Mesaje recente

   Eeei, ... dragii mei, în continuare voi încerca să repun în discuție acest subiect special prin excelență, respectiv " goana galaxiilor ", ce face referință la mecanismul cosmogonic al naşterii Universului, implicit sfîrşitul Universului, precum şi comportamentul acestuia în timpul de azi, respectiv comportamentul corpurilor cereşti vizavi de îndepărtarea acestora în ritm accelerat. Asupra acestui subiect, omenirea prin reprezentanții săi mai mult sau mai puțin dotați intelectual, dar cu virtuți sîcîitoare în domeniu, s-a aplecat de cînd lumea, şi am certitudinea că se va apleca cu îndîrjire în viitor, cît va fi lumea. De ce ? Pentru că dragii mei, " nevinovați " cum sîntem, la nivel macro, ca civilizație universală, îndrăznesc să afirm , incipientă, tînără, fragilă, cu potențial este adevărat absolut nelimitat, dar aflat acum şi pentru mult timp de acum înainte la un nivel foarte scăzut,  ce nu ne permite şi nici nu ne dă speranța prea curînd că vom putea aborda acest subiect cu şanse de reuşită