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu, dara ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca,ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat, si-l arunca departe in urma.Apoi tot el zise Greuceanului:
-Mai vericule, ti-ai pierdut cuiul, du-te de ti-l cauta.
Greuceanu, sarind din caruta, isi uita acolo palosul, din greseala.Iara cand el isi cauta cuiul, diavolul ii fura palosul, apoi, asezandu-se in marginea drumului, se dete de trei ori peste cap, si se schimba intr-o stana de piatra."
Am sa va spun personajele care alcatuiesc acest episod, chiar daca nu o sa fiti de acord, cu modul in care acestea au fost zugravite de povestitori:Danila cu carul, ca si Greuceanu, care sta in caruta, este Faraon.Drumul pe care merge Greuceanu, este drumul Exodului.Diavolul care ii face greutati lui Greuceanu, furandu-i cuiul de la osie, este Dumnezeu.Daca nu credeti in cuvintele mele, am sa va rog sa fiti putin atenti:
"Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor.Egiptenii i-au urmarit.Si toti caii lui Faraon,carele si calaretii lui, au intrat dupa ei in mijlocul marii.In straja diminetii,Domnul, din stalpul de foc si de nor (" apoi asezandu-se la marginea drumului, se dete de trei ori peste cap, si se schimba intr-o stana de piatra.")S-a uitat spre tabara egiptenilor,si a aruncat invalmaseala in tabara lor.A scos roatele carelor si le-a ingreunat mersul.(...)Si spre dimineata, marea si-a luat iarasi repeziciunea cursului, si la apropierea ei, egiptenii au luat-o lka fuga.Dar Domnul, a napustit pe egipteni in mijlocul marii."
Indiferent sub forma in care este reprezentat motivul folcloric, el trebuia sa se intample.Faptul ca aici, in povestea lui Creanga, acesta vrea sa ne spuna ca Danila Prepeleac este un prost, nu se sustine.Cu atat mai mult, cu cat preluand prerogativele lui Dumnezeu, Danila, va incepe sa faca lumea"Dupa multa truda si buimaceala, in loc sa iasa la drum, da de-un helesteu, si vazand niste lisite pe apa, zvaarrrr! cu toporul intr-insele,cu chip sa ucida vreo una si sa o duca pesches fratane-sau.Toporul s-a scufundat si Prepeleac a ramas batand din buze."
Scena este atat de hazoasa, atat de suculenta, si suntem gata sa ne stricam de ras, daca nu am fi citit acest motiv al aruncarii toporului in apa, (uneori toporul este inlocuit cu toiag(substitut sexual, dar si ca obiect magic daruit de catre Dumnezeu lui Moise pentru a desparti apele Marii Rosii), intr-un apocrif al Facerii, care apare in legendele populare romanesti:
"Pana nu a fost lume, si era numai apa mare, s-a gandit Dumnezeu sa faca lumea, cat mai degraba.Dar nu stia ce fel de lume si cum sa o faca.Si se mai supara Dumnezeu, ca nu avea nici frati, nici prieteni.De manie si-a aruncat baltagul in apa cea mare.Si ce sa vezi? Din baltag crescu un arbore mare, iar sub arbore sedea dracul"(Legende populare romanesti, Tony Brill.)Pe fondul acesta al trecerii Marii Rosii, din baltag(ca arma de lupta si totodata simbol falic, amintiti-va cum se numeau israelitii iesind din Egipt, si totodata la numarul lor-asta legat de semnificatia falica), din baltag va creste un arbore.Arborele, ne aminteste de arborele genealogic, de umanitate, de copii promisi de Dumnezeu lui Avram care vor fi ca puzderia de stele de pe cer, sau puzderia de frunze care cresc intr-un copac.Acel copac este umanitatea, din care facem si noi parte.Iar Nefartatul care sta sub arbore, suntem tot noi, pentru ca ne-am nascut din divinitate, dar in loc sa mergem pe drumul aratat de aceasta, lalaim ca betivanul de Ivan, mergand clatinat, dintr-o parte si alta a magistralei istorice, mai mult la intamplare, decat la voia Domnului.
Unde apare gestul Creatorului in Vechiul Testamewnt?
"De ce strigi catre mine?Spune fiilor lui Israil sa porneasca, iar tu ridica toiagul tau si intinde mana ta deasupra marii si despic-o in doua, ca fiii lui Israel, sa treaca prin mijlocul marii pe pamant uscat."
Aici se mai intampla ceva.Marea este de genul feminin, in vreme ce cerul este zeitatea mascula creatoare.Toiagul este falusul, care desfereca pantecele marii, pentru a-si lasa acolo samanta acelei umanitati care va umple uscatul.Scena este puternic incarcata de uin simbolism erotic.Pentru ca actul de creatie sa poata fi blocat, acest falus/ toiag, va trebui retezat, zeitatea masculina va fi emasculata,si vom regasi gestul in mitul lui Isis si Osiris, in mitul lui Uranos si Cronos, in basmul Jack si vrejul de fasole.
De ce s-a ratacit Danila, in loc sa iasa la drum, si a nimerit la un elesteu?De ce Ivan Turbinca, mergea dintr-o parte si alta a drumului, in loc sa mearga pe drumul drept?Raspunsul clasic ar fi:Pentru ca Danila era prost, iar Ivan, era betivan.Raspunsul adevarat il gasim in Biblie, si in cartea lui Keller, "Arheologia cresatina."Iata ce scrie legat de acest aspect al povestii lui Creanga, Vechiul Testament:
"Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care da in tara Filistenilor,macar ca era mai aproape.(...)Ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Rosie."
In felul acesta, Danila, s-a ratacit pe drum si a ajuns la un elesteu.Keller, povesteste si el in cartea sa:
"Merita remarcat faptul ca ei,nu au urmat drumul care da in tara Filistenilor, si care este de fapt si calea cea mai scurta spre Asia, via Palestina.Aceasta cale de acces merge paralel cu coasta Mediteranei, si este intr-adevar cea mai convenabila,dar si cea mai bine pazita.O armata de soldati si functionari supravegheau din posturile lor de frontiera, traficul in ambele directii.Deci drumul principal era prea riscant.Israelitii au luat-o spre sud."
In momentul cand Danila Prepeleac arunca baltagul in apele primordiale,la Dumnezeu apare prin emersiune, un copac care il va scoate din adancuri si pe dracul.La Creanga, apar amandoua.Si copacul si diavolul, in aceeasi ordine, numai ca acest copac ia la Creanga o alta forma:
"Prepeleac era tocmai la helesteul din padure,(...)Aici ii trasni prin cap lui Danila ca el ar fi bun de calugar, dupa vorbele fratane-sau.
-Am sa durez o manastire pe pajistea asta de are sa se duca vestea in lume, zise el.
Si deodata se si apuca.Face mai intai o cruce si o infige in pamant, de insamna locul.Apoi se duce prin poadure si incepe a chiti copacii trebuitori: ista-i buna de amanare, cela de talpi, ista de grinzi, cela de tumurugi, cela de costoroabe, ista de toaca.Si tot asa dondanind el din gura, iaca se trezeste dinaintea lui cu un drac ce iesise din iaz."
Ne aflam in fata unui motiv, pe care il vom numi," motivul construirii unei biserici."Intrebarea pe care ne-o punem, este, unde anume apare in Vechiul Testament un motiv similar vetero-testamentar, iar daca ne vom confrunta cu mai multe motive, care dintre ele, implica imaginea taierii de arbori din padure, pentru ridicarea bisericii mentionate.Cred ca cititorul, este de acord cu mine.Daca ideia constructiei unei biserici, ii apartine numai lui Creanga, atunci va fi extrem de greu, daca nu chiar imposibil, sa gasim ceva asemanator in Biblie.Daca totusi apare, inseamna, ca intr-un fel sau altul, autorul povestii lui Danila Prepeleac, s-a servit de un model vetero-testamentar, pentru a introduce acest element inedit in cadrul povestii sale.
In Biblie, exista doua locuri, in care cineva construieste o biserica.Prima, se refera la construirea cetatii Babilon si la templul turn, care se va numi turnul Babel.
"Haidem sa facem caramizi si sa le ardem bine in foc.(...)Si au mai zis:Haidem sa ne zidim o cetate,si un turn care sa atinga cerul, si sa ne facem un nume ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului."
Aceasta prima referire, nu respecta conditiile impuse de Creanga, in care biserica are nevoie de foarte multa materie lemnoasa.Singurul avantaj al acestui text arhaic de origine vetero-testamentara, este ca el va genera o balada romaneasca, care se va numi, "balada Manastirii Curtii de Arges, "sau "balada Mesterului Manole."
A doua biserica, este celebrul templu construit de regele Solomon.
"Iata,-ii trimite vorba regele Solomon lui Hiram-ca am de gand sa sa zidesc o casa Numelui Domnului, Dumnezeului meu,(...)Porunceste acum sa taie pentru mine, cedri din Liban."
Si Hiram a raspuns:
"Voi face tot ce vei vrea in ce priveste lemnele de cedru si lemnele de chiparos.Slujitorii mei le vor cobori din Liban la mare, si le voi trimite pe mare in plute, pana la locul pe care mi-l vei arata.Acolo voi pune sa le dezlege si le vei lua."
Referirea la lemn, mai apare si dupa ridicarea templului:
"Dupa ce a ispravit de zidit casa, Solomon i-a imbracat zidurile pe dinauntru cu scanduri de cedru, de la pardoseala pana la tavan.A imbracat astfel in lemn, partea dinauntru,si a acoperit pardoseala casei cu scanduri de chiparos."
Creanga, a rupt continuitatea evenimentelor care se desfasurau in Egipt, facandu-l pe Danila, sa construiasca templul lui Solomon.Dar acest episod este asa cum se observa, interpolat, dupa care autorul revine la continuitatea textului dinainte, unde actiunea se desfasoara in cadrul Egiptului, legat de episodul Biblic al Exodului.Este momentul cand in fata lui Danila apare primul diavol din imparatia acvatica(Delta Nilului) a lui Scaraoschi(Faraon).
Aparitia primului dracusor,este, am putea spune,cel dintai contact al hicsosilor navalitori, cu lumea fascinanta a Nilului, cu lumea condusa de Faraon.Toata istoria convietuirii celor doua neamuri, a hicsosilor si egiptenilor este concentrata aici, sub forma unui concurs de inteligenta.Si sa mai aud ca Danila Prepeleac este prost.Numai ca autorul,si el pezevenghi de felul sau, facand intr-un fel parte din neamul aceluiasi Danila,nu respecta cronologia istorica, si pune evenimentele sa se scurga la voia intamplarii.Sau ca sa fim mai concilianti, la voia lui Creanga, la voia propriei sale fantezii care se joaca cu cuburile, asa cum il serveste intamplarea sau gustul.Din aceasta cauza, oferta banilor apare aici cea dintai, cand in Biblie, ea este am putea spune, ultima.
"-Na-ti ma bani.-zise dracul trimis.-Si sa te carabanesti de aici, ca de nu, e rau de tine."
In "Titirezul si zmeul", entitatile malefice, ii fac aceeasi propunere omului:
"...noi ti-om da (...)din binele nostru, atata argint si aur, cat va putea duce cel mai voinic si mai tare dintre noi.Te invoiesti asa, ca sa curmam treaba?"
In"Flacaul credincios",chiar Aghiuta este cel care ii cere lui nen'su Ion:
"-Nu, nene Ioane.-zice,-io nu-ti pretind nici un franc.Imi dai si mie -zice- traista asta cu zgrebeni,-zice- ca sa am si eu ceva de la dumneata."
In "Ispravile lui Pacala"- a lui Dulfu, popa isi pune aurul si cartile sfinte in saci, iar Pacala se ascunde intr-un sac.In Biblie, Dumnezeu il invata pe Moise si Moise pe oamenii sai:
"Spune dar, poporului in taina, ca fiecare barbat, -de la vecinul sau,-si fiecare femeie-de la vecina ei,-sa ceara imprumut, vase de argint, de aur si haine.
Si a dat Dumnezeu poporului sau trecere inaintea egiptenilor, si acestea le-au imprumutat cele cerute."
Ca aceasta "cerere" a fost facuta sub presiune, este si concluzia finala care apare in Biblie:
"Si astfel, au fost pradati egiptenii."
Acest aspect, denota, ca aceasta convietuire dintre cele doua popoare, nu s-a desfasurat chiar asa de lin si de frumos, cum lasa sa se inteleaga Biblia.
Si celelalte ispravi directe sau indirecte ale lui Danila, se inscriu in Exod.Intrecerea dracului cu iepurele nu este deloc intamplatoare.In Exodul, intalnim pentru neamul lui Israel termenul de "copii." Hobitii lui Tolkien, daca ati observat, sunt niste copii.Imaginea, nu este de loc intamplatoare, ea avand o adresa precisa.Ce-i spune dracul, dupa concursul nereusit cu iepurila, lui Danila?
"-Ma! da' sprinten si saprintaroiu copil mai ai, drept sa-ti spun.Cand aproape, aproape, sa pun mana pe dansul, i-am pierdut urma, si sa te duci duluta!"
Stiti unde scrie in Biblie ca dracul este gata sa puna mana pe bietul iepuras speriat?
"Egiptenii i-au urmarit.Si toti caii si carale lui Faraon, calaretii si ostirea lui, i-au ajuns tocmai cand erau tabarati langa mare, langa Pi-Hahirot, fata in fata cu Baal-Tefon.Faraon se apropia.Copiii lui Israel si-au ridicat ochii, si iata ca egiptenii veneau dupa ei.Si copiii lui Israel s-au spaimantat foarte tare, si au strigat catre Domnul dupa ajutor."
Moise isi linisteste poporul, si le spune:
"Nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vadea izbavirea, pe care vi-o va da Domnul in ziua aceasta.Caci pe egiptenii acestia, pe care-i vedeti astazi, nu-i veti mai vedea niciodata."
Si Moise, le va mai zice, un lucru, care se va transforma in Povestea lui Danila Prepeleac, in motivul luptei ursului cu dracul:
"Domnul se va lupta pentru voi.Dar voi stati linistiti."
Si iepurasul reuseste sa dispara din fata dracului care-l urmarea, pentru ca Moise, la sfatul lui Dumnezeu,si-a ridicat toiagul catre mare si marea s-a despicat in doua, copiii lui Israel trecand prin mijlocul marii ca pe uscat.
Dar unde este zugravita oare trecerea prin Marea Rosie?In Povestea lui Harap Alb, trecerea este substituita de acel pod pe care mergeau furnicile.In Ivan Turbinca, insasi Ivan trece podul avandu-i la capete pe Dumnezeu si pe Sfantul Petre.Cititi cu atentie concursul de chiuituri.La un moment dat, Creanga va spune:
"Dracii ies afara din iaz, cata frunza si iarba."
Dracii care ies afara din iaz, sunt copiii lui Israel, care ies de fapt in partea cealalta a Marii Rosii, dupa ce au traversat-o.Observati un paradox.Daca la inceput, dracii cu stapanul lor ii reprezintau pe egipteni, si respectiv pe Faraon,aproape imediat, aceleasi fiinte malefice, ii substituie pe copiii lui Israel.Si asta din cauza lui Moise, liderul lor spiritual, pe care Michelangelo, il reprezenta sculptural cu doua protuberante care seamanau cu coarnele.Aceasta deoarece fata lui Moise iradia lumina, aceasta lumina fiind reprezentata ca doua fluxuri iesind din capul acestuia.Neintelegandu-se despre ce este vorba in realitate, imaginea a fost vulgarizata, coroana de lumina, care la fiintele divinizate va aparea in iconografia crestina ca un halou luminos, s-a transformat intr-o pereche de coarne, sugerand un alt model mitologic, care apartine lumii infernale.
Memorat
Pagini: 1 [2] 3 4 ... 51
  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
 
Schimbă forumul: