28 Martie 2024, 15:41:43 *

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola şi precizează durata sesiunii.
 
   Pagina principală   Ajutor Caută Calendar Membri Autentificare Creează un cont  
Pagini: [1]
  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
Autor Subiect: Prostie sau depresie?  (Citit de 35062 ori)
0 Utilizatori şi 1 Vizitator pe acest subiect.
anabella
Vizitator


Adresa de email
« : 01 Martie 2012, 19:14:34 »

Azi m-am trezit cu lacrimi in ochi. Toata ziua am avut o stare de plans, de nervi de neputinta. De ce? Vreau atentie si nu am, vreau iubure si n-o simt. Am tot ce mi-am dorit vreodata, si nu am nimic. N-am linistea sufleteasca care ar trebui sa o ai intr-o familie fericita. Am un mic printisor, si ma gandesc ca nu sunt o mama suficient de buna. Poate i-ar fi mai bine fara mine. As vrea sa mor, dar imi pare rau ca vreau sa mor. Vreau sa inceteze odata toate gandurile care ma dor, toate visele care ma macina, toata suferinta asta sufleteasca. DE ce e atat de greu sa renunti la viata? Dar ce o sa se intample cu copilul meu?
Memorat
Lucian Velea
Administrator
Senior
*****

Popularitate: 51
Mesaje: 460



Vezi Profilul WWW Adresa de email
« Răspunde #1 : 02 Martie 2012, 15:36:37 »

Probabil cel mai bine ar fi să discuţi cu un psiholog. Sunt convins că te-ar ajuta să-ţi faci ordine în gânduri, să scoţi la suprafaţă ce te roade acum în interior.

Eu nu sunt specialist, însă ceea ce simţi nu cred că poate fi interpretat ca prostie. Pe de altă parte, gândurile rele, cum li se zice popular, sunt în general cauzate de un mod greşit de a vedea lucrurile.

Cum spune Neale Donald Walsch: "Dacă te gândeşti că eşti deprimat, abătut, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că lumea este un loc rău, plin de evenimente negative, gândeşte-te din nou. Dacă te gândeşti că viaţa ta se prăbuşeşte şi că nu mai ai nici o şansă să o refaci, gândeşte-te din nou." De fapt, îţi recomand cărţile sale, mai ales "Conversaţii cu Dumnezeu" (în ciuda aparenţei, nu sunt cărţi religioase, ci o filozofie de viaţă).

Oricât de dificilă ţi s-ar părea viaţa, gândeşte-te că sunt oameni care au dificultăţi mai mari şi totuşi sunt fericiţi. De exemplu, Nick Vujicic, care fără a avea mâini şi picioare, trăieşte viaţa la maximum. Sunt pe YouTube nişte conferinţe ale lui subtitrate.

Trebuie să afli ce te supără şi să le spui celor din jur. Calm, cu iubire. Dacă nu te aud, le repeţi, le demonstrezi. Probabil problema e undeva la mijloc, aşa că trebuie deschidere şi din partea ta. Dacă ai născut recent, poţi avea o problemă metabolică care apare la multe mămici şi care te face foarte sensibilă. Se tratează, dar pentru asta trebuie să ajungi la doctor. Nu are rost să te chinui, sunt soluţii. Şi te aşteaptă o viaţă frumoasă!

Cu speranţa că ţi-am fost de folos, te îmbrăţişez vitual.
Lucian Velea
« Ultima modificare: 02 Martie 2012, 15:38:09 de către Lucian Velea » Memorat
Edy
Incepător
*

Popularitate: 0
Mesaje: 2


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #2 : 03 Martie 2012, 01:56:38 »

Anabella stiu ce se intampla cu tine, trec acum si am mai trecut de mai multe ori prin aceleasi lucruri.
Nu e prostie caci daca era prostie ai fi facut toate lucrurile astea fara nici un motiv, dar sunt sigur ca ai motivele tale.
Nu e depresie, multa lume spune ca daca esti in depresie trebuie sa iei calmante dar calmantele iti ia doar starea de nervi nu si gandurile,
Multa lume iti spune sa te duci la un psiholog si eu stiu cum gandesc psihologi incearca sa ti rezolve problema in functie de ce ti doresti tu si asta nu e bine ca nu tot timpul ce iti doresti iti face bine,
Problema ta este la fel ca si a mea, esti nefericita, si ca sa iti revii, trebuie sa faci toate lucrurile care iti plac si sa elimini din viata ta toate persoanele care te deranjeaza netinand cont ca e ruda, iubit sau sot asta va fi foarte greu eu nu am putut sa las si ma distrus. Tine minte un lucru de la mine e testat de mine " Lupul isi schimba parul, dar naravul nu ". Este adevarat un om care ti a gresit o data te va rani si a doua oara chiar daca te a ranit grav si plange ca nu o va mai face cu timpul va uita, Anabella pentru asta sa inventat religia ca oamenii care nu mai au speranta sa nu si piarda speranta sa se roage dar daca stai si te rogi fara sa faci nimic nu se va intampla nimic, trebuie sa incepi sa ti faci planuri de la cele mai mici pana la cele mai mari, eu din sperante am trait, cand nu am mai avut planuri am decazut, planurile sa te includa numai pe tine daca tu vei fi fericita lumea care te iubeste te va urma.

Cine te iubeste te va face fericita iti va oferi totul de ce ai nevoie si vei fi mandra de persoana respectiva. Cine nu-ti ofera ce ai nevoie sta in preajma ta pentru ca asa este normal sa faca sa si faca o familie e ceva normal sa ti faci prieteni e ceva normal sa ti pese de o persoana intru totul inseamna ca iubesti

Eu m am pacalit cu 4 luni de .....................si acum am 13 ani cu persoana respectiva

M am pacalit cu 4 luni de..............de.........................esti curioasa ?..........................de ROMANTISM

Eu cred ca o persoana ROMANTICA este cel mai frumos lucru din viata mea, stii cate am vazut ? Doar una la inceput 4 luni a fost frumos apoi a inceput circul si e greu sa lasi ca spui ca suferi dar daca nu lasi iti prelungesti suferinta.

Sper sa-ti fie de ajutor ce ti-am scris, daca te pot ajuta cu ceva te rog contacteazama.

Ai grija de tine. Ai grija ce faci.
Memorat
Edy
Incepător
*

Popularitate: 0
Mesaje: 2


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #3 : 03 Martie 2012, 02:05:20 »

Nu incurcati O RELATIE ROMANTICA cu UN CUPLU NORMAL
Memorat
all4_heaven
Incepător
*

Popularitate: 0
Mesaje: 9


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #4 : 12 Martie 2012, 22:43:22 »

Eu cred ca e depresie!Doar ea se manifesta cu o durere imensa a sufletului!Eu am trecut printr-o stare de depresie, foarte urata, dpdv pshologic se zice ca e o boala!Eu cred ca e o stare care poate fii eliberata si vreau sa te ajut!Nimeni nu te poate cunoaste mai bine decat te cunosti tu si Dumnezeu!
ANALIZEAZA_TE : Intreaba_te de ce am starea aceasta?incearca sa afli in persoana ta din ce cauza te simti asa si nu ai chef de viata < poate este o nemultumire care o ai fata de sotul  tau incearca sa vorbesti cu el si sa gasesti solutia poate sunt anumite lucruri la care trebuie sa renunti care iti fac rau>>>poate ca fumezi si crezi ca ele aduc calmarea fals lasa_le e mai bine fara: deci intreaba_te de ce ma simt asa?si cauta in tine raspunsul sincer!
ACUM ca ai aflat cauza starii tale incearca sa gasesti si raspunsul si sa alegi solutia cea mai buna>>>
LA MINE a fost o stare de nemultumire si solutia mi_a fost ca trebuie sa accept viata asa cum este si sa ma multumesc cu ceea ce sunt si ca poate in viitot o sa_mi fie mai bine
Sper sa treci peste< incearca sa vorbesti cu cei apropiati tie caci comunicarea aduce eliberare!
Sper ca te_am ajutat putin!
Memorat
all4_heaven
Incepător
*

Popularitate: 0
Mesaje: 9


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #5 : 12 Martie 2012, 22:59:52 »

Eu acum sunt crestin> crestin nu te nasti ci devii> tu alegi sa devi crestin!Eu nu stiu daca ai incercat sa te rogi si sa_i spui Creatorul nostru despre starea ta de depresie si sa_L rogi ca El sa aduca pacea Lui in inima ta!
Eu cred acum in El ca iubirea lui fata de noi intrece perceptia noastra umana!
Chiar Fiul Sau < Iisus Hristos< a avut o stare de depresie foarte puternica cand a zis< ca sufletul meu este cuprins de o intristare de moarte> aceasta inseamna ca a fost acolo o stare de depresie si cred ca depresia Lui a fost mai mare decat orice depresie puternica care a avut_o cineva pe acest pamant> pt ca El trebuia sa ia asupra Lui pacatele noastre a tuturor pe cruce>>> nu a fost o teama fizica ci una spirituala si anume teama Lui nu era de bicele romane de cununa cea cu spini > de piroane> batjociri ci de faptul ca pe cruce sa facut transferul nostru de pacate care le_a luat asupra Lui> aceasta a fost cu adevarat o stare mare de depresie>>> Chiar Ioan Botezatorul  a declarat despre El ca Iata fiul Lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii adica si ale tale si inclusiv starea ta de depresie< doar tre sa_L rogi>>>si pe cruce acolo cand a fost rastignit El a zis: O Eli < Eli Lama Sabacthani adica Dumnezeul Meu Dumnezeul Meu pentru ce m_ai parasit si chair Dumnezeul il parasise atunci pt ca a luat asupra Lui pacatele noastre
RoaGA_TE Lui cere_ti iertare recunoaste ca a murit si pt pacatele tale si cred acest lucru nu ai nevoie sa mergi nu stiu pe unde la ce biseirca sau manastire Domnul Iisus a zis >> tu cand te rogi inchide usa in odaita ta si Tatal vostru care vede in ascuns iti va rasplati!
Roaga_te cu cuvintele tale< cu ceea ce simti si adreseaza_te ca unui Prieten< ca unui Tata>>>> chiar rugaciunea Domneasca ne invata sa_i spunem Tata
Cred ca a doua varianta adica aceasta este mai buna decat prima insa tre sa ai credinta Epistola catre Evrei spune: ca fara credinta este cu neputinta sa ii fim placuti lui Dumnezeu>>>deci crede asa cum crezi ca copilul pe care il ai e al tau < asa crede si ca Dumnezeu care a facut cerul si pamantul este Tatal tau!
Sper sa ne mai auzim!
Memorat
Paulpăvălachepreda
Vizitator


Adresa de email
« Răspunde #6 : 13 Martie 2012, 19:05:10 »

Dragii mei, inevitabil fiecare om trece printr-o astfel de depresie. Depresia este defapt un stres puternic. Ea, starea aceasta ştiu cum se manifestă, deoarece... întâmplare sau nu, tot de la data de 1 Martie 2005, am început să am această stare. Interesant este factorul determinant, care l-a mine se zice că ar fi fost dragostea. Şi nu orice dragoste, ci o iubire pe care am avut-o şi am pierdut-o odată cu părăsirea de către soţia mea şi pe mine, dar şi pe fica mea de 15 ani. Întâmplarea aceasta s-a produs în 2001, pe 28 octombrie chiar de ziua ei, a soţiei. Totuşi, nu atunci am simţit eu maximul stresului şi gândurilor ce mă frământau, ci, mult mai târziu. Întârzierea aceasta s-a dotorat unui lucru, anume, că am găsit în casă din întâmplare, o Biblie. Era chiar Biblia soţiei mele, de la o pocăită, căreia îi mai dădea cărţi împrumut să citească. Ştiu acest lucru, şi o ştiam şi pe această persoană credincioasă la Oastea Domnului. Niciodată nu am văzut pe soţia mea citind acea Biblie. Eu, am şters-o de praf, şi am început încet, încet, să citesc. A fost suficient. Dumnezeu m-a întărit. Am început să visez. Aveam chiar vedenii. Mă gândeam că din cauza citirii Bibliei, am să înebunesc. Totuşi, simţeam nevoia să mai citesc, şi citind, să mă liniştesc. Am început să scriu pentru prima dată în viaţa mea poezie. Am scris poezia... "Floarea Dragostei". Eram fericit. Poezia avea la început 60 de strofe. Ziceam în mintea mea bolnavă, că va veni soţia mea şi, îi voi dărui opera aceasta. N-a fost să fie aşa. Trei ani, nici nu a venit să-şi vadă propia fică. M-a şocat necredinţa ei. Încercam să mă vindec, să mă consolez. Am mai scris la poezia respectivă, alte strofe. Aveam cincisute de strofe. Din vedeniile ce le aveam adeseori, am scris şi alte poezii Biblice. Într-o noapte, ori mi s-a părut mie, ori pixul meu scria singur. Am căzut la pământ când am citit acea poezie. Se numea "Apocalipsa". Era groaznică descrierea nu de mine scrisă, ci de o putere, de Dumnezeu am zis eu. Mai târziu, vroiam să scriu o carte. Tot prin vedenii stranii, auzeam zicându-mi numele cărţii. Să se numească... "Plăcerea Domnului", ziceau vocile. Şi speram, să mă ajute cineva financiar cumva. Am scris zeci sau chiar peste osută de scrisori peste tot: Păstorului Cel Bun; Martorilor lui Iehova, şi altora. Nimic. Şi s-a întâmplat în 2004, să decedeze tatăl meu vitreg, apoi să repar casa, să o pun în vânzare, şi să se găsească repede un Bucureştean, care să o cumpere. Aveam acum banii necesari. Urma să public acele poezii adunate în nu mai puţin de 7 caiete studenţeşti. Şi... aici este aici, căci... a intervenit ceva. În urma acestui ceva, care a început pe 1 Martie 2005, am pierdut aceste poezii. Chiar fica mea mi le-a aruncat la gunoi. Aşa gândeam eu că scap de această depresie, de vedenii, de vocile care nu mai încetau, căci... înebunisem... starea şi maximul acestei depresii. Când am realizat că am pierdul ireversibil acele poezii, am dat vina pe satana. Nu aveam stare. Mă gândeam că le pot găsi ducându-mă la groapa de gunoi şi răscolind acolo zile întregi. Pe timpul spitalizării, timp de o lună de zile cât am stat acolo printre nebuni, am mai scris poezii, îmi mai aduceam aminte de multe poezii scrise şi eram fericit. Femeia de servici de acolo, făcea curăţenie prin cameră, iar eu nu mă mişcam de acolo. Ştiau toţi că sunt dement cu scrierea poeziilor. Aveam un caiet plin cu poezii de Dragoste, religioase adică, şi acasă l-am ascuns de fica mea. Decedase Papa Ioan Paul al II-lea. Zăceam la pat acasă. Aveam cel mai puternic stres posibil. Îi ziceam ficei mele să-mi dea Biblia să citesc. Mă refuza. Mă urmărea. Mă gândeam la nemurirea sufletului. Mă gândeam chiar să scap de acest chin şi să mă arunc de la etajul doi. Mi-era frică de cuţit. Mi-erea frică de înălţime. Auzeam clopote, voci. De ce Doamne, ziceam. Ce am făcut Doamne, pe cine am omorât să mă chinui în aşa hal? Şi răspunsul a venit. Şedeam la perete, mă rugam, şi deodată am simţit o atingere rece pe un ochi. În acel moment, o lumină în jurul meu am văzut, ceea ce mi-a demonstrat că, noi, trăim în întuneric. Am mai rugat pe fica mea să-mi dea Bibia... acum, sau niciodată. Parcă şi ea s-a schimbat zicând, că o citesc de faţă cu ea, şi i-o dau. Am rugat în gând pe Dumnezeu să-mi întărească puţin credinţa, şi să-mi dea un semn al prezenţei Lui. Nu bănuiam semnul gândit de Dumnezeu. Priveam la televizor decesul lui Papa Ioan acesta. Avea o Biblie mare, şi pe care... vântul cred, o răsfoia. La mine în casă, nu bătea niciun vânt. Totuşi, paginile Bibliei mele zburau înainte sau înnapoi, exact cum zburau acelea, la distanţă enormă de mine. Am zis că visez. Am mişcat eu, paginile cu mina. Se mişcau identic şi acolo. Atunci am realizat că am un semn de la Dumnezeu, şi i-am jurat credinţă până la moarte. În acea zi am fost fericit. Fica mea, mi-a dat voie să ies afară în faţa blocului. Dispăruse orice formă de stres, de boală. Totuşi, s-a întâmplat ceva. Am povestit unei vecine zicând că mă lupt cu satana şi acum. Vecina a rămas blocată, zicând că nu pot birui pe satana, pentru că este mult mai puternic decât noi oamenii. Din acel moment am revenit la starea iniţială, zicând că Dumnezeu îşi bate joc de noi. Şi, seara, a venit fica mea cu o falcă-n cer şi una pe pământ, zicându-mi că nu mai pup deloc afară, căci am zis oamenilor că eu mă lupt cu satana. Şi... am zăcut. Nu puteam să stau nici culcat... că mi-era rău; şi nici în fund. Tremuram. Mă treceau transpiraţiile reci. Simţeam nevoia să fac ceva. Vroiam să dorm. Nu puteam. Vroiam să mă plimb prin cameră... mi se făcea somn. Cum Doamne să o mai dau să-mi fie bine? Vroiam iarăşi să mă sinucid. Nu puteam. Am jurat credinţă lui Dumnezeu. Întradevăr, mă luptam cu satana şi forţele lui negative. Şedeam în pat îmbrăcat, şi cu plapămă groasă pe mine; căldură de te sufocai, şi tot tremuram de frig. Ştiam că aşa se manifestă forţele răului, şi că sunt prezente în jurul meu.

Ps.
Povestea mea este adevărată. Doi ani am tras-o cu starea aceasta... foarte asemănătoare cu cea descrisă în Carte Iov. Dumnezeu, am aflat din citirea acestei Cărţi a lui Iov, că lasă pe satana să te chinuie, şi să vadă... mai iubeşti tu pe Dumnezeu, sau nu? Şi eu, am iubit pe Dumnezeu şi Îl voi iubi până la moarte, aşa cum şi El a iubit pe om până la moarte.
Mulţumesc.
Concluziile le trageţi voi. Nu psihiatru te face bine, ci Dumnezeu... dacă Îi ceri acest lucru, precum zice: "Cereţi-Mi, şi Eu vă voi da, pentru că, Eu, bat la Uşa ta, şi de-Mi veţi deschide, Noi(Trinitatea), vom cina cu tine, şi tu... vei cina şi tu cu Noi", cu Dumnezeu adică. Amin.
Memorat
all4_heaven
Incepător
*

Popularitate: 0
Mesaje: 9


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #7 : 13 Martie 2012, 21:50:32 »

waw, Paul, ce marturie puternica, ma bucur pt tine...eu eram crestin atunci cand am avut acea stare de depresie, si mi s-a parut ca e peste puterile mele si slujeam in biserica, eram si in comitet...Si pt faptul ca am fost nemultumit, de starea mea spirituala, adica relatia mea cu Dumnezeu, am ales sa intorc spatele lui Dumnezeu, pur si simplu am vrut sa uit de Jertfa Mareata care a fost platita pentru pacatele lumii intregi, inclusiv pt a mea...Mi-am zis, ca totul a fost doar o aventura religioasa, stiam ca daca am sa mor, o sa merg in iad...dar mi-am zis ca pt a scapa de depresie, trebuie ori sa-mi viata fizica, ori sa renunt la viata spirituala, mi-a fost foarte greu sa renunt la cea din urma, dar pana la urma am facut-o si m-am dus ca fiul risipitor din Luca 15 in lume, cautand o alta viata si incercand sa uit de tot ce insemna pt mine candva Crucea Lui Hristos...
Asa ca am inceput sa imi cumpar un pachet de tigari, pt a putea sa imi declar ca nu mai vreau sa traisc pt Cer, cu starea pe care o am...
Apoi, dupa ceva timp am cunoscut o fata pe un site lovers.ro (care nu mai exista, mi se pare)fata lucra in Spania, asa ca am facut un calcul in mintea mea viata de aici cu oportunitatea de acolo si am decis sa stau la ea si sa ma mut la ea si sa-mi fac un viitor, ma gandeam ca daca o sa-mi gasesc ceva de munca, ma pot intoarce iar la Domnul, pt ca atunci voi putea sa-L slujesc, caci in romania nu am o casa a mea, si nici mama nu are(acum stau la cineva care e plecat in Italia, si aceasta doar pt a-i fii credincios Lui Dumnezeu)Insa in acel an a inceput sa fie oficial criza mondiala, asa ca nu am gasit de munca, am mai muncit dar foarte putin timp, la cumnatul ei si la altii care ma luau cu ei, dar si asa tot putin...
M-am apucat sa joc poker acolo, poker online si de acolo am scos ceva bani care mi-au fost de folos mai tarziu, jucam poker din turnee freeroll, adica gratis si de acolo faceam bani, odata am castigat 1100 euro altadata 1200 euro.. bani care i-am scos...dar nu castigam des, dar per total , cred ca am fost un jucator bun de poker, doar ca acum am renuntat la el, sia ceasta pt Dumnezeu
Dupa 2 ani si vreo 10 luni, aproximativ, intr-o zi a pe cand dormeam eu, ea vorbea pe facebook cu cineva, si m-am trezit si i-am zis, ce faci? ea mi-a zis ca vorbeste cu un baiat... Nu mi-a venit sa cred ceea ce aud..am iesit afara din camera, apoi dupa un timp cand m-am intors, ea m-a intrebat, ce e de facut? si am zis, cum ce e? imi iau bilet de avion si plec acasa! si mi-am cautat pe internet in seara aceea bilet de avion ca sa pun capat relatiei!
A doua zi, a inceput sa planga fata aceasta, si sa-mi spuna ca ma iubeste, ca-i pare rau, ca sa o iert, mi-a mai zis, ca sa o iert, caci si Dumnezeu iarta( stia ca uneori eu mai ma uitam pe credo tv si chair era interesat de ceea ce inseamna religie!Si am ales sa raman cu biletul, decat sa ma impac cu ea, si mi-am zis in gand caci doar asa pot sa ma reintorc la Dumnezeu, altfel nu o sa am nici o sansa...Caci in tot timpul acesta nu am putut sa sting din pieptul meu dragostea Lui, fata de umanitate si inclusiv viata mea!
Am ajuns in tara si pt ca nu mi-am gasit de munca in tara...am vorbit cu o fosta iubita de a mea de cand aveam vreo 17 ani , care era si e in Italia, am cazut de comun acord, ca daca e sa ne placem ramanem impreuna daca nu amici, si ea a precizat ca o sa ma ajute sa-mi gasesc de lucru!
Iar faptul ca eu sunt mai mic de statura, pt ea a fost un obstacol, caci spunea ea, ca nu concepe ca prieteneul ei, sa fie mai mic ca ea la inaltime( trecuse cred ca vre11-12 ani decan nu mai ma vazusem cu ea!
Ea a fost primitoare, m-a tinut la ea, eu am lucrat vreo 12 zile acolo, am gasit pe cineva si m-a recomandat eram cu ziua la piscine lucram...
Dar ea intr-o zii mi-a spus ca ii lipseste 50 de euro  si pt ca mai stateau 2 baietii acolo, a zis ca ei nu fura caci cu unu steatea de mult timp acolo, asa ca eu am cazut oaia neagra...si mi-a dat un ultimatum de 3 zile in care ori sa-mi gasesc cu chirie ori sa ma intorc in tara, asa ca am ales sa ma intorc in tara ca nici acolo nu mai mergea munca,ca zicea ala ca umpluse piscina si trebuaia sa ma astept ceva zile... asa ca bani de chirie nu aveam , singura optiune a fost Romania...
Si dupa 3 zile si m-a data fara din casa, nu stiam limba... norocul meu a fost ca vazusem de mult un nr de tel de la atlassib care facea italia -romania, am sunat si asa am ajuns in Romania, dupa ce o noapte am cam pierdut-o in parc si in gara in Ladispoli yahoo_sad!
Mi-am zis, ca daca imi gasesc de munca o sa ma pocaiesc...
Insa am simtit nevoia, sa ma intorc, Acasa, ca un falimentar ca unul ruinat de viata, ca fiul risipitor, mi-am venit in fire...am mers intr-o biserica evanghelica, unde acea persoana care a predicat a zis ca daca vrea cineva sa ne rugam pt el, caci sunt frati binecuvantati de Dumnezeu, am constientizat ca acele cuvinte sunt pt mine si m-am dus, am inceput sa plang , parandu-mi foarte rau de cei 4-5 ani ai mei care i-am trait fara El,  am plans atunci asa cum nu am mai plans niciodata in locul acela, am ingenucheat apoi, simteam ca trebuie sa ma smeresc si din clipa aceea Dumnezeu m-a eliberat de povara pacatului meu!
Ma gandeam , acum sunt mai sarac ca atunci cand m-am lasat, caci munca nu aveam, dar a doua zi, am sunat pe cineva si i-am zis daca se poate sa ma angajeze si pe mine si mi-a zis ca Da, Asta se intampla Luni, Marti am facut protectia muncii si de atunci tot ce imi doresc este sa traiesc viata la maxim pt El si dragostea Lui!
Daca mai intri pe aici uite id-ul meu si poate putem sa mai vorbim all4_heaven
Toate cele bune!
Memorat
Paulpăvălachepreda
Vizitator


Adresa de email
« Răspunde #8 : 13 Martie 2012, 23:40:34 »

Dragă prietene, tu, trăieşti într-o lume total diferită de a mea. Priveam o emisiune la televizor, unde îşi puneau întrebarea de ce, de ce Dumnezeu dacă este Atotputernic, nu stârpeşte răul, nu distruge pe satana, şi îl lasă să ne chinuie. Şi tot ei răspundeau că ar putea oricând să facă acest lucru, dar atunci, noi, am fi mai ceva decât fiul risipitor, şi nu ne-am mai întoarce niciodată la dragostea lui Dumnezeu. Pilda aceasta a fiului risipitor, este evidentă. Dumnezeu te lasă căci te iubeşte. Omul ce face? Omul se ataşează de lumea aceasta. Găseşte repede dragoste muritoare... femeie sau bărbat. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos, ne spune Scriptură. Şi când omul este gelos, ce face? Păi vedem ce face. Trage cu pistolul, face crimă, după care îşi trage şi el un glonţ în cap. Aidoma acestui om gelos, a fost şi Dumnezeu. Dumnezeu s-a omorât pe Sineşi, să nu poată omorî iubirea lui care este omul. Şi acum, omul, ce face? Tot nu se întoarce la Dumnezeu? Testamentul ce reprezintă? O scrisoare de adio reprezintă? Dumnezeu Şi-a făcut testamentul. Urmează acum să lase moştenirea Sa(nemurirea)omului. Omul acum ce face? Păi citeşte acest testament, dar nu-l înţelege în întregime. Şi atunci? Păi şi atunci... zice Dumnezeu să luăm Duh Sfânt de la El. Şi ce rol are Duhul Sfânt. Ei, aici este aici, căci degeaba eşti tu credincios şi paracredincios de mergi în limbă sau pe coate târâş, te baţi cu biciul, şi alte asemenea, dacă nu ai ÎN-ŢE-LEPCIUNE. Chiar am auzit ce fac fanaticii religioşi evrei, de sabat. Stau şi nici măcar nu mănâncă la masă, pe motiv că n-au voie să facă nimic. Domnul a zis... nu să nu faci lucrurile necesare de moment, ci să nu munceşti nici tu, nici robul tău(aluzie la patronii care muncesc de sărbători pe muncitor), şi nici boul tău, adică lucrul tău zilnic, acela să nu-l faci, iar dacă îţi este foame, poţi face mâncare şi să mănânci, că nu-i păcat. Sabatul sfinţit de Dumnezeu este pentru aducere aminte, nu să te chinui tu zicând că eşti mare credincios, că nu eşti, şi nici nu vei fi primit la ceruri.
Dragul meu, Dumnezeu, la un moment dat, încearcă pe fiecare în parte, să vădă, se leapădă el de dragostea aceasta lumească iubind pe Dumnezeu, sau nu? Şi rezultatul este... nu, puţini renunţă la bogăţia acestei lumi, în schimbul bogăţiei pe care ţi-o dă Dumnezeu, şi care este... Viaţa Veşnică prietene. Şi pentru a adeveri acest lucru, citeşte te rog acolo unde Domnul spune răspicat omului, că, dacă va iubi mai mult pe mama sa, pe soţia (sau soţul... etc), decât pe Mine, atunci, acesta, nu este vrednic de a primi Dragostea Mea, mai spune Domnul. Şi care este Dragostea lui Dumnezeu, ştiţi? Ca... acolo unde Sunt Eu, să fiţi şi voi... da, aşa spune Domnul în rugăciunea Sa către ucenici. Şi mai spune acolo că, le-am făcut cunoscute poruncile care Mi le-ai dat Tu, Tată, ca să le audă, şi auzindu-le, să le-mplinească. Şi mai zice... că, Eu, cu Tine Tată, Una Suntem, şi aşa cum noi Una Suntem, Eu în Tine şi Tu în Mine, tot aşa dorim şi ei să devină Una cu noi. Oare, acestă filozofie întortocheată de cuvinte, şi multe altele precum... să Mă mâncaţi pe Mine, Trupul Meu, şi să-Mi beţi Sângele Meu; toate aceste cuvinte zis de mine întortocheate, le poate înţelege omul păcătos dacă nu are pe Duhul Sfânt în el? Eu zic nu. Şi dovada este clară... când ucenicii... mulţi la număr, nu au putut suporta la un moment dat cuvintele acestea aparent lipsite de sens, şi au plecat, L-au părăsit pe Domnul. Şi au rămas cei doisprezece, pe care i-au întrebat... ei, de ce nu se duc? Unde Doamne să ne mai ducem, au zis aceştia. Adică, înţelesul este unul singur. Când nu ai tu masă. Când nu ai tu casă. Când vulpile au cât de cât o vizuină ceva, şi tu, nu ai unde să-ţi pleci capul, atunci, numai atunci îl urmezi pe Dumnezeu. Iată de ce Dumnezeu... aparent, ne chinuie în viaţa aceasta, căci, având de toate, trăind împărăteşte, devine nu necredincios urmând pe Dumnezeu, ci închinătorul şi servitorul lui satana. Şi satana ce face. Păi, satana, se foloseşte de el, după care se debarasează de el, aia face. Satana este precum un lup... veşnic îmfometat, gata în orice moment să ne înghită, aşa ne explică Sfânta Scriptură, şi aşa şi este. Păi dacă a avut el curaj, că doar ştiau şi demonii că este Fiul lui Dumnezeu; a vut curaj să-L ispitească... să-i spună Lui, Împăratului lumii, să se arunce la picioarele lui, şi el îi va da acestă împărăţie? A cui este această lume, nu este a Aceluia care a făcut-o? Şi cum poţi avea tu curaj, să zici că este lumea ta, şi o dai tocmai Celui care a făcut-o? E ridicol. A, că din Măreţia Sa, din "pisică", s-a făcut şoricel şi tu ai rămas tot pisică? Păi şoricelul de pe pământ acum neputincios, nu cumva este apărat de "pisica" mamă rămasă de pază în ceruri de unde el, cotoiul, a fost alungat? Şi ca prevedere, "pisica" mamă rămasă în ceruri, nu mai are ea o dublură numită Duhul Sfânt? Oare, înţelegem noi fără a avea gram de înţelepciune, cum este cu Treimea aceasta a lui Dumnezeu? Şi mă opresc, prietene drag, iar părerea mea este că, nu singur cu tine este bine să vorbesc, ci, aici, în lumea acesta nevăzută a internetului, unde citindu-te, cunoştinţa ta, a mea, a multora, creşte, da, creşte, se face mare, căci degeaba eşti mare tu pe pământ, deoarece... ăl mai mic din ceruri, este mai mare decât cel mai mare de pe pământ. Exact aşa s-a crezut satana când a zis... gata, îl înghit pe acest... fraier Fiu... care de fapt a fost Creatorul în persoană, şi rămân eu, satana, conducătorul... Lumilor, căci Domnul ne explică, ne spune că, El, nu este din lumea aceasta. Amin.
Memorat
all4_heaven
Incepător
*

Popularitate: 0
Mesaje: 9


Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #9 : 14 Martie 2012, 16:26:00 »

Eu cred acel text din Matei 4 si Luca 4...Caci lumea aceasta, este a lui Satan, si cand spune lume, ma refer la acea lume ca si sistem pacatos...doar asta e a lui, dar creatia e a lui Dumnezeu!Intr-o zi, Domnul Iisus a zi: " iata vine stapanitor lumii acesteia, el nu are nimic in noi" Iisus la facut stapan, dar cred asa cum am zis, ca e stapanul celor care traiesc o viata duplicitara, este stapanul celor care injura, fumeaza bea, injura, traiesc in curvie, nu au in ei dragoste pt aproapele sau...deci este un stapan
Si mai este un inteles profund in acea ispita...Diavolul a mizat in aceasta ispita, pe cea mai buna carte care o avea in mana si anume...el a zis: " inchina-te mie, si iti voi da tie aceasta imparatie a mea..."satan oferea o glorie, fara suferinta, insa voia lui Dumnezeu era ca El sa treaca pe la cruce...aceasta a fost si cauza pt care El, a fost inaltat nespus de mult!
Doresc ca Domnul sa binecuvinteze pe cei care cred in Dumnezeu, care sunt pe acest site si sa inteleaga care este voia Lui cu privire la vietile lor!Caci viata nu se termina la mormant, ci de acolo incepe eternitatea si toate acestea depinde cum aici am trait, daca am trait pt Dumnezeu,sau pt noi!
Memorat
Pagini: [1]
  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
 
Schimbă forumul: