11 Decembrie 2017, 02:19:13 *

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola şi precizează durata sesiunii.
 
   Pagina principală   Ajutor Caută Calendar Membri Autentificare Creează un cont  
Pagini: 1 ... 5 6 [7] 8 9 ... 51
  Răspunde  |  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
Autor Subiect: Basme  (Citit de 393315 ori)
0 Utilizatori şi 1 Vizitator pe acest subiect.
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #60 : 31 August 2009, 13:47:55 »
Răspunde folosind un citatCitat

Feciorul alungat.
Basmul face parte din colectia fratilor Schott.Explicatiile solariste oferite de culegatori, sunt in spiritul vremii, reprezinta o incercare de a oferi o solutie interpretativa, chiar daca rezultatele nu sunt cele dorite.Asta inseamna ca de fapt, nu corespund cu valoarea de semnificatie a basmului.Pentru ca basmul "Feciorul alungat", este un apocrif al Odiseei lui Homer.Basmul debuteaza cu introducerea unu numar de patru peronaje in actiune.Aceste peronaje sunt:
Eroul principal, tatal acestuia, mama, mama vitrega.Eroul principal sau baiatul, este Ulise.Mama acestuia moare inainte ca Ulise sa ajunga acasa din peregrinarile sale maritime. In Odiseea, intalnirea dintre Ulise si mama sa, are loc in tinutul umbrelor, unde Ulise intentionase sa se intalneasca numai cu proorocul cel orb, Tiresias, pentru a afla drumul de intors acasa.Tatal se insoara cu o alta femeie care incepe sa-i faca greutati baiatului, izgonindu-l de acasa.Aceasta mastera, este de fapt un simbol al persilor care invadeaza Grecia, facandu-i pe locuitorii acesteia sa-si paraseasca vetrele stramosesti.Putin obscur, este uriasul din basm, dar dupa corbii a caror protector este, se pare ca avem de-a face cu Zeus.Adoptiunea flacaului care i se adreseaza lui Zeus cu apelativul Tata(apelativ paternal care se va pastra si in relatia dintre Dumnezeul crestin si populatia convertita la religia crestina,), arata ca fiul, il accepta pe Zeus ca zeitate a familiei si a comunitatii sale.Casatoria cu una dintre fetele care se transforma in fecioara, se refera la Penelopa, al carei nume, inseamna Lisita.De fapt, zeii si zeitele, ca locuitori ai Olimpului si ai cerului, sunt reprezentati simbolic prin pasarile cerului.De aici si interdictia primita de catre Ulise, de a nu vana pasari, pentru a nu ucide sau rani din greseala un zeu sau o zeita, apartinand cerului.Intalnirea cu cei trei dracusori, este intalnirea cu cei trei monstri ai Odiseei:Scyla, Caribda si Sirenele.Mancarea pe care o consuma la masa taranului, fara sa fie observat, este de fapt, prezenta sa la casele sale printre pretendentii Penelopei, care nu-l recunosc pe Ulise sub hainele grosolane de cersetor.Copilul care ii iese in cale si il recunoaste, este Telemah.Basmul acesta face parte din aceeasi categorie ca si Tinerete fara batranete si viata fara de moarte a lui Petre Ispirescu.
_________________
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #61 : 31 August 2009, 13:50:23 »
Răspunde folosind un citatCitat

Zana de aur a marii
Basmul, face parte din colectia fratilor Schott.Atunci cand un basm incepe sub forma imparatului care poseda un mar sau alt pom, care frace fructe de aur si cineva ii fura fructele, aproape automat, ne gandim la capitolul I din Biblie, Facerea sau Geneza.Fiul cel mic al imparatului, nu i se permite sa plece pe urmele fratilor mai mari pentru a descoperi furul fructelor de aur, deoarece este mai nerod si de aceea, tatal sau il tinea pe langa el, ferindu-l de rele.Depa Facerea, in Biblie, trebuie sa urmeze capitolul urmator legat de viata lui Iosif.De fapt fiul cel nerod al im,paratului, este Iosif.In alte circumstante, aluziile s-ar face la Moise care si el poseda un handicap de vorbire.Ce face pana la urma fiul cel mic?
"Printul starui insa atata cu rugaminti, incat tatal sau se invoi..."
In Biblie, lucrurile se prezinta putin altfel.Tatal, Iacov, isi trimite fiul cel mic, pe Iosif, pe urma fratilor celorlalti.Este momentul in care apare in basm, lupul cel rau.Simbolul lupului este foarte interesant, deoarece el poate fi inteles in mai multe feluri.Ce se intampla in Biblie?Iosif ajunge la fratii sai, ori acestia hotarasc sa scape de fratele vizionar si sa-l omoare.Putin mai tarziu, el este scos din groapa in care este aruncat si vandut unei caravane de ismaeliti care se indrepta spre Egipt.In lipsa acestuia, haina pestrita, este inmuiata in sangele unui ied sacrificat si trimisa tatalui lor Iacov, drept marturie a mortii lui Iosif.In basm, apere asa cum am spus care sfasie calul daruit de baiat si-l mananca.Hainele stropite cu sange din Biblie sunt sinonime aici cu sfasierea si mancarea calului.Dar lupul este un animal de prada si exista chiar un oras in Egipt, care se numea orasul lupului, iar grecii ii ziceau Lykopolis, ceea ce insemna acelasi lucru.In acelasi timp, lupul, este unul dintre animalele ghid care duc sufletele celor defuncti in infern.Daca vedem in lup, imaginea greaca a soarelui Ra sau Re, ne reamintim ca numele lui era Apollon Lykios/adica Soarele lup.El poate in egala masura sa fie imaginea orasului egiptean Heliopolis, dar si a muntelui Horeb, in varful caruia statea soarele Dumnezeu.Ce face Iosif in Biblie?Este acuzat de agresiune la adresa sotiei lui Putifar(desi tot un Putifar ii va da fata de nevasta), si inchis.Acelasi lucru se intampla si in basm.Eroul, vrea sa fure pasarea din colivia de aur, cea care la randul ei era furul merelor de aur , este prins si inchis.Fata era simbolizata ca o pasare, deoarece asa isi reprezentau anticii zeitele.Viitoarea sotie a lui Iosif, se numea Asnat sau Asineta, deci era o slujitoare a cerului, sau a zeitei ceresti Neith.
Daca furtul zanei de aur a marii, este un motiv mai putin clar, parand un adaus, ca o compensare a pasarii care a furat merele de aur, amintind de Elena din Troia, dar avand si alte locatii neasteptate, povestitorul, revine la cursul normal al informatiei Biblice, abia catre finalul basmului.
"Fratii sai mai mari, care alergasera degeaba dupa hotul merelor de aur, fura insa cuprinsi de o mare manie, auzind de norocul mezinului lor, si hotarara sa-l omoare miseleste."
Motivul ar fi trebuit sa apara inainte ca lupul sa-i fi mancat lui Fat-Frumos calul.Dar atunci, basmul nu ar mai fi avut nici o noima, pentru ca eroii de regula mor in cel mai rau caz la sfarsitul si nu la inceputul aventurilor lor.In afara de acest lucru, povestitorul, mai trebuia sa vorbeasca despre calatoria printului in lumea mortilor, fapt ce l-a determinat pe acesta sa recurga la acest mijloc literar:Sa-l omoare pe erou, ca dupa aceea, sa il invie.Deci ceea ce poate ca ar fi privit de catre unii comentatori ca o moarte rituala, este de fapt calatoria eroului in lumea infernala, in lumea de dincolo, si reinvierea lui in lumea aceasta, datorita unei interventii magice.Finalul basmului, este in spiritul legii Talionului:Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.Fratii sunt pedepsiti de catre tatal suparat de comportarea cruda a fratilor, prin spanzuratoare.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #62 : 31 August 2009, 16:15:25 »
Răspunde folosind un citatCitat

