Poveste cu Ivan - repovestire de Ion Vanghele

[vanghelis007]

A fost odata ca niciodata. A fost un baiat care avea oi si parinti.Parintii stateau acasa ca erau mai batrani, baiatu se ducea cu oile pe camp, pe langa niste dealuri. Tot acolo erau niste stanci razlete, un copac umbros si niste tufe verzi care coborau pana la marginea unui lac cu stufaris. Cand venea cu oile, baiatul se oprea sub copac si canta din fluier. Oile pasteau cuminti in jurul lui si nu ziceau bnimica. Doar mai miscau cand si cand din cozile lor mari si groase, sa alunge cate o musca obraznica. Intr-o zi, stand sub copacul acela, baiatul, care se numea Ivan, adormi. In somn visa ca venise la el o zana si il saruta pe gura. Se scula baiatul ametit de visul acela care il avusese. Altii daca ar visa astfel de vise interzise de la o anumita varsta, ar cadea jos din pat. Cand deschise ochii, baiatul acesta, Ivan, inlemni. Pe malul lacului, trei zane se dezbracau si isi lasasera aripile in stufaris. Acu sa vezi doar o zana dezbracata ti se fac ochii cat cepele. Dar trei? Crescusera ochii ca faina aceea pusa sa dospeasca cu taic marindu-se cat doua farfurioare.Mai aveau putin si ieseau  cu totul de la locul lor. Acum  privind el la asa frumuseti, ce-i trece prin gand? Ia sa se ascunda el  si tiptil, tiptil sa se indrepte pe malul lacului si sa le fure la toate trei aripile si rochitele si sa le duca la taica-sau si la maica-sa acasa. Nu stia ce ar fi putut el sa faca cu trei zane , dar pacatoasele acelea erau asa de frumoase si luminau asa de frumos, ca puteau sa tina loc noaptea de opait. Se duce flacaul si le fura rochitele si aripile si o rupe la fuga spre casa. Fetele au vazut ce-a facut Ivan si s-au luat dupa el. Acu, ele fiind mai golute, alergau mai repede. El se mai incurca in poalele rochitelor ba o pereche de aripi se rasucise in bratele sale si ii acoperisera ochii. Ba din urma, veneau fetele strigand la Ivan:
-Ivane, Ivane
Mestere ciiobane
Da rochiile-ncoace
Lasa-ne in pace.
Cu noi ce-ai avut
Rau nu ti-am facut.
Da Ivan sa isi potoleasca fuga, nicidecum.Cum alerga Ivan, numai ce aude pe o zanisoara strigand dupa el:
-Ivane, esti un obsedat. Orice om cu minte si-ar fi ales doar una dintre noi, dar nu...Tu esti mai al dracului, iarta-ma Doamne si ne vrei ope toate trei.
Atunci se opri Ivan se intoarse si spuse:
-Nu este adevarat. Mie  imi place de zana cea mica. Dar daca s-a ivit o astfel de oportunitate, de ce sa nu o exploatez pana la capat? Caci nu se stie niciodata. Una este alegerea pe care o faci si alta iti este scrisa.
Atunci zana cea mare care ajunsese langa el intre timp, ii trase o palma si ii smulse rochita ei cu pene albe si o opereche de aripi, apoi se facu nevazuta. A doua zanisoara care se apropiase si ea de Ivan, ii mai sterse si ea o palma, smulse rochita  cea brodata cu maci si o  alta pereche de aripi si se inalta in aer in cantecul ciocarliei. Cand isi dadu seama ce are sa pateasca si cu a treia, baiatul se intoarse si o rupse la fuga de-i sareau in urma calcaiele ca si tarana uscata pe care o ridica cu picioarele sale in urma.
Degeaba se ruga zana cea mititea sa-i dea rochita macar, pentru ca nu putea sa intre asa goala goluta in sat.
-Nem problem.-ii raspunse Ivanusca fugind de-i scaparau calcaiele.
-Stam la marginea satului asa ca nu o sa te vada nimeni.
-Da Ivanusca, dar ce o sa zica mama si tatal tau cand m-or vedea astfael? Ce-o sa creada despre noi?
-Lasa sa creada ce vor ei, le explic eu duopa aceea.
Si flacaul nu conteni fuga pana cand nu ajunse acasa si imediat dupa el intra si zana cea mica, despuiata toata. Acum taica-sau, care nu mai traise o asa intamplare isi puse mana la ochi, dar cum avea degetele mai noduroase, putea privi printre ele asa cum poti privi prin latii de la gard. Noroc cu mama lui Ivan care fiind o femeie de treaba si cuminte ii azvarli un capot si o invita sa stea jos pe un scaun la masa din bucatarie.
-Ei? Intreba taica-sau lui Ivan, privind intrebator catre cei doi.
-Eu zic sa nu ne grabim. Sa-i lasam sa se mai cunoasca.
-S-au cunoscut deja. Cred-zise barbatul-ca din aceasta cauza s-au repezit sa vina acasa la noi, care cum l-a prins flama.
-Nu-i adevarat-raspunse zana. Eu faceam baie. Baiatul Dv., cu regret o spun dar s-a dovedit un mare obraznic si m-a luat de pe malul apei asa cum m-a gasit. Asta este educatia pe care a primit-o acasa timp de sapte ani. Sa va fie...
-Mama, eu de zana nu ma despart. O vreau de nevasta.
-Sigur, dragut din partea ta. Dar cred ca lucrurile stateau mai bine daca ai fi cerut-o de la parintii ei.
-Pai nu erau parintii pe-acolo in afara de surorile ei care...
-Vai!-exclama mama lui Ivan-Mi-au stricat baiatul.
-Cred ca este orfana.-zise si tatal lui Ivanusca.
Tatal lui Ivan fusese croitor inainte sa iasa la pensie, asa incat adauga:
-Va trebui sa punem metrul pe ea si sa-i croim niste pijamale si o rochie ca sa umble pe-afara. Altfel cine stie ce-au sa zica vecinii daca au sa  o vada  asa de goala.
-Asta s-o crezi tu, barbate. Lasa ca am sa fiu eu croitoreasa. Stiu si eu sa tin un metru de carpa in mana si sa masor astfel incat lucrurile sa iasa bine. Ca daca este sa pui mana, fie ca are sa se usuce fie ai sa gresesti la numaratoare.

[vanghelis007]

Pana la urma se marita zana cea mica cu Ivanusca.  Dar ea tot ofta si se scula noaptea cu ochii in lacrimi  si cu gandul acasa. Ba ziua ii spunea mamei lui Ivan ca o cam strang pijamalele, iar rochia pe care i-o facuse o strangea prea tare la mijloc. Lucrul acesta se intampla nu numai in lumea zanelor. Cand o femeie se vaita ca o strang pantofii sau spune ca nu ii place cum este zugravita camera copiilor, este clar ca simte nevoia de schimbare. I se pare ca vecinul este mai aratos, sau casa acestuia este mai inalta. Adevarul il stie numai Dumnezeu. Ascultand-o ce spune, mama lui Ivan o chema exasperata pe zana in camera ei si trase  lada de sub pat spunandu-i:
-Draga mea,  cand dragoste nu este, nimic nu e. Uite rochita ta si aripile tale. Ia-le si ce vrei cu ele. Dar sa stii ca prostul acesta de Ivan o sa sufere dupa tine, pentru ca nefericitul te iubeste. Poate ca ai sa faci alta alegere daca asa iti este scris, dar nu vei fi niciodata fericita.
Fata s-a uitat la rochita ei si la aripile pe care i le intinse soacra-sa dar le lua si cateva clipe mai tarziu era deja in cuibul berzei din plopul aflat in fata portii. Il astepta pe Ivan sa vina  cu oile de la pascut. Ajunge Ivan acasa si baga oile in targ. Dar nevasta de colo din varful pomului il striga:
-Ivane!!!
Se uita Ivan in dreapta si nu vede pe nimeni. Se uita in stanga, tot asa. Numai ce-i vine si se uita asa in sus si o vede pe nevasta-sa in varful pomului.
-Da-te fa jos din plop ca esti femeie maritata.
Dar ea de colo:
-Ivane, daca ti-e dor de mine, sa ma cauti acolo unde cainii nu latra si cocosii nu canta.
Si muierea lui, in ciuda rugamintilor baiatului intinde aripile de-o parte si de alta a trupului ei si zboara catre rasarit sau apus, nu se vazu prea bine, fiindca batea prea puternic soarele iar frunzele plopului facura sa  cada peste lucrurile de jos, lumina lor tremurata. Si uite-asa cat ai zice peste, se duse. Planse baiatul ce planse, dar asa, inchis in casa sa nu-l vada maica-sa si taica-sau, ca era om si el in toata firea si barbatii nu plang niciodata fiindca inima lor se incranceneaza. Si chiar daca se abat de la aceasta regula isi sterg repede lacrimile ca sunt barbati si este rusinos sa plangi, chiar daca iti vine sa dai cu capul de pereti.
Acu, isi dadu seama Ivan ca nu are ce face. Femeia lui s-a dus in alta parte, si orice schimbare de felul acesta putea sa ii modifice destinul. Gasea proasta  pe careva pe  unde se gasea si se marita acolo. Mai citise el de intamplari de astea prin Nationalul, ba chiar vazuse pe la televizor, femei ce se dusesera la munca in Italia si se maritasera acolo, iar la prostii de barbati le trimisesera copia actului de divort, lasandu-i singuri si cu o gramada de copiii in jurul lor, sa se descurce care cum o putea. In unele cazuri tatal se spanzura sau se apuca de bautura iar copiii lor rataceau pe unde da Dumnezeu, pana cand soarta le punea capat suferintelor asa cum se opricepea ea sa o faca. Atunci Ivan se imbarbata singur si hotara sa plece in cautarea nevestei sale. Se imbraca curat, isi lua un cal si o bata mai mare ca putea sa bata cu ea doua femei nu numai una singura, ii ceru o turta maica-sei si luandu-si ziua buna de la parinti pleca si el in lume, unde-l impinse Dumnezeu.A mers el astfel o saptamana, dar nimeni nu a auzit de muierea lui. Este drept ca oamenii pe care ii intalnea, ii povesteau fel si fel de lucruri si intamplari stranii. Undeva, o muiere ticaloasa facuse impreuna cu amantul ei un copil pe care il  varase intr-o punga de plastic  si il lasase de izbeliste pe scara unui bloc. In alta parte, o alta isi omorase copilul si il azvarlise intr-un boschet. Lumea devenise rea si spurcata si saracia, facuse din barbati niste ticalosi iar din femei niste stricate. Se umpluse lumea de pacate de toate felurile, iar bisericile erau pline de toti pacatosii care veneau aici sa se roage sa li se ierte pacatele pe care le facusera. Dar cum ieseau de la parintele, se apucau sa faca pacate cu o ravna si mai mare si mai amarnica. Nimeni nu stia cat de stricate si de stricati erau ceilalti care nu trecusera pe la biserica sau pe la cabinetele de consultare psihologica. Singurele care devenisera  ceva mai capitaliste erau acele muieri batrane, stirbe, cu nasul coroiat si cu negi mari si grei pe varful  ciocului, care  pacaleau muieretul pe capete si chiar oamenii mai seriosi dar cu duhul usurel. Le luau banii, ghiulurile si masinile, oferindu-le doar iluzia fericirii, dar fericirea se oprea in pragul caselor lor cu o mie de turnulete ca un labirint.

[vanghelis007]

Dupa a doua saptamana de ratacire pe niste drumuri prin paduri intunecoase, numai ce dadu  intr-o poienita de trei zgriptori care stateau in jurul unui foc si se certau intre ei sa imparta trei lucruri.Ivan se apropie dar si calul fornai asa ca zgriptorii tacura si doar se uitara la cal si calaret pe sub sprancene.
-Buna ziua oameni buni.-zise Ivan.
Zgriptorii incepura sa rada.
-Bre dar matale esti orb, de nu vezi ca facem parte din familia aceea mare a zgriptorilor?
-Ba vad. Dar de ce va certati asa de aprins?- intreba baiatul cu mirare.
-Eh... ofta una dintre aratarile acelea. Tatal nostru a murit.
Dupa ce zise acest lucru, zgriptorii incepura sa se inchine.
-Acum, inainte de a da ortul popii, ne-a chemat in jurul patului sau si ne-a spus:
-Copiii mei. Eu am sa mor acum. Inainte de asta, vreau sa va dau trei lucruri pe care sa le impartiti intre voi  potrivit firii pe care o aveti si sa traiti in liniste si pace cu voi insiva si cu cei de langa voi.
Ne-am gandit ca ne da vreo suma de bani ca sa iesim si noi din nevoi. Dar banii i-a luat statul si DNA-ul. Unul pentru ca a zis ca tata facea specula cu tigari si le vindea fara sa plateasca taxe, iar celalalt  aplicand TVA-ul.Asa ca n-au mai ramas decat trei obiecte suficient de jerpelite incat nu le mai vroia nimeni.
-Asta imi aminteste de zgriptorul acela vecin cu noi pe care il chema Vasile.-intra un alt frate in discutie.
-Da ce-a facut bre vecinul acela al nostru?
-Iaca ia. Avea o bicicleta care tremura din toate cauciucurile. Cadrul i se lasase intr-o parte, seaua, o luase in alta directie, ba pe deasupra era atat de nespalata incat iti era de-a dreptul sila sa pui mana pe ea.
-O bicicleta puturoasa.-spuse si al treilea frate.
--Mai nene Vasile, mai sterge-o si matale de noroi, ca parca seamana cu un porc iesit din namol si stand sa se soreasca pe malul apei. Sau cel putin, las-o sa-si dea obstescul sfarsit si cheama-ma si pe mine la parastas sa ii spun cateva vorbe frumoase.
-In nici un caz-zise vecinul clatinand din cap.
-La banii pe care ii ai, ti-ai putea cumpara una noua.
-Asa e flacaule, imi spuse nenea Vasile. Dar daca imi cumpar una noua, mi-o fura golanii, chiar in clipa cand o parchez.Ori la asta asa  batrana si subreda cum este, nu se uita nimeni, fiindca le e frica sa nu-i faca lumea cersetori si sa le intoarca spatele vazandu-i calare pe ea.
-Dar dumitale nu iti face la fel?
-Ba imi face, de ce sa spun nu? Dar inca o mai am. Important este ca nu mi-o fura nimeni.
Fratii incepura sa rada.
-Deci trei obiecte.-zise Ivan indiferent.
-O pereche de opinci, sau de adidasi, nu se mai cunoaste ce sunt, de atata folosinta.
-O palarie fara fund.-continua si al doilea.
-Iar cel de-al  treilea obiect este un ciomag.
-Minunate daruri.-zise Ivan vrand sa dea  pinteni calului sa plece.
-N-ai vrea sa  ni le imparti intre noi trei?
-Pai ia fiecare cate un obiect si gata.
-Nu frate-meu. Nu se poate. Ca obiectele acestea sunt fermnecate. Opincile sunt capabile sa te poarte cu o viteza uimitoare unde doresti, mai repede decat un Porche sau  un Rolce-Royce. Caciula te face invizibil pentru cei din jur. Iar daca dai cu toiegelul in pamant, poti descoperi comori  si surse de ape, pe care nici un inginer nu ti le poate descoperi oricata stiinta ar avea in el. Se spune ca toiagul acesta a fost candva a lui Moise, si cu el a  scos apa din stanca Horebului. Pe urma, a ajuns la Muc cel Mic, nu stiu daca ai auzit de el vreodata. Lumea zicea ca biata fiinta ar fi reusit sa gaseasca cu acest toiegel,  o comoara in gradina imparatului.
-Mai sa fie.- se mira Ivanusca. - Atunci uite ce va propun. Lasati obiectele aici sub paltinul acesta. Vedeti colo in zare trei munti? Fiecare dintre voi va merge catre un munte si cand am sa va fac semn, veti veni val vartej inapoi. Cine ajunge primul, ia toiegelul. Cine ajunge al doilea, ia adidasii, iar cine ajunge ultimul ia palaria fermecata. Sunteti de acord?
-Suntem.
Si cei trei o rupsera la fuga in directia muntilor acelora ce abia se vedeau in departare

[vanghelis007]

Si se tot dusera si se dusera, dar inapoi nu se mai intoarsera. Il lasara pe  Ivanel singur in mijlocul padurii cu trei lucruri inutile. Perechea aia de adidasi rupti, palaria cealalta fara fund si toiegelul. Ivanusca nu putea sa le arunce fiindca nu stia daca din tufe nu este urmarit de agentii de la mediu care l-ar fi amendat pe loc.Se gandi el sa le lase acolo asa, sub forma unei gramajoare mici. Dar daca venea padurarul si l-ar fi acuzat ca a vrut sa taie vreun arbore gros si pana la urma, de nevolnic ce se dovedise, luase numai o creanga potrivita sa ii tie de urat la drum?  Situatiile de genul acesta sunt foarte curioase. Ivanusca isi aminti ce ii povestise bunicul sau, o intamplare care o traise acesta in tinerete.
-Venise o sarbatoare asa, mare. Nu mai stiu cum ii spunea dar era foarte mare si in astfel de situatii, oamenii umbla ca naucii de colo-colo. Ei umbla nauci saracutii de ei si in afara sarbatorilor, dar nu-si dau seama de lucrul acesta si sunt foarte fericiti. Asa ca profitand de o zi dinaintea sarbatorii despre care iti vorbesc, oamenii plecara care incotro: La munte si la mare. La mare fiindca frigaruile nu mai au nevoie de sare, la munte fiindca predomina mirosurile de brazi si este un pic mai racoare. Normal ca pana au ajuns la destinatie, li s-a facut foame, ca abia mai vedeau in fata ochilor. Aruncau hartiile de la sandwich-uri in toate partile, incat nu mai stiai cu exactitate daca fosnea iarba cand calcai pe ea, sau gartiile acelea unsuroase plina de grasimea de la pateu sau de la alte monstruozitati culinare, umplute din belsug cu toate literele alfabetului. Poienile  ajunsera sa se umple cu sticle si borcane goale, cu fum de carnati si friptura arsa.Oamenii erau grasi si frumosi iar doamnele stateau ca niste printese, cotcodacind enervate de cate ori puii lor se razleteau de cuib. Pe masura ce cobora seara, si cei ce venisera aici  nu mai aveau ce roade aici, lumea si-a luat catrafusele in spate, s-a suit in masini, trenuri, avioane, biciclete, cai  lasand pe loc doar rodul activitatii sale intelectuale. Zaceau musuroaiele mirositoare ca mortii in al doilea Razboi Mondial pe  campul de lupta.
-Si dumneata nu ai cazut la datorie bunicule?
-Nu am cazut. Stai insa sa vezi ce s-a intamplat mai departe.Nu mult dupa asta, o asociatie nonprofit, care se numea Voluntarii cei fraieri, imbracati in verde crud-ori cuvintele astea parca imi amintesc de o poezie-inarmati cu saci de iuta, de plastic si de alte culori au venit in aceste locuri calcate ceva mai inainte de inamic si au inceput sa adune cadavrele risipite in mod artistic pe vai, dealuri si alte locatii geografice.
-Si care este morala?-a intrebat Ivan.
-Exista doua categorii de oameni. Unii care fac mizerie in numele unei idei, sau pentru ca sunt egoisti, si o alta categorie care sta si aduna de pe urma lor. Poanta este ca aceasta a doua categorie  face lucrurile acestea bune din proprie initiativa, fara nici un folos, deoarece la sarbatoarea urmatoare, istoria se repeta. Asa ca primii mor fericiti iar ceilalti muncind degeaba in urma lor. Si uite-asa, unii profita de ceilalti si pana la urma se dovedeste ca reusim sa pierdem cu totii.
Ivan se gandi ca cei trei zgriptori fac parte din categoria asta. L-au confundat pe el cu cealalata categorie, i-au dat obiectele acelea inutile sa scape de ele, si acum, risipiti in toate partile, ii dadeau cu tifla de la distanta.

[vanghelis007]

Se gandea foarte serios sa le arunce, fiindca stia ca multa vreme nu o sa le stranga nimeni in mod voluntar. Pe urma se gandi sa testeze zdrentekle aceklea fiindca nu se stie niciodata. Isi puse palaria pe cap, vara picioarele in adidasi ca intr-o pereche de papuci si batu simbolic cu bata in pamant. Si de-odata se inegura in jurul flacaului si se auzi suieratul ingrozitor al unui vant salbatic care  ii flutura prin toate partile. Mai apuca sa se gandeasca la zana ce-a mica fiindca ii era dor de ea si chiar se trezi  acolo. Un copilas se juca  cu doua mere de aur. Zana, arata un pic mai matura acum si avea o suvita de par in frunte care ii statea bine.
-Gata cu joaca. Mergem la masa...
Atunci isi dadu seama si Ivan cata foame avea in el si se duse  tiptil dupa sotia sa. Zana se aseza la masa, in stanga statea copilul si de-o parte si de alta surorile mai mari ale zanei, carora nu apucase sa le fure nimeni rochitele si aripioarele. Fu adusa ciorba aceea cu operisoare si servita in farfurii de portelan, restul tacamurilior fiind din argint. Dupa ce fura serviti cu totii, Ivan lua castronul si il goli din cateva sorbituri  indraznete. Cand intinse mana zana cea mare sa isi mai puna o portie, ramase incremenita de la cot in jos cu polonic cu tot:
-Hopa, pe aici a umblat cineva.
Dar copilasul de colo, intinzand manutele spre castron rosti cu o voce inocenta:
-Ta-ta.
Sa cada zana cea mica de pe scaun si alta nu. Noroc ca in spatele copilului si a ei se afla Ivanusca si tinu scaunul drept sa nu se duca de-a dura.
-Vorbesti?-intreba maica-sa privind spre copil cu ochii ei mari si frumosi.
Copilul se mai uita odata la maica-sa si intinzandu-si bratele grasute catre ea, rosti pentru a doua oara:
-Ta-ta.
-Draga mea-zise sora cea mare-Sunt surprinsa ce educatie poti sa dai copilului acesta. In loc sa il inveti cuvantul mama, care este cel mai sfant, drept pentru care barbatii ne-au dedicat si ziua de 8 Martie, tu il inveti numele dusmanului cu care ai stat in pat. Si ceea ce este cel mai uimitor, este ca  lucrul acesta te face sa te simti extrem de bine, desi in  ultima telegrama, verisoara noastra Cici, spunea in ultima ei telegrama ca barbatii indiferent de sex si de infatisare, sunt cu totii niste porci. Ce s-ar face nelegiuitii acestia daca nu ar fi femeile sa ii scoata din noroi si sa ii inalte- sigur dupa puterile lor- pe acele culmi pe care intre noi fie vorba sunt mai demne sa stea  femeile decat ei.

[vanghelis007]

In sfarsit, ca sa nu se mai certe femeile intre ele, Ivan isi ridica usurel palaria. In spatiul real, aparu nasul lui Ivan. Copilul rase, zise Ta-ta, ta-ta si il apuca de varful nasului. Ivan il prinse in brate si se ridica cu el. Palaria ii cazu pe spate si zana mica il vazu pe sotul ei in toata splendoarea lui.
-Nu stiu draga ce ai vazut la el. -zise sora cea mare iar cea mijlocie facu si ea: Aham...
-N-a omorat in viata lui un zmeu, un balaur cu sapte capete acolo, nici macar nu l-a fotografiat pe Yety sau Padurea Baciu. Am spus eu ca barbatii astia sunt asa de natafleti...De aia nu am sa ma marit niciodata.-continua sa vorbeasca zana cea mama fara sa indrazneasca  s-o opreasca nimeni.
Celei mijlocii ii placeau poeziile si de cate ori avea timp, scria citate pe un site de literatura.
-Macar sa fi vazut si eu ceva postat de el , asa, ceva mai umoristic, sa am si eu de ce rade. Dar bietul barbatul tau, lemn. Chiar o fi bun de ceva?
-N-ai vrea sa stii.-raspunse zana cea mica, luandu-l pe Ivanusca de mana si  ducandu-se impreuna cu el si cu copilul in casa.
-Va trebui sa extindem curtea.-Ofta Zana cea Mare. - Nepotii astia care au sa vina, seamana cu Invaders...De altfel am spus intotdeauna si imi mentin opinia, ca Ivan barbatul sorei noastre mai mici, seamana cu un extraterestru.