LACRIMA
Sa vorbim acum despre "Lacrima", un alt basm din colectia Ionel Oprisan.Basmul acesta este vetero-testamentar.Nu pentru ca vrem noi acest lucru, ci pentru ca autorul, s-a dovedit un cunoscator profund al Vechiului Testament si a vrut sa ni-l povesteasca asa cum au facut predecesorii sai, intr-un limbaj simbolic.La un moment dat, Ionel Oprisan, deplangea starea basmelor, care din cauza concurentei facute de literatura folclorica scrisa, va sterge acest produs de transmitere orala din folclorul romanesc.Eu unul nu cred ca se va intampla acest lucru, atata vreme cat oamenii-barbati si femei, vor merge la biseriuca iar popa din localitatea respectiva, le va povesti cu har, o serie de episoade biblice.Ma astept chiar, ca in urma aparitiei basmelor sub forma scrisa, dar si a altor lucrari literare, care au mai putine legaturi prin continutul lor cu folclorul, sa stimuleze imaginatia unei anumite categorii de varsta din lumea satului si ca urmare, folclorul local, sa se imbogateasca cu un repertoriu inedit de basme si alte produse folclorice, ceea ce va da bataie de cap folcloristilor de mai tarziu.Dar pentru ca acest lucru sa se intample, ar trebui ca la nivelul satului, sa se pastreze(sa se conserve) anumite structuri traditionale, prin care, aceste basme, creatii dupa modelele culte respectiv cele bisericesti, sa poata fi transmise in masa, de catre institutia povestitorilor autohtoni.Aceasta ar presupune existenta teoretica a unor sisteme inchise, in care exista totusi un minim de influienta culturala si informala(din exterior), dar restul activitatii se desfasoara numai in cadrul colectivitatii restranse a satului sau comunei, si produsul folcloric realizat, se misca in cadrul acestui spatiu limitat.Putem spune ca la ora actuala, teoria sistemelor inchiese se prabuseste, facand loc unei altfel de situatii-a sistemelor deschise, in cadrul carora, produsul folcloric nu-si mai gaseste locul, fiind deja un produs de dezagregare.
Motivul parintilor cu baieti si respectiv cu fete, este mentionat foarte des in basmele care au o interpretare vetero-testamentara, cu referire la Exod, respectiv, Egiptul antic, unde trebuie sa ajunga dupa diverse peregrinari Iosif.Basmul acesta, desi porneste in varianta clasica, introduce un alt personaj si anume pe Iacov si descrie moartea acestuia in Egipt, moarte ce a generat funeraliile povestite in Biblie, respectiv tot ce a facut Iosif, pentru ingroparea tatalui sau Iacov.
"Cand s-a terminat nunta si s-au dus mirii in camera lor, a murit mirele, fara ca sa aiba contact cu mireasa.Si mireasa atata ce-l iubea, c-a plans patruzeci de zile si patruzeci de nopti, pana cand nu a mai avut lacrimi."
Aceeasi secventa este descrisa in Vechiul Testament astfel:
"Apoi Iosif, a poruncit doftorilor, care il slujeau sa imbalsameze pe tatal sau si mdoftorii l-au imbalsamat pe Israel.Si dupa ce s-au implinit patruzeci de zile, caci atatea zile trebuiesc pentru imbalsamare, l-au plans pe el egiptenii saptezeci de zile."
Aceasta descriere, ne determina sa reevaluam inceputul basmului lui Eminescu, unde se intampla acelasi lucru, numai ca plansul este al femeii/Imparateasa care nu avea copii, si care a determinat-o pe Maica Domnului sa lacrimeze in icoana.In vreme ce acolo, imparateasa va bea lacrima Maicii Preacurate , in basmul lui Ionel Oprisan, fata care a plans la moartea sotului ei, va aduna lacrimile si bandu-le va ramane in acest mod miraculos gravida.Conform basmului, din lacrimile inghitite, se va naste Moise.Deja suntem intr-un alt palier legendaro-istoric.Si sustinem aceasta datorita intamplarii de la scoala.
Haideti sa vedem ce-a facut Lacrima, cand era la scoala:
"Intr-o zi, doi baieti se certau.Unul, era mult mai mare decat celalalt, si pe cel mic il trantise jos si-l busea.Si atuncea lui, i s-a facut mila, si l-a prins pe ala de mana, ca sa-l scape pe ala mic si i-a scos mana din umar."
Iata aceeasi intamplare povestita in Vechiul Testament:
"Si s-a intamplat in vremea aceea, cand Moise se facuse mai mare,ca el a iesit la fratii sai si s-a uitat la muncile lor cele grele, si a vazut pe un egiptean, cum batea pe un evreu, adica pe unul din fratii sai.Atunci el, uitandu-se in toate partile, si vazand ca nu e nici un om de fata, a ucis pe egiptean si l-a ascuns in nisip."
Dar intamplarea din basm, are o repetitie.In Biblie se intampla acelasi lucru.In acest moment, Lacrima este dat afara din scoala.El ii cere mamei sale sa mearga la fierar ca sa-i faca un baston greu de 500 de kilograme.Deoarece greutatea acestuia este foarte mica fata de puterile pe care le are, isi va fauri un baston a carui greutate va fi dubla.Ori acelasi lucru se intampla si in Biblie.Dumnezeu il intreaba pe Moise:
"-Ce-i acela din mana ta?
-Un toiag."
Noi am considerat pana in acest moment ca buzduganul pe care si-l face Fat-Frumos la fierar, era steaua calauzitoare.In realitate, a trebuit sa citim acest basm, ca sa intelegem ca buzduganul eroului sau ciomagul de fier este unul si acelasi cu toiagul fermecat al lui Moise.Dar in acelasi decor fantastic al basmului, zana cea buna care poseda o nuia fermecata cu o steluta in capat, il reprezinta tot pe Moise, intr-o ipostaza feminina, cu toiagul fermecat, dar toiagul este aici, in mod evident,(din cauza stelutei din varf), steaua sau cometa calauzitoare care i-a indrumat pe copiii lui Israel prin pustiu.Haideti sa revenim putin asupra simbolurilor si sa le explicam succint intr-o forma mai grupata.Prima secventa a basmului vorbeste despre moartea lui Iacov si ingroparea lui, apoi basmul incepe sa vorbeasca despre Moise.Moise s-a nascut din lacrimile varsate nu numai de catre mama sa, dar si din lacrimile egiptenilor si a copiilor lui Israel, la moartea lui Iacov, dar mai ales, din lacrimile copiilor lui Israel inrobiti in tara Egiptului.Personal credem ca povestitorul, s-a referit la acest aspect.Moise va participa in doua randuri la conflictul dintre egipteni si conationalii sai, sanctionand un egiptean pentru asta, iar a doua oara va participa in mod pasiv la conflictul dintre doi conationali, fara ca interventia lui sa fie in vreun fel finalizata.Apare fierarul, Dumnezeu, care ii da toiagul fermecat.Este momentul cand Moise pleaca in lume si intalneste niste entitati ciudate, pe Sfarma Piatra si Stramba Lemne.Singurul loc unde se tulbura apa, in discursul biblic, este la preotul Madian, unde Moise le ajuta pe Sefora si pe suratele ei sa dea apa la vite in detrimentiul celorlalti pastori.Nu ne dam seama ce reprezinta din punct de vedere simbolic, Stramba Lemne.Este posibil ca acesta sa fie insusi Dumnezeu din mijlocul rugului de flacari, dar ne trebuie o afirmatie mai pe intelesul nostru ca sa tragem o astfel de concluzie.
In acest moment apare inca o entitate ciudata care le mananca mancarea celor trei frati de cruce, pana este sanctionat asa cum se cuvine de Lacrima.Se pare ca ne intoarcem iarasi la inceputul cartii Facerii, cand hotul necunoscut,barbat sau femeie, reuseste sa vandalizeze merele din pomul interzis.Se mai intampla ceva.Desi scena este inversata, poate fi vorba aici si de seceta care bantuia , lasandu-i pe toti ceilalti muritori de foame, in vreme ce Faraon si poporul sau, aveau ce manca.Aceasta seceta va constitui motorul miscarii lui Lacrima care devine acum Iosif, pentru ca de fapt el este aruncat in groapa aceea fara fund de unde va ajunge pe lumea cealala,in imparatia mortii si respectiv a lui Barba cot.Ceea ce este foarte interesant, este introducerea in naratiune a acelor discutii de ucidere a lui Lacrima , care apare si in balada Miorita, dar si in Vechiul Testament, atunci cand Iosif se apropie de fratii sai la Dotan:
"Si mai inainte ca el sa se apropie de ei, au uneltit impotriva lui, sa-l omoare.(...)Cand Ruben a auzit de una ca asta, a cautat sa-l scape din mainile lor, si a zis:
-Sa nu-i luam viata."
In basm, lucrurile se deruleaza astfel:
"Seara cand vin de la vanatoare fratii, o vad pe sora lor in balcon cu cineva.Vad ca nu-i singura.
(...)
-O sa-l facem bucati.
-Ce bucati ma.-zice altul.-O sa-l chinuim.
Fiecare ii pregatea o moarte cat mai chinuita.Dar cel mai mic, zice:
-Ia stati mai.(...) Nu numai ca nu trebuie sa-i pregatim nicio moarte, dar trebuie sa ne purtam frumos si daca-i place de sora noastra, apoi cine este mai bun decat acesta?"
Pozitionarea acestui episod este totusi gresita, pentru ca in basm, anterior acestei secvente, se vorbeste despre calatoria in lumea infernala, unde va ajunge numai eroul Lacrima.La nivelul Vechiului Testament, aceasta inseamna ca Iosif a fost vandut mai intai ca sclav si apoi fratii au hotarat sa-l omoare.Urmeaza un motiv interesant acela regasit in Tristam si Isolda si respectiv in Mitul lui Tezeu.Este ,motivul Panzelor colorate.Numai ca aici, locul panzelor colorate este luat de motivul vapoarelor colorate, inventat de autor sau restituit din aducerile lui aminte.Motivul Tezeu, este o intruziune memoriala.Pentru ca dupa acest episod, ni se povesteste despre doi serpisori care se jucau intr-un jgheab si unul dintre ei l-a muscat pe celalalt, omorandu-l.Celalat sarpe va lua apa si turnand peste fratele mort, il va invia.Chiar daca secventa aceasta de factura biblica(amintiti-va de sarpele de arama si de valea cu serpi prin care au trecut israelitii)era necesara sa fie introdusa aici pentru a-l invia pe Tristan/Lacrima, cunostintele povestitorului in domeniul Bibliei, se dovedesc mult mai vaste, ceea ce se observa si la nivelul basmului povestit.Va veni o vreme, cand folcloristica va folosi metoda statistica de evaluare a unui basm.Se va stabili atunci in ce proportie anumite motive informale se gasesc in cadrul acestuia.S-ar putea ca aceasta metoda sa fie extrem de arida, dar ea va reflecta mai bine adevarul despre basme.Povestitorul, ramane fidel Vechiului Testament.In cautarea imparatului care i-a furat femeia(motivul Sarai), Lacrima ajunge la un popa si intra cioban la el.Deja ne gasim in Madian si popa despre care se vorbeste aici este preotul Ietro, regele(sau melek-ul) Madianului.Intrarea ca "cioban" a lui Lacrima la acesta are o anumita semnificatie mai deosebita.Sa va spunem de ce.Regele Madianului la un moment dat dispare(sub aspect simbolic) fiind inlocuit de catre Dumnezeu.Este mai dificil de explicat.Aceasta inlocuire se produce in clipa in care Lacrima ajunge cioban.Pentru ca cioban nu inseamna o sluga oarecare peste o turma prapadita de oi, ci un adevarat conducator de oameni.Sub conducerea lui(regala),oile sunt altfel:
"Seara cand se duce acasa, popa s-a speriat.Oile erau asa umflate.
-Mai baiete, mi-ai omorat oile, (...) unde le-ai pascut? In iarba pisata de broaste?Mi-ai intoxicat oile.
Da oile erau vesele, erau satule si cand le-a muls, a dat dublu lapte."
In momentul cand spune ca "oile sunt ale lui", aici deja se vorbeste despre Dumnezeu, oile lui nefiind altcineva decat copiii lui Israel.Si iarasi stim ca se vorbeste despre Dumnezeu, pentru ca popa il va urmari pe lacrima in tinuturile lui Faraon si-l va vedea ce face ascuns intr-un rug sau niste maracini, supraveghindu-si de fapt cu atentie eroul.
"Popa ascuns intr-un tufis acolo, asista la aceste doua amenintari..."
Urmeaza moartea lui Faraon in care mistretul si celelalte animale din interiorul acestuia, sunt lichidate pe rand, act care are o semnificatie pe care noi inca nu suntem capabili sa o intelegem din punct de vedere simbolic.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #63 : 31 August 2009, 16:20:03 »
Răspunde folosind un citatCitat

Gheorghita Viteazul

Am mai discutat despre acest basm intr-unul dintre eseurile anterioare.Basmul face parte asa cum am mentionat si la data respectiva din colectia de basme a lui Ionel Oprisan.Modelul arhetipal de la care s-a pornit este razboiul troian.In realitate, noi vom folosi un pseudo-model cu valoare arhetipala, si anume Odiseea lui Homer.Aceasta inseamna ca povestitorul, cunoscand poematica Odiseii lui Homer, n-a facut decat sa ne ofere o imagine sau poveste populara a acesteia.Deci, din punctul nostru de vedere, basmul romanesc, poate fi considerat ca fiind un apocrif al Odiseii lui Homer.Desigur, o disecare a firului in patru, ne-ar oferi si alte subiecte inedite de discutie care se desprind de aici.Primul motiv, este motivul imparatului care are o fata foarte frumoasa.Frumusetea fetei nu a facut decat sa atraga atentia multor voinici, care vin la acest imparat sa o peteasca.Pentru a-si pastra copila,-motivele acestei pastrari sunt multiple, pornind de la castitatea ei feciorelnica, pana la motivatia egoista a tatalui Freudian, care o pastreaza pentru intentiile lui incestuoase,- imparatul, o inchide intr-un turn de sticla.(Turnul de sticla este un simbol al cerului, ori inchiderea cuiva intr-un astfel de turn, inseamna fie ca acea persoana a murit, vezi fata lui Mykerinos, pe care grecii l-au transformat prin scadere in celebrul zeu al mortii din insula Creta,-Mynos.Acest Faraon si-a ingropat fata-nevasta, in sicriul vaca de lemn reprezentand-o pe zeita cerului Hathor, sau Neith.Acelasi lucru se intampla cu Merlin care si el va fi inchis intr-un turn de aer sau de sticla, ca simbol al mortii, sau ca zeitate a cerului.)Turnul, este deci un simbol multiplu, sugerand imaginea cerului, moartea, sau apartenenta fiintelor respective la cer, ca zeitati ale acestuia, cum a fost Zeus, Atena ,sotia lui Mykerinos si respectivsotia lui Iosif, Asnat sau Asineta, ca slujitoare a zeitei ceresti.
Vorbind aici de frumusetea fetei din basm, ne amintim de frumusetea Elenei.Nu ne vom avanta prea tare in mitologia greaca, dar Elena va fi furata la un moment dat de catre Paris si dusa in Troia, cetatea lui de origina.Interesant este ca in basm, apare un negustor, care se comporta identic ca Paris.Numai ca aici, negustorul este si vrajitor, cuvant care desemneaza nu numai putinta de a face vraji, ci si capacitatea de a fermeca pe cineva cu calitatile sale fizice si psihice.De regula, termenul este folosit in cazul vrajitorilor autentici, la adresa unor oameni cu o varsta mai inaintata.Daca privim termenul in sensul sau lumesc, acesta se refera la cineva tanar si capabil sa vrajeasca prin cuvinte sau faptura sa o persoana de sex opus, ceea ce se intampla intre Paris si Elena.Dar actul de seductie, de dragoste este mult mai vast ca semnificatie decat cel pe care il acordam noi.Aceasta deoarece el implica acel gen de atractie fatala care duce nu numai la prosperitatea unei cetati, ci si la decaderea sau distrugerea ei.Si am in vedere aici, razboiul.Iar in cazul particular al acestor slabiciuni, razboiul cunoscut in istorie, sub numele de razboiul troian.
Interesant este faptul ca basmul, povesteste despre crearea unei coalitii extrem de puternice pentru gasirea si restituirea fetei:
"Au venit viteji din toate tarile si din toate locurile.Au venit Feti-Frumosi, au venit crai, au venit fel si fel de baieti, ca sa mearga sa o caute pe fata de imparat,dar nu au dat de nici un fel de urma."
Ceea ce in basm, este epuizat in cateva randuri, in Iliada ocupa un capitol intreg.Este un adevarat catalog etnic al popoarelor care se strang pe campul de la Troia:
"Peste beoti,pe de o parte, domneau Penelaos si Leitos
Cloniu, apoi Protoenor, si Arcesilau.Iar beotii,
Unii din Hiria, altii erau din Aulida stancoasa, etc..
(....)
Pe foceieni, ii ducea la razboi Epistrofos,si Shediu,Ai lui Ifitos feciori...
(...)Urmau locrii,abantii,atenienii, si altii, fiecare condus de catre comandantul lor, veniti cu un numar de corabii si un numar de aomeni sa participe le razboiul troian.
In aceasta fojgaiala umana, care reprezinta mai degraba plecarea din Aulida a taberei ahee,apare in basm si Ulise.
"Dintre toti acei stransi acolo, numai unul singur avu curajul sa mearga in fata imparatului.Acesta cine credeti ca era?Un purcar(porcar) care era la curtea palatului."
De altfel, purcarul Ulise, este vazut de pe zidurile cetatii de catre regele Priam.
"Iata si-Ulise.Supusi venira sub el Chefalenii,
Cei inimosi din Itaca,si din padurosul Neritos,
Din Crochilea o parte si altii din asprul Egilip,
Si din ostrovul Zachint, si din Samos,si locuitorii
De pe uscat de pe tarmul de dincolo de la ostroave."
Dincolo de acest motiv pe care putem sa-l numim Beotica, dupa beotii care deschid lista popoarelor antrenate in razboiul troian, motivul urmator este al conflictului dintre Ahile si Hector, legat de cele doua izvoare ale raurilor Scamandru si Simoeis.
"...ii povesti ca acest vrajitor, are toate puterile lui intr-un ulcior de pamant,si ca trebuie sa gaseasca acel ulcior.Si daca gaseste ulciorul si va sparge acest ulcior, acesta va degaja un fum si odata cu acel fum, se vor degaja (se vor pierde) si toate puterile vrajitorului."
Povestitorul popular nu face decat sa descrie cele doua izvoare, in preajma carora s-a dus lupta dintre Ahile si Hector.
"Trec pe langa apa cea limpede a doua fantani curgatoare,
Unde izvoare tasnesc, de unde purcede Scamandrul.
Suruie apa-ncropita dintr-ansul si iese de-acolo,
Aburi, intocmai ca fumul ce iese cand focul se-aprinde,
Chiar peste vara, intocmai, celalalt este intocmai ca grindina rece,
Ori ca omatul pe munte, ba chiar si ca apa-nghetata."
In celelalte basme populare romanesti, Baba Cloanta cu care se bate Fat-Frumos, aceasta miazma, este posesoarea a doua ulcioare cu apa.Unul cu apa vie, celalalt cu apa moarta.Basmul acesta Gheorghita Viteazul, este singurul care ne aminteste ca aceste doua ulcioare nu sunt altceva decat cele doua izvoare ale Scamandrului.Deci cand Fat-Frumos se bate cu Baba Cloanta, sub o forma simbolica, potrivit gustului popular,cele doua personeje sunt Ahile si Hector, care se bat in preajma izvoarelor cetatii Troia.
Urmeaza un alt motiv.Acela, pe care il putem numi, motivul Nausicaa.
"Atunci intra barbatul si Gheorghita,acolo, si vede o camera plina de fete,iar in mijlocul lor,statea o fata extraordinar de frumoasa, o fata cum se zice, ca la soare te puteai uita, dar la dansa ba.Si plangea.Atunci ele speriate, se trasera toate intr-un colt, si-au intrebat de ce-au venit, ce este cu ei,ce cauta."
Acelasi motiv, cu valoare arhetipala,se regasesate in episodul sosirii lui Ulise la regele feacilor Alcinou.Pe malul garlei, unde Nausicaa, vine cu prietenele si slujitoarele ei sa spele rufe,Ulise apare dintr-o data in fata acestora, inspaimantandu-le, motiv, repetam, de panica, fapt pentru care fetele o rup la fuga care incotro, singura care ramane viteaza in fata necunoscutului, fiind numai fiica lui Alxcinou.Trebuie sa fim atenti insa ca acest motiv, este de fapt o poveste intr-o alta poveste.Sau putem spune ca este vorba de aceeasi poveste surprinsa din doua unghiuri diferite.Evenimentul real care sta la baza motivului, este infruntarea dintre universul cultural grec si cel persan in ceea ce s-a numit razboaiele medice.Am spus ca se aseamana acest ansamblu, ca o cutie varata intr-o alta cutie, deoarece basmul in sine vorbeste despre razboiul troian, ca episodul sau motivul Nausicaa sa-l reia intr-o forma si mai simbolizata.Dupa acest motiv, urmeaza motivul somnului lui Ulise despre care am mai amintit in eseul anterior, dedicat aceluiasi subiect.

Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #64 : 31 August 2009, 16:26:41 »
Răspunde folosind un citatCitat

Vaporistu

Se spune ca era un cetatean asa de bun la Dumnezeu si cu cetateanca lui dansu, la fel de buna si cuminte.Pe unde umblau erau cuminti, asa ca Dumnezeu, obisnuit ca lumea este ceva mai ticaloasa si mai parsiva, se luase
de ganduri.Si bine inteles, ca intr-o astfel de situatie, se hotaraste sa-si puna la incercare semenul sau umil, producasndu-i daune materiale si sufletesti, doar pentru a-l provoca pe acesta sa-l injure odata.Sapte copii avea omul, toti sapte ii mor.Moare si femeia,iar pentru ca ticalosia(pentru ca ticalosia, chiar daca este Dumnezeiasca, tot ticalosie se numeste,) sa fie deplina, il mai umple pe bietul nefericit de toate bubele.Apropo de aceasta situatie, ea avea sa genereze la un moment dat si o zicatoare care suna astfel:
"Cand vrea Domnul cu saracul, dintr-o buba-i umple capul".I-a dat Dumnezeu foc si la casa, dar de inrait si sa-l injure, nici o speranta.Am incercat sa rezumam continutul motivului, deoarece modul cum povestesc unii povestitori, ne dispera.Am incercat sa respectam la inceput cursul firesc al cuvintelor celuia, dar nu am fost in stare sa il respectam pana la capat.Ceea ce informatorul Gheorghe Molfa, din Scheiu de Sus,afirma ca este un basm povestit de tata socrului sau, Munteanu Andrei, nu este altceva decat o istorie biblica, care se gaseste in cartile Vechiului Testament, sub numele de "Cartea lui Iov."
Iata inceputul cartii asa cum o scrie Biblia:
"Fost-a un om, in tara Utz, cu numele Iov.Si omul acesta era drept si fara prihana,si se temea de Dumnezeu, si se ferea de rau.Si avea sapte feciori si trei fete."
Satana este aici care incearca sa ispiteasca aici credinta lui Iov in Dumnezeu si atrage asupra acestuia toate nenorocirile cu putinta:
Bogatiile ii sunt pradate, copiii mor, corpul ii este acoperit de bube..
"Atunci s-a sculat Iov,si si-a sfasiat vesmantul.Capul si l-a ras, si a cazut la pamant si s-a inchinat.Si a zis:
"-Gol am iesit din pantecele mamei mele,si gol ma voi intoarce.Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat."
Intamplarea face(dar intamplarea nu apare in calea nimanui decat daca este putin si cautata, chiar daca nu suntem constienti de faptul acesta,)sa iau de la Biblioteca o carte, din vestita colectie "Biblioteca pentru toti", care se numeste, -"Noaptea neinfricatilor,"-basme arabe, vol.1,(editura Minerva, Bucuresti, 1991,-antologie, traducere, prefata si note de Nicolaie Dobrisan.)In clipa cand am capatat aceasta carte, mi-am pus urmatoarea intrebare: Vechiul si Noul Testament, au aparut din punct de vedere cultural si istoric, in acest spatiu vechi al civilizatiilor omenesti,care este cunoscut sub numele de Asia Mica, Arabia, Egiptul antic.Daca noi am gasit urmele Vechiului Testament si al Noului Testament, destul de vii si de departe de locul de obarsie, sub forma populara, apocrifa,pe masura ce ne apropiem de centrul care a zamislit aceste opere culturale deosebite, de foarte mare impact asupra comunitatilor si civilizatiilor omenesti,nu vom descoperi acele filoane populare care au generat scrierile sfinte?Adica, sa dam de forma scrierilior sfinte, inainte ca acestea sa fi devenit un bun canonic?(Nu stiu daca termenul folosit de mine este chiar cel adevarat). Daca un spectator vede un spectacol, noi putem asemana acest spectacol al lumii cu Vechiul si Noul Testament.Pe noi ne intereseaza ce am putea gasi in avantpremiera acestui spectacol, acele intamplari pline de substanta, pe baza carora s-a zamislit spectacolul grandios de mai tarziu.Ori, intr-adevar, in cartea aceasta, se intalnesc cateva basme care merita toata atentia si interesul nostru.Si citez aici, numele unuia dintre aceste basme, -"Omul care nu a avut parte de nici o nenorocire."Frumusetea acestui basm, se leaga de faptul ca este un apocrif biblic a vietii lui Avram.
Haideti sa vedem cum incepe acest basm interesant:
"A fost odata ca niciodata.Odinioara, demult, traia undeva pe intinderea pustiului nesfarsit un beduin daruit de Allah cu multe vite, dar si cu o inima de aur, cu multa marinimie si alte alese insusiri.Si-a avut el parte de de-o nevasta smerita, cum si de copii cuviinciosi, care niciodata nu cutezau a iesi din cuvantul si din sfatul lui.Nici un musafir sau nevoias care se oprea la el, nu se intampla sa plece fara sa primeasca mai mult decat sperase. Si astfel s-a dus vestea despre faptele lui nobile, in cele patru zari, si aproape ca nu trecea zi de la Allah, fara sa primeasca un oaspete."
Povestea chiar sub forma ei introductiva, este interesanta, pentru ca ne arata in ce masura ea s-a indepartat de textul Biblic, si totodata, incercarea de a pastra unele amanunte biblice, care in cadrul basmului, nu isi mai au rostul, deoarece devin ilogice.Daca definim termenul de pustiu, afcesta se refera de regula la o intindere arida, stancoasa sau nisipoasa, din care lipseste vegetatia.Ori prezenta vitelor, despre care vorbeste basmul, presupune existenta vegetatiei, deoarece aceasta constituie pentru vite, hrana permanenta.La care se adauga bineinteles, sursele de apa.In felul acesta, prezenta unui element sau grup de elemente, exclude existenta altor elemente.Astfel, omul despre care vorbeste basmul, nu putea fi beduin, si nu putea sta in pustie, atata timp, cat avea vite iar acestea erau legate de sursele de hrana,-iarba- si cele de apa,-izvoarele sau fantanile.
Orice introducere, pregateste intr-un fel, intamplarile care se vor derula mai departe.Este momentul cand, textul basmului, se suprapune aproape pana la identitate peste textul Biblic.
"Intr-un rand, se pomeneste in fata cortului, cu trei drumeti poe care nu-i mai vazuse pana atunci.Si-i intampina si pe ei cu caldura cu care-i primea pe toti calatorii ce se abateau pe la salasul lui. Ii pofteste inauntru si aprinde imediat focul ca sa le pregateasca ceai si cafea. Si in vreme ce isi sorbeau ei cafeaua, se prinde la taclale cu ei, ascultandu-le povestile cu luare-aminte.Cum stateau ei asa la taifas, iata ca se intorc si turmele de oi si camile, de la pasune, si se aduna gramada in jurul cortului. Si numai ce le vede, stapanul porunceste unuia dintre cei doi feciori ai sai, sa injunghie un berbec gras, si sa-l pregateasca pentru oaspeti.Fara sa stea pe ganduri, baiatul face intocmai cum ii ceruse tatal.Nu trece mult si iacata-l infatisandu-se tot el cu halcile de carne fripta si asezandu-le dinaintea musafirilor.
Si-avea beduinul acesta atat de marinimos obiceiul de a nu sedea la masa impreuna cu vizitatorii lui.Ii lasa sa se ospateze singuri, ca nu cumva sa se simta stanjeniti, iar el isi vedea de treburile lui.In vreme ce infulecau,
cei trei, deschid vorba despre gazda lor, si unde nu se apuca sa-i laude marinimia, averea si mai ales copiii."
Vom citi acum acelasi fragment in scrierile biblice.
:"Si ridicandu-si ochii si privind, iata trei barbati stateau inaintea lui.Si cand i-a vazut, a alergat din usa cortului, intru intampinarea lor, si s-a inchinat pana la pamant. Si a rostit:
"-Doamne, daca am aflat har, in ochii tai, nu trece cu vederea pe robul tau. Ingaduiti sa va aduca putina apa sa va spalati pe picioare.Apoi, odihniti-va sub copac."
"Iar eu va voi aduce un codru de paine,(traducerea termenului este insa moderna, din moment ce insusi pe vremea lui Isus se folosea lipia, sau turta din faina cu apa, iar basmele il pun pe erou sa ceara mamei sale turte facute fie din cenusa, fie tot din faina , dar amestecate cu lapte, ca semn de recunoastere maternala), ca sa va intariti inimile.Pe urma vedeti-va de drum."
Dar aceasta oferta, care la prima vedere este destul de redusa, sau de calica, este imbunatatita in continuarea descrierii actului de binefacere savarsit de Avram:
"Si Avram a intrat in cort la Sara si a grait:
-Ia de graba trei sea de lamura de faina,framanta si fa turte!"
Apoi Avram a alergat la cireada,a luat un vitel tanar si gras, si l-a dat slugii ca sa dea zor sa-l pregateasca.A luat unt si lapte si vitelul pe care-l gatise, si le-a pus inaintea drumetilor, iar el a stat in picioare in fata lor, sub copac, pe cand ei mancau."
Intrebarea care ne-o punem, este urmatoarea:Care este textul prim de la care se porneste?Ni se pare ca mai real este textul arab, iar textul biblic, este facut ulterior dupa acesta, care capata un aparent aspect de vechime.Totusi, traducerea lui, introduce o serie de elemente de actualitate, cum ar fi "codrul de paine", iar locul animalelor care se adapteaza mai bine pustiului, ca, oile si mai ales camilele, sunt introduse vitele, din randul carora, Avram ia un vitel.In acelasi timp, copiii lui Avram, sunt vazuti in textul biblic ca niste slugi, ceea ce este o grava greseala redactionala, chiar daca atributiile copiilor lui Avram ocupau o sfera asemanatoare, echivalenta aceleea desfasurata de niste slugi.Mai exista si posibilitatea, ca ambele texte,-cel arab, cu continut profan, cat si cel biblic, sa fi pornit de la un text necunoscut, care a servit in ambele cazuri, ca model.
Basmele arabe, sunt un izvor de intelepciune.O parte din istoria orientului, ca si a occidentului, se gaseste ingropata in nisipurile ei miscatoare.Astfel, daca veti citi cu atentie basmul:" Printre straini si acasa,' veti descoperi o parte din viata lui Moise, dupa omorarea slujitorului egiptean care ii asuprea pe fratii sai, si fuga acestuia la preotul Madianului-Ietro, unde se pare ca se gaseau cetati de scapare pentru cei care infaptuiau crime, chiar daca acestea erau involuntare.Mai sunt si alte povesti pe care le regasim cu acelasi continut dar si semnificatie, in basmele noastre occidentale.Un exeget are obligatia sa nu se rezume numai la textele folclorice nationale, ci sa caute in nisipurile lumii, toate perlele gandirii universale, care au dat nastere si au pastrat in memorie, basme inegalabile apartinand istoriei intregului nostru univers cunoscut.Ceea ce se infaptuieste acum, reprezinta doar incercari timide de a privi universalul prin ferestrele deschise de poezia noastra nationala.Adevarata valoare, a lucrurilor, va fi pusa in lumina, abia atunci cand vom sparge granitile inguste ale folclorului national si ne vom contopi in conceptiile noastre de a vedea lumea, cu intreg universul, cu Dumnezeu.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #65 : 31 August 2009, 16:35:24 »
Răspunde folosind un citatCitat

Despre memoria creaturilor preumane in basme.
Daca din unele basme suntem nevoiti sa deducem noi prezenta creaturilor preumane, ce parere aveti de un alt basm al Fratilor Grimm, care se numeste, "Hans cel de Fier."Ca sa nu existe nici un fel de dubii, povestitorul anonim, spune:
"Si sa vezi dracia dracului: din mlastina aia, aparu un brat gol, care-l insfaca pe caine si-l trase in adanc.Daca vazu vanatorul asta, se intoarse la curte, de lua trei oameni cu el, si-i puse sa scoata apa din baltoaca aceea.Scoasera ei oamenii ce scoasera apa cu galetile, si cand dadura de fundul mlastinii, sa vezi si sa nu crezi:in mocirla zacea un om salbatic, cu pielea rosie, cum este fierul ruginit.Si-atat de lung ii crescuse parul, ca-i ajungea pana la genunchi.Si dupa ce l-au legat fedeles cu niste odgoane groase, l-au dus la palatul domnesc.Omul cel salbatic starni multa uimire printre poporeni, ca o asemenea grozavie de fiinta, nu mai intalnise nimeni pana atunci. Imparatul porunci ca prinsul sa fie inchis intr-o cusca de fier, si acea cusca sa o aseze slujitorii in curtea palatului, ca sa stea la vederea oricui."
In basmul "Salatica" a acelorasi frati, apare iarasi ceea ce Biblia va numi Gradina Edenului.
"In spatele casei acelor oameni, se deschidea o ferestruica, si de-ti aruncai privirea prin ea, zareai intinzandu-se de jur imprejur, pana hat departe, o gradina neasemuita, incarcata cu cele mai minunate flori ale pamantului, si cu tot soiul de legume, dintre cele mai alese si mai gustoase."
In clipa in care am scris cele spuse de povestitorul lui Grimm, mi-am amintit de gradinile oamenilor.Deci undeva, pe la inceputuri, sau poate chiar mai tarziu, lumea, incepuse sa se dezvolte si una dintre formele acestei dezvoltari spirituale imbraca aspectul acesta al organizarii mediului inconjurator, al transformarii acestuia, potrivit intereselor sociale.Gradina, reprezinta o forma de organizare, o expresie in acelasi timp a abundentei.Trebuie sa fim insa atenti la celalalt aspect al gradinii, care apare ca un act de creatie care apartine lui Dumnezeu.Unul dintre scenariile noastre este ca in apropierea unui sat, acolo unde oamenii isi facusera gradini si cultivasera plante necesare vietii lor, isi faceau aparitia oamenii salbatici, cei vechi, care le furau sau pradau produsele.In acest context, fiica unei familii de oameni , a fost furata de oamenii salbatici, si dusa in munti.
Sa ne intoarcem inca cateva clipe la gradina.
"Dar vezi ca gradina asta era inconjurata de de un zid inalt, mai inalt de cateva ori decat statul de om, si nimeni nu se incumeta sa se catere pe el si sa patrunda inauntru, fiindca tot pamantul dintre meterezele cele groase, se afla in stapanirea unei vrajitoare."
Trebuie sa interpretam putin lucrurile, ca sa ne dam seama ce se spune in poveste.Zidurile, meterezele care inconjoara gradina, si sunt de cateva ori mai mari decat inaltimea unui om, sunt de fapt o descriere a muntilor aflati in preajma.Zidurile sunt muntii, nu trebuie sa uitati nici o clipa lucrul acesta.Acum, urmeaza descrierea vrajitoarei, care este de fapt, descrierea unei creaturi preumane.
"Si avea iazma puterea sa robeasca, cu vraji, pe orice voinic, si sa dea piept cu cel mai urias dintre uriasi, si sa-l doboare in tarana.Din pricina asta era temuta de orice suflare omeneasca, ce-si avea salasul prin locurile acelea."
Vrajitoarea, sau iazma, cum mai este denumita aici creatura preumana, era foarte puternica, mai puternica decat un voinic, decat un om bine antrenat si rezistent."-Si sa dea piept cu cel mai urias dintre uriasi".-Uriasii sunt aici de fapt muntii.Povestitorul nu face decat sa ne spuna ca neanderthalianul nostru era mai puternic decat un om, si locuia in munti.Se intampla acum ceva extrem de curios.In schimbul salatelor, vrajitoarea ii cere "sa-i dea ei pruncul pe care il va aduce pe lume, sotia lui."Din acest moment avem de a face cu un sacrificiu ritual, ori acest sacrificiu, destinat oamenilor salbatici, sau omului muntelui, presupune deja o anumita relatie spirituala, aparitia religiei.Inca o data subliniem faptul, ca avem de-a face cu o forma incipienta de religie.Nu conteaza ce s-a intamplat de fapt:copilul a fost pierdut, a fost sacrificat sau a fost dat de buna voie omului salbatic.Relatia este deja o relatie de subordonare, in care homo sapiens, va fi tributar cu sacrificii rituale, Domnului sauSa vedem ce se va intampla mai departe:
"Cand minunea asta de fata, implini douasprezece primaveri, vrajitoarea o inchise intr-un foisor pierdut in adancul unui codru.Si niuci un muritor, n-ar fi fost in stare sa ajunga pana la ea, ca nici trepte si nici usa nu avea turnul acela inalt si singuratic, ci sus de tot, sub acoperis, doar o ferestruica prin care abia de razbatea soarele."Locatia care o avea prizoniera, de fapt nu este vorba despre prizoniera, ci de insusi omul padurii,era undeva intr-un varf de munte singuratic, inconjurat din toate partile de catre padurea primordiala.Fereastra din turnul singuratic, aflata aproape de varful turnului (muntelui) este intrarea in pestera.Aceasta intrare era inaccesibila oamenilor.
"De cate ori venea vrajitoarea la fata, numai ce se apuca sa-i strige, de se cutremura padurea, cale de mai multe poste imprejur:
Salatica-odor frumos,
Da-ti cositele in jos.
ca alt chip sa ajunga la ea, nu avea.
Cum auzea glasul ascutit al vrajitoarei, fata isi lua cozile lungi si grele, si dupoa ce le trecea de cateva ori pe dupa un carlig priponit in usorul ferastruicii, le lasa sa cada in jos.Si erau cozile lungi de douazeci de coti, -ba si mai bine-ca ajungeau poana in drepotul unde sta vrajitoarea....Ei, acum treaba era usoara, si-ntr-o clipita,se catara babusca pana la fata."
Ceea ce trebuie sa retineti , este aceasta particularitate a fetei, a carui par era foarte lung, cat si agilitatea omului padurii, de a se catara cu o mare dexteritate pe versantii abrupti ai versantului muntos, pana la pestera unde iusi afla ascunzisul.Intalnirea dintre cele doua forme umanoide este extraordinara.Cititi si ganditi cu atentie la cele ce veti citi:
"N-am sa va spun ce spaima a tras biata fata, cand s-a trezit cu faptura aceea care aducea a om, ca si ea, dar parca era mai altfel... ca vezi, pana atunci, nu-i fusese dat sa vada alt chip decat al babatiei."
Intr-una dintre epopeile cele mai vechi ale omenirii, se vorbeste despre "Omul salbatic".Epopeea se numeste Ghilgames.Iata cum este descris Enkidu, acest Alma sau Kaptar al creaturilor preumane intalnite de om:

"Acoperit de par ii este trupul,
Cu belsug de par, ca o femeie.
Are o claie de par stufoasa, ca spicele secerate.
Si nu stie ce sunt oamenii, si nici cum traiesc oamenii.
Cat despre vesminte, poarta straie ca a zeului Sumukan.
Paste iarba laolalta cu gazelele,
Cu turma de fiare salbatice, se-mbulzeste la adapatoare.
Inima-i da ghes sa stea printre dobitoacele apelor."
Iata intalnirea unui vanator cu Enkidu:
"... se-ntalni la marginea adapatoarei , fata in fata cu el.
Numai ce-l vazu vanatorul, si chipul i se-mpietri de groaza..."
Iata ce va povesti vanatorul, tatalui sau:
"... am vazut un om venit de prin locuri salbatice,
e cel mai puternic din tara, e taria insasi.
Puterea sa este asemenea bolovanului care cade din bolta cereasca.
Cutreiera fara incetare locurile salbatice.
Neincetat, laolalta cu turmele salbatiuce, paste iarba,
Neincetat isi poarta pasii spre marginea adapatoarei,
Mi-a fost atat de teama, incat n-am indraznit sa ma apropii de el.
A astupat gropile pe care le sapasem,
A smuls plasele pe care le intinsesem.
Din pricina lui mi-au scapat turmele si fiarele salbatice,
Din pricina lui, nu mai pot face nimic in pustiu."
Vom da acum o definitie a "ifritilor" sau "efritilor",asa cum apare ea redata in "Basmele arabe" vol.II, antologie, traducere si note de Nicolae Dobrisan:
Ifrit=Forte chtoniene puternice, redutabile si viclene, care, conform credintei populare, s-ar amesteca in viata oamenilor de obicei pentru a le face rau.De multe ori ifritii, sunt confundati cu djinii.(...)Asemenea djinilor, ifritii pot sa ia infatisari diferite.In general ei au o statura gigantica, fiind inzestrati cu sapte capete sau cu aripi, si au capacitatea de a se preschimba in fum. Isi parasesc salasurile din maruntaiele pamantului, de obicei in timpul noptii.In ciuda fortei deosebite cu care sunt dotati, ei pot fi dominati de om, cu ajutorul lui Alah, si al unor mijloace magice.De obicei fac rau oamenilor, dar apar si ifriti care isi pun puterile lui miraculoase in seviciul omului, ajutandu-l sa iasa din diverse incurcaturi.Se casatoresc in interiorul speciei,dar se intalnesc si casatorii intre ifriti si fiinte umane.Ei au o organizare sociala asemanatoare cu cea a oamenilor, fiind impartiti in triburi si clanuri, si condusi de regi.(..)In islamul contemporan, ifritii sunt interpretati ca niste demoni puternici si redutabili, iar in credintele populare, apar si in chip de strigoi, sau spirite, ale unor poersoane disparute."
Tot in cartea de Basme arabe, intalnim un basm interesant, care se numeste: "Mazna si Ifritul".Basmul, este povestea unei rapiri a unei tinere din lumea noastra de catre un ifrit si salvarea ei ulterioara din captivitate.
Sigur ca nu am sa va spun basmul in intregime, ci numai am sa scot unele citate din el, pentru ca Dvs., sa sesizati anumite particularitati, ce apropie basmul de realitate, aceasta realitate fiind pentru mine, imaginea omului preistoric.In timp ce fetele, printre care se afla si frumoasa Mazna, se scaldau nestiutoare in apa, "..n-a observat nici una chipul inspaimantator (infatisare neumana) al unui ifrit, care le urmarea cat e ziua de lunga, ascuns printre stanci."
Deja ati observat, cele doua aspecte care se opun discursului narativ firesc:Ifritul(dar chiar numele acestuia introduce o imagine neobisnuita, care se situeaza in afara umanului)care avea un chip inspaimantator(tot ce se abate de la un chip omenesc poate fi interpretat ca fiind inspaimantator,)statea ascuns( dar de ce ascuns?) printre niste stanci.(Ori noi am spus de la bun inceput, ca hominizii de tip neanderthalian cat si cei numiti de stiinta, australopiteci si avand talia joasa, locuiau in munti, in stancarii, ascunzatorile lor fiind deschiderile naturale din munte, pesterile.)Furtul fetei, va fi facilitat chiar de catre aceasta:
"Mazna s-a lasat furata de evantaiul colorat de pe aripile unui fluture.Si tot asa, din piatra in piatra, s-a tot indepartat, alergand dupa minunata faptura ce-i incantase ochiul, pana ce n-a mai zarit pe nimeni in jurul ei.S-a intors din cale, si-a strigat suratele, dar nu i-a mai raspouns nimeni.Si tocmai in clipa cand si-a dat seama ca este singura, si incepea sa se teama de intunericul care se lasa, un falfait puternic s-a abatut deasupra ei.Ifritul, a coborat din vazduh, a prins-o intre aripile lui uriase, si s-a ridicat cu ea in tariile vazduhului, unde nu mai ajunge nici vulturul."
Sirul curiozitatilor nu se opreste aici.Ifritul pasare, se va lasa la un moment dat peste un palat maret, asa cum fata nu mai vazuse niciodata."Era inconjurat de un zid gros, si inalt, in care nu se afla nici macar o ferastruica, in afara unei porti uriase de fier zavorata cu sapte lacate.Zidul parea de netrecut iar palatul parea pustiu.Imediat ce-au intrat in palat si fara ca Mazna sa aiba ragaz sa se dezmaticeasca, ifritul si-a lepadat aripile lui uriase si chipul de pasare, luand infatisarea unui om."Palatul maret si inalt, nu era altul decat muntele.Muntele nu are ferestre, de aceea, nici fata nu a vazut vreo fereastra, deschizandu-se in zidurile acelui palat.Nu era decat intrarea in pestera, care poentru fata semana cu o poarta uriasa de fier.Aici, in mediul lui, ifritul isi va lepada vesmantul sau de pasare, daca nu cumva, acest vesmant nu a fost decat in imaginatia fetei, care isi justifica in felul acesta rapirea.Fata nu putea fugi de aici, deoarece nu avea abilitatile pe care le poseda creatura nonumana care o rapise.Descrierea care urmeaza, este aceea a unei pesteri.Daca Dvs., credeti ca ea apartine unui palat, va priveste.Ascultati insa:
"Vazand copila atat de infricosata, i-a vorbit cu blandete si, cand si-a mai revenit, a luat-o binisor de mana pornind sa strabata impreuna incapere dupa incapere una mai frumoasa si mai stralucitoare decat alta.(...) Si-au tot ratacit asa prin multimea salilor si incaperilor palatului, care pareau sa nu se mai sfarseasca trecand prin odai cu totul si cu totul din argint, prin camere cu ferestrele si usile aurite, prin sali cu tavane din pietre pretioase, si cu podele din lemn parfumat.Iar cand au ajuns in camera poe care ifritul i-o harazise ei, Mazna s-a fastacit cu totul de atata stralucire.(...)..numai lazi cu podoabe si parfumuri, valuri si vesminte de matase, saluri si conduri din fir aurit, colivii din argint cu pasari colorate si viers minunat si un havuz din care picura ape de portocale."
Ceea ce luase tanara ca fiind valuri si vesminte de matase, sau saluri, nu erau decat stalagmitele si stalactitele care alcatuiau in interiorul salii pesterii, adevarate dantelarii de piatra pe care imaginatia naturii le risipise acolo din abundenta.Existau intr-adevar tot ceea ce fata vazuse si povestise semenilor sai mai tarziu la intoarcerea acasa.Adancurile pamantului, facuse ca incaperile sa fie feerice, punandu-si comorile cele mai fantastice la indemana ochiului ca sa le vada si sufletului ca sa le admire.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #66 : 31 August 2009, 16:50:06 »
Răspunde folosind un citatCitat

Am in clipa de fata, o carte foarte interesanta, intitulata:
"Trei apocrife ale Vechiului Testament/Iosif si Aseneth, Testamentul lui Iov si Testamentul lui Avraam.Cartea este scoasa in conditii excelente de catre editura Polirom, care ne rasfata in tot timpul cu niste carti deosebite si foarte bine lucrate.Deci editura este Polirom, 2000, cartea fiind o traducere cu note si prezentari facute de d-l Cristian Badilita.Ceea ce ne intereseaza in mod deosebit este primul apocrif:Iosif si Aseneth, deoarece spre deosebire de ceea ce reprezinta una dintre variantele culte legendare, apropiate Vechiului Testament in ceea ce priveste viata lui Iosif, noi am aratat la un moment dat-ori Hermeneutica abunda in astfel de exemple,-ca exista un numar impresionant de variante apocrife ale vietii lui Iosif in fondul folcloric ramanesc si universal.Vom cita doua legende, in ordinea lor fireasca, deoarece dincolo de aceste legende, intrevedem si o alta semnificatie, data de catre simbolurile continute care duc catre un alt pachet de semnificatii, sau arhetipuri mitologice.Aceste legende, vin si intregesc semnificatiile pe care nu le-am putut contura cu claritate atunci cand am vorbit de varianta Biblica acceptata.
Prima legenda, transmisa printre altele de Targumul lui Pseudo-Ionathan, spune de fapt ca mama Asenethei, (Sau Asnathei)(Dar mai avem si alte forme, ca Asineta , sau Asineith-adica, fiica zeitei ceresti Neith),ar fi fost Dina, fiica lui Iacob, sora lui Iosif,-violata de Sichem, fiul lui Amor.Prin urmare Iosif nu s-ar fi casatorit cu o egipteanca idolatra, ci cu o femeie de acelasi neam cu dansul.Un text siriac mai tardiv,(...) ofera o versiune largita (...) a legendei respective.Textul, publicat de Oppenheim, si retradus de Philonenko, suna in felul urmator:
"Acum sa vorbim de obarsia Asiathei, femeia lui Iosif cel frumos, pe care am aflat-o de la cei intelepti.(...)Cand Sichem, fiul lui Amor, a pangarit-o pe Dina, sora lui Simeon si a lui Levi, au pornit sa treaca prin foc si sabie, intregul oras al lui Sichem, de la cel mai mic pana la cel mai mare.Si au amenintat-o pe Dina, cu aceste cuvinte:"Sa nu care cumva sa gasim ceva din samanta lui Sichem in pantecele tau, ca moartea te mananca."Cand Dinei i se apropie sorocul sa nasca, i se facu frica si fugi in pustie. Ingenunche si aduse pe lume o fetita, o infasa in scutece se ridica plangand in hohote, si o puse cu grija sub un maracine."
Dar uitandu-se pe cer vazu un vultur,al carui cuib se afla tocmai in Egipt, si care se hranea cu jertfele aduse lui On, Marele zeu al egiptenilor.Vulturul cobora si apuca pruncul in gheare sub privirile Dinei.Apoi luandu-si iar zborul, puse copilul pe altarul lui On, idolul slavit de caatre egipteni.Mama sa nu-si dadu seama si nu stiu nici o clipa, unde i-a fost dus pruncul.Cand preotul Putiphar urca sa arda tamaie pentru zeul sau dupa obicei, el il vazu, se tulbura cumplit si cobora indata in fuga mare.Sotia il intreba:" De ce astazi te-ai intors atat de repede?" Iar el ii raspunse:"Astazi am vazut o noua minune a zeilor.S-au apucat sa nasca prunci.Usile toate erau inchise, nimeni nu putea intra pana la salasul lor.si totusi, chiar pe altar am gasit un prunc abia nascut."Atunci se ridicara amandoi plini de spaima, deschisera usa, intrara, urcara la altar si vazura vulturul cu aripile intinse deasupra micutei, ca si cum ar fi vrut sa o apere de ceva.
Atunci pricepura ca vulturul facuse minunea .Femeia lui Putiphar lua fetita, si-i gasi o doica.Si se bucurara nespus caci nu aveau nici fata nici baiat.Crescand copila, Putiphar ii construi o casa nemaipomenita, si o muta acolo, dandu-i fecioare sa o slujeasca.Multi dintre feciorii capeteniilor veneau sa o peteasca, pentru ca era frumoasa tare, dar ei nu-i placea nici unul.
Iosif veni inaintea Faraonului.Acesta il urca in carul sau, si-i incredinta sceptrul intregului sau regat.Egiptenii il purtara cu slava in car prin tot Egiptul,si vestea i se raspandi pretutindeni.Faraonul, i-o dadu de sotie pe pe fiica preotului Putiphar, si el nu simti nici o sila fata de fiica surorii sale Dina.Cand Iacob tatal sau, ajunse in Egipt, Dina veni sa-si salute fratele , pe Iosif.Apoi cand o saluta si pe sotia acestuia laptele se incalzi intr-insa, si zise: "A cui fata esti?"(Asiath)raspunse ca este fiica lui Putiphar, marele preot al lui On.Si Dina afla cum ajunse fata in Egipt, cum un vultur o adusese in gheare, si o lasase pe altar, asa cum se gasea, infasata in scutece.Asiath cauta semnele si Dina isi recunoscu fata.Si toti care se aflau de fata incepura sa laude pe Dumnezeu.
A doua legenda romanesca,Iosif si Aseneth, are urmatorul continut:
"Aseneth, este fiica preotului Pentephres din Heliopolis, crescuta in traditia idolatra.Frumusetea ei nu are seaman pe lume.Zeci de petitori, printre care se numara insusi fiul mai mare al Faraonului, tanjesc sa o aiba de sotie.
Fata se arata plina de hachite,mandra nevoie mare, chiar un pic dispretuitoare.Tanjeste inchisa intr-un turn inalt, impreuna cu alte sapte fecioare, nascute in aceeasi noapte ca si dansa. Iosif se afla in culmea gloriei, fiind al doilea in ierarhia sociala, imediat dupa Faraon.
Satrapii il curteaza, femeile il adora.Constient ca anii de belsug vor trece repede, porneste impreuna cu o excorta importanta, prin Egipt, pentru a aduna provizii.Pentephres il are ca oaspete cateva ceasuri la pranz, de ajuns totusi ca scanteia sa se produca, iar fata naravasa la inceput, -tatalui ii spune de la obraz ca niciodata nu se va marita cu fiul unui cioban din Canaan,-sa fie cuprinsa de valvataile iubirii.Iosif isi reia calatoria, indata dupa terminarea mesei. Foarte curand, pleaca de acasa si parintii Asenethei.Fata ramane singura, pazita numai de cele sapte fecioare, si de o portareasa cam nepasatoare.Criza izbucneste cu furie.Aseneth refuza sa mai primeasca de mancare.Se imbraca intr-un sac murdar, se tranteste la podea si plange fara oprire, batandu-se cu pumnii in piept, -in semn de cainta pentru vorbele jignitoare rostite la adresa lui Iosif,-sapte zile si sapte nopti.Abia in ziua a opta se ridica, de la pamant, si spune o rugaciune catre Dumnezeul iubitului ei, de fapt, o extraordinare rugaciune -spovedanie-declaratie de dragoste.Un inger coboara din cer aducandu-i raspuns si alinare.Aseneth isi schimba vesmintele de doliu, si se imbraca in haine albe.Ingerul ii schimba numele, dupa care o impartaseste cu un fagure de miere alba, aparut printr-un miracol, in camera fecioarei.
Apoi se urca din nou la cer.Iosif revine din calatoria sa.Acelasi inger ii vestise in somn, convertirea Asenethei.Cei doi se regasesc, nu dupa multiple peripetii si aventuri exterioare...Urmeaza nunta si nasterea celor doi copii pomeniti in cartea Genezei, -Manase si Ephraim.Asa se incheie prima parte a romanului(legenda).A doua parte contine aproape toate ingredientele romanului de aventuri.Fiul Faraonului, muscat de invidie, pune la cale uciderea lui Iosif, si rapirea Asenethei.Printr-un viclesug, si-i aliaza pe Gad si pe Dan.Planul lor insa esueaza.Fiul Faraonului este ranit la cap si peste cateva zile moare neimpacat.Cei doi tradatori sunt iertati la rugamintea Asenethei.Dupa moartea Faraonului, Iosif devine imparatul Egiptului, domnind in pace si belsug, vreme de patruzeci si opt de ani."Acestea sunt cele doua legende cuprinse sub titlul primului apocrif dupa Vechiul Testament, -Iosif si Aseneth.Mai exista legat de aceste legende, un comentariu interesant facut de Marc Philonenkocare vorbeste cu insistenta "de un nivel ezoteric al apocrifei, in sensul ca intelesul autentic al tramei, nu se arata de la sine, ci a fost criptat cu buna stiinta, si prin urmare, pentru a-l intelege, trebuie sa recurgem la o lectura, simbolic alegorica.Dupa savantul francez, romanul Asenethei, ar reprezenta versiunea iudeo-elenistica, a unui mit egiptean stravechi,avand-o ca protagonista pe zeita Neith , zeita din Saiis stapana "Castelului Albinelor".Citit in aceasta cheie, foarte multe amanunte capata sens si coerenta unitara."
Ipoteza lui Marc Philonenko, trebuie luata cu toata seriozitatea (si admiratia) in seama, fara a o transforma insa intr-un fetis hermeneutic.
Mai am de adaugat urmatoarea informatie, Ca "Iosif si Aseneth, a fost scris probabil in secolul I p.Chr.de catre un evreu din Egipt, apartinand iarasi probabil, uneia dintre sectele mistice, atat de frecvente in acea epoca.(probabil, comunitatea terapeutilor, descrisa de Philon in De vita contemplativa.)
Din clipa aceasta incepe nebunia.Pregatiti-va pentru aceasta nebunie, din care Philonenko, n-a intrevazut decat varful aisbergului.
Daca un roman iudeo-elenistic, cu caracter legendar a fost criptat cu buna stiinta, cu atat mai vartos aceasta criptare s-a infaptuit in ce priveste lucrarile legendare care au intrat incuprinsul Vechiului Testament.Ori cel care a scris cartea celor trei apocrife, dupa ce il admira cu toata seriozitatea pe Philonenko, ne cere noua, ceea ce incearca sa faca si el:Sa nu transformam ipoteza lui Philonenko, intr-un fetis hermeneutic.In clipa insa cand a dat aceasta sentinta, fiti siguri de cateva lucruri:
-Ca el habar nu are cum se poate aplica hermeneutica la aceste texte cu caracter legendar.
-De aici derivand si cumintenia de a bate apa in piua, ceea ce este mult mai simplu, si productiv, decat sa te faci de bafta vorbind despre lucruri pe care nu le cunosti.
-Nu cunoaste mecanismele criptarii, motiv pentru care a mers pe drumurile acelea batatorite care nu au dus nicaieri, dar sunt mai sigure, pentru ca nu iese nici un lup din padure care sa o manance pe inocenta Scufita Rosie.
-Autorul cartii, cat si cel al comentariilor, au stat langa acest sit, privind ceea ce le ofera numai aparenta, fara sa stie ca sub picioarele lor se gaseste o adevarata comoara.
-Dar comoara aceasta nu se poate descoperi, decat printr-un studiul hermeneutic.Altfel continuam sa vedem apa fara sa vedem pestii care inoata in adancurile acesteia.
Va trebui sa mai facem ceva.Sa adaugam la aceste doua legende apocrife Vetero-Testamentare, 1)legenda Calatoriei lui Iosif la fratii sai, prinderea, inchiderea in groapa si vinderea lui caravanei de ismaeliti, care il vor duce in Egipt.2)Legenda salvarii miraculoase a lui Moise, din sarcofagul acela de papura smolita, salvare la care a contribuit Batia, fata lui Faraon.3)Povestea lui Harap-Alb.4)Balada Miorita.
"Şi mai merge el cât merge, şi numai iaca ce aude o bâzâitură înăduşită. Se uită el în dreapta, nu vede nimica; se uită în stânga, nici atâta; şi când se uită în sus, ce să vadă? Un roi de albine se învârtea în zbor pe deasupra capului său şi umblau bezmetice de colo până colo, neavând loc unde să se aşeze. Harap-Alb, văzându-le aşa, i se face milă de dânsele şi, luându-şi pălăria din cap, o pune pe iarbă la pământ, cu gura-n sus, şi apoi el se dă într-o parte. Atunci, bucuria albinelor; se lasă jos cu toatele şi se adună ciotcă în pălărie. Harap-Alb, aflându-se cu părere de bine despre asta, aleargă în dreapta şi în stânga şi nu se lasă până ce găseşte-un buştihan putregăios, îl scobeşte cu ce poate şi-i face urdiniş; după aceea aşază nişte ţepuşi într-însul, îl freacă pe dinăuntru cu cătuşnică, cu sulcină, cu mătăciune, cu poala sântă-Măriei şi cu alte buruiene mirositoare şi prielnice albinelor şi apoi, luându-l pe umăr, se duce la roi, răstoarnă albinele frumuşel din pălărie în buştihan, îl întoarce binişor cu gura în jos, îi pune deasupra nişte captălani, ca să nu răzbată soarele şi ploaia înlăuntru, şi apoi, lăsându-l acolo pe câmp, între flori, îşi caută de drum."
Va reamintiti din cele citate mai sus, motivul intalnirii dintre Harap Alb, din Povestea cu acelasi nume, a lui Ion Creanga, cu albinele.Va reamintiti ca Zeita Neith, era din Saiis si templul ei se numea "Castelul albinelor."Amintiti-va iarasi ca tot o albina va fi aceea care se va aseza pe printesa pe care Harap Alb o va alege dintre fetele lui Faraon, putand-o sa o identifice, s-o personalizeze fata de celelalte.Ori fata+ albina, inseamna doua lucruri:
-Printesa albinelor, Sau zeita Neith, ca formulare generala,
-Sau Printesa Asnath, ca reprezentare lumeasca a zeitei Neith, si sotia viitoare a lui Iosif.
In Miorita lui Alecsandri, referirea la frumoasa Asnath, va aparea de trei ori.In doua cazuri, ciobanasul din Canaan,-cu care Asnath din apocriful lui Iosif si Asnath nu vroia sa se marite,va spune acelasi lucru, si anume ca sotia sa este zeita cereasca Asnath sau Neith:
1)Sa le spui curat,
Ca m-am insurat,
Cu-o mandra Craiasa,
A lumii mireasa.
Aici, explicatia de subsol, este urmatoare:
"Moartea!Ea domneste ca o regina asupra omenirii, si este totodata mireasa lumii.Tot omul este logodit cu moartea din minutul ce el intra in viata."
2)In finalul baladei, referirea la zeita cerului, Neith/Asnat este facuta de doua ori:
"Ca la nunta mea,
A cazut o stea.
Soarele si luna,
Mi-au tinut cununa.
(...)
Pasari lautari
Pasarele mii
Si stele faclii."
Tot ce este scris aici, apartine domeniului cosmic.Steaua, soarele si luna, stelele faclii, sunt obiecte cosmice.Pasarile apartin si ele cerului pentru ca spre deosebire de om pot zbura prin cer.In acelasi timp, pasarile sunt simboluri ale zeilor.Vulturul care o aduce pe Asnat in ghearele sale si o protejeaza cu aripile , este un simbol al cerului.
Am spus ca Neith/Asnath ar putea fi prezentata hieroglific prin imaginea unei fecioare/femei + o albina, prin imaginea unui vultur care se gaseste langa un prunc sau o fata, sau, imaginea unei femei,alaturata unui ochi, sau mai multor ochi, reprezentand stelele cerului.Alecsandri, s-ar fi putut sa fi facut o mare greseala, in momentul cand a amestecat imaginea divina a Zeitei cu imaginea profana a lumii, vcorbind despre munti, brazi si paltinasi, care sunt martori la nunta lui Iosif, intr-o viziune autohtona, cu influente de poezie funerara.De altfel, Noaptea poseda doua deschideri, diferite:
-O poarta care duce catre viata, catre zori, si alta care se deschide nestiuta catre moarte, somnul fiind catalogat cand ca un somn cu vise, sau un somn fara vise, care dureaza o vesnicie, de la care v-a imprumuta chiar acest nume, de somn al vesniciei sau somnul de veci.
Aici mai avem de adaugat ceva.Asnath, trece printr-o criza emotionala, care se manifesta cu furie,"Aseneth, refuza sa mai primeasca de mancare.Se imbraca intr-un sac murdar se tranteste la podea si plange fara oprire, batandu-se cu pumnii peste piept, in semn de cainta, sapte zile si sapte nopti."
Dupa casatorie, fiul Faraonului, pune la cale uciderea lui Iosif, si rapirea Asenethei. Aceste detalii sunt importante, deoarece le vom regasi in alta parte.Ciobanul din Canaan, cu care printesa la inceput nu vroia sa se marite, vine si o intreaba:
"Miorita laie,
Laie bucalaie,
De trei zile-ncoace,
Gura nu-ti mai tace.
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,
Draguta Mioara?"
Iar oita ii raspunde printre altele:
"Dragutule bace..
(...)
Ca l-apus de soare,
Vor sa mi te-omoare,
Baciul ungurean
Si cu cel vrancean."
Este vorba despre acelasi lucru.Plansetele oilor Domnului din Vechiul Testament, prin care acestea se vaitau de robia egipteana, s-au transformat in plansul Asnethei.Este o simetrie aproape perfecta a variantelor, care vorbesc despre acelasi lucru, chiar daca perspectiva va fi total diferita de la un transmitator la altul.
Sa ne intoarcem la varianta biblica vetero-testamentara,asemanatoare si totusi diferita de varianta apocrifa a legendei lui Iosif si Asnath.Povestea biblica se gaseste in Facerea/Geneza.Iacov ajunge in cetatea Sihem,in tara Canaan, si-si cumpara un ogor de la fiii lui Hamor,tatal lui Sihem.Dina, fata lui Iacov si a Leei, este zarita de Sihem fiul hevitului Hamor, domnitorul tarii."El a pus mana pe ea, s-a culcat cu ea, si a necinstit-o."Prefacandu-se ca sunt de acord cu casatoria Dinei cei doi fii ai lui Iacov, -Simeon si Levi, -"si-au luat fiecare sabia, s-au napustit asupra cetatii,(...) si au ucis pe toti barbatii.Au trecut de asemenea prin ascutisul sabiei, pe Hamor si pe fiul sau Sihem.Au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, si au iesit afara.Fiii lui Iacov, s-au aruncat asupra celor morti, si au jefuit cetatea pentru ca necinstisera pe sora lor.Le-au luat oile, boii si magarii, tot ce era in cetate si tot ce era pe camp.Le-au luat ca prada de razboi toate bogatiile, copiii si nevestele si tot ce se gasea in case...."
Imi pun intrebarea daca intamplarea povestita aici nu cumva depaseste cadrul local al unui conflict sangeros, intre doua triburi aproape prietene, dintre care unul era bine stabilit intre zidurile cetatii iar celalalt era un trib pastoral razboinic.Felul in care se intampla lucrurile ma determina sa cred ca aici a fost vorba de cu totul altceva, povestitorii, din motive numai de ei stiute, diminuand gravitatea faptei prin schimbarea agresorului, in fapta eroica a unui trib apartinand unei semintii apropiate.
In apocrif, Dina, aseaza fata fata nascuta sub un maracine, si vine un vultur care ia pruncul in ghiare si il duce in zbor pana la altarul lui On din Heliopolis.Dar cetatea Saiis si zeul On se gasesc amandoua in Egipt.In a sa Biblioteca Istorica, Diodor din Sicilia, vorbind despre fluviul Nil, spunea:
"Cel mai vechi nume al fluviului, este Oceane, adica, talmacit in greceste,-Oceanos.Mai apoi, din pricina marilor revarsari de ape a fost numit Vulturul.In urma a porimit numele de Aigyptos dupa numele unui rege din aceasta tara."Dar numele fluviului se extinde la un moment dat asupra poporului care locuieste in preajma lui, si prin aceasta devenind cuprinzator, devine un apelativ recunoscut, chiar daca pierdut pe parcursul timpului, al tarii respective.Prin urmare, se intampla in Sihem un conflict armat, oamenii sunt trecuti prin foc si sabie, femeile copiii,plus bunurile cetatii sunt luate si totul este dus catre Egipt.
Aceasta este o parte a legendei confirmata ulterior de catre Vechiul Testament, prin varianta cunoscuta sub numele de: "Iosif vandut de fratii sai".Haideti sa vedem despre ce este vorba aici:
Iacov, il trimite pe Iosif la fratii sai care pasteau oile la Sihem.Iosif nu-i gaseste la Sihem ci la Dotan.Aici fratii il arunca intr-o groapa, simuleaza moartea lui prin hainele pline de sange, si il vand ca rob, unei caravane de ismaeliti care il duc si il vand ca rob, unde credeti?In Egipt.Pruncul fetita al Dinei, potrivit versiunii apocrife a legendei, este adoptat de catre Putifar.Ia sa vedem oare cine il va cumpara pe Iosif? "Iosif a fost dus in Egipt.Si Potifar, dregatorul lui Faraon, capetenia strajerilor, un egiptean, l-a cumparat de la Ismaelitii care il adusesera acolo."Atat pruncul Dinei, cat si Iosif, pleaca de la Sihem si ajung in Egipt, la un preot si respectiv un mare demnitar al carui nume este Putifar.Coincidentele acestea curioase, nu pot fi explicate decat prin faptul ca ne aflam in fata a doua variante ale aceleiasi intamplari.Ne punem urmatoarea intrebare.Observand ca Sihemul si Egiptul, sunt legate in mod misterios unul de celalalt, nu cumva am putea descoperi cauza acestor stranii coincidente in istoria Egiptului?
Iata ce citim in "Micul Dictionar biografic, al Civilizatiilor Orientului Antic, a lui Horia C. Matei:
"1878-1842-Domnia faraonului Sesostris III, din dinastia a XII-a.Prin energie, talent organizatoric si militar, se impune ca cel mai stralucit reprezentant al Regatului Mijlociu.Unul dintre cei mai admirati suverani ai intregii istorii egiptene.(...)Sesostis III, poarta patru campanii victorioase in Nubia, (...) iar in Palestina, armatele Egiptene, conduse de Faraon, ajung pana in apropierea orasului Sekmen(biblicul Sichem?).Fiul sau Amenemhet III(1842-1798)construieste in oaza Faium piramida funerara, si complexul arhitectonic, cunoscut sub numele de Labirint."In legenda apocrifa, Iosif a domnit 48 de ani.Amenemhet a domnit 44 de ani.Diferenta cronologica, ar putea fi un defect de memorie sau de calculare a anilor .

Erata:Dintr-o greseala, s-a strecurat in loc de Heliopolis, numele Saiis.Va rog sa tineti seama de aceasta modificare atunci cand veti citi celer scrise .
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #67 : 09 Septembrie 2009, 20:08:20 »
Răspunde folosind un citatCitat


Legenda Cagotzilor.
Exista un articol interesant intr-o revista al carei nume este:Enigme neelucidate/la frontierele extraordinarului, nr.28.Articolul, se numeste: “”Un popor care a cazut din cer:cagotzii.” Autorul, Marian Deaconu, ne povesteste ca in jurul anilor 800 d.H. sub domnia Carolingienilor, locuitorii orasului Lyon, au vazut niste obiecte coborand din cer, s-au apropiat de acestea si au facut prizonieri pe cei care au coborat din ele, rastignindu-i pe scanduri si aruncandu-i pe apele lui Saon si Rhonului.In felul acesta, locuitorii credeau ca vor scapa de stranii vizitatori care venisera poe Terra, pentru a deteriora recoltele prin bubuiturile teribilelor lor masinarii zburatoare.Ulterior, aceste creaturi au venit in numar foarte mare si au sfarsit prin a fi tolerate cu societatile lor aparte alcatuind mici triburi la marginea oraselor unde isi construisera propriile lor targuri autohtone.Aceste fiinte au fost numite chrestiani, gezitani, gaheti, agotzi sau cagotzi.Aceste fiinte sunt descrise pretutindeni la fel:
Paroase, nu aveau pavilioanele urechilor vizibile, -se distingeau in locul acestora niste gauri ca la soparle sau dinosauri,aveau mainile si picioarele palmate si degajau o caldura corporala anormala.Din cauza aspectului lor respingator, erau obligati sa fie imbracati complet intotdeauna cu ceva poe cap si cu incaltaminte.Trebuiau sa poarte pe hainele lor,, vizibil pe piept, o laba de gasca uscata si pictata in rosu.Acest simbol, amintea populatiei autohtone, ca aceste fiinte stranii aveau picioarele si mainile palmate.Cagotii traiau in grupuri izolate.Ambroise Pare,(1509-1590), noteaza capacitatea deosebita a acestora de a practica mumifierea prin magnetism personal.Astfel, un cagot, care tinea un mar in mana, il putea face sa devina la fel de arid ca si cum ar fi fost expus la soare timp de opt zile.Pare a explicat acest fenomen prin caldura anormal de ridicata degajata de corpul cagotului.De altfel el a mai spus ca in timpul unei sangerari, din venele sale,a iesit un lichid aproape fierbinte,si cu o tenta intre albastru si verde.Caracteristicile speciale ale cagotzilor, a determinat autoritatile sa ia masuri speciale ca aceste fiinte sa nu se amestece cu oamenii.Ele aveau propriile cimitire, unde erau inhumati fara preot sau ritual religios.Nu aveau voie sa exercite alte meserii decat aceea de dogar.Ele aveau un simt dezvoltat pentru comertz.Se poate descoperi potrivit vechilor arhive notariale, un nivel de viata foarte evoluat.Textele arata ca aceste fiinte posedau o capacitate juridica relativ evoluata pentru acea perioada.Cagotzilor le era interzis de a se casatori si a avea relatii amoroase cu oamenii.Ipotezele originii lor sunt multe.Unii sustineau ca ar fi fost leprosi, altii ca ar fi fost urmasii sarazinilor ramasi in Europa dupa invaziile lor.Cronicile medievale spuneau ca ei purtau parul lung , blond ca graul in soare.Erau vikingi?Extraterestri? Nimeni nu a putut sa dea un raspuns cat de cat satisfacator la aceasta intrebare.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #68 : 09 Septembrie 2009, 20:39:47 »
Răspunde folosind un citatCitat

Acest articol, este scris asa cum a fost gandit de autor. El este un act de mitologie, atata timp cat un eveniment real istoric, s-a transformat  prin intermediul  povestitorilor lui intr-o poveste mitologica incarcata de simboluri.Acelasi mecanism  care functioneaza si in cadrul basmelor , poate fi observat si aici.Fiecare exeget are metodele lui de cercetare, respectiv de interpretare a mitului aflat in fata sa.Deoarece aceasta prezentare se face" acum," primul lucru pe care trebuie sa il facem, este de a verifica in ce masura informatia este corecta.Ne-am propus sa cautam ce s-a intamplat in istoria orasului Lyon, in jurul anului 800 d.C.In felul acesta am gasit ceva interesant cu privire la acest subiect in cartea  arhiepiscolului de Lyon, -Agobard (sau Argorbard), carte cfare se numeste: "Lober Contra Insulam Virgi Opinionen".
Agobard s-a nascut in Spania in anul 779, a ajuns arhiepiscop la 37 de ani si a murit in anul  840.A fost considerat ca fiind unul dintre prelatii cei mai celebri si mai savanti ai secolul al IX-lea. In cartea despre care am amintit, arhiepiscopul povesteste despre un astfel de incident semnificativ.
"Noi am vazut si ascultat o multime de oameni care (...) cred ca  exista o regiune pe care ei o numesc Magonia unde nave plutesc pe nori pentru a aduce in acest loc fructe ale pamantului, pe care le-au distrus grindina si furtunile.(...) Am vazut pe unii scotand dintr-o adunare patru persoane strans legate, trei barbati  si o femeie care poretindeau, au cazut din aceste nave.Dupoa ce i-au pazit in captivitate, i-au adus in fata acestei multimi, (...) in prezenta noastra pentru a fi lapidati.Dar adevarul a invins."
Desigur, ca regii acelor timpuri, au fost tulburati primind astfel de rapoarte despre acesti oameni care zburau poe cer, sau demoni aerieni, care posedau o adevarata flotila de masini zburatoare.S-a interzis taranilor orice fel de troc  sau  vanzare de bunuri si produse catre oamanii din Magonia.Agobard si preotii sai, i-au prevenit pe oameni asupra acestor intamplari explicandu-le ca astfel de schimburi  comerciale co oamenii din Magonia sau demonii aerieni, sunt poacate de neiertat.
Memorat
vanghelis007
Erou
*****

Popularitate: 2
Mesaje: 623


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #69 : 09 Septembrie 2009, 20:46:42 »
Răspunde folosind un citatCitat

Tot ce este aici, reprezinta informatie .Singura problema este modul cum reusim sa interpretam datele prezentate.Poate mintea omeneasca sa  faca acest lucru, sa citeasca mitul si sa se intoarca la evenimentul istoric  care l-a provocat? Eu cred ca da.
Memorat
Pagini: 1 ... 5 6 [7] 8 9 ... 51
  Răspunde  |  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
 
Schimbă forumul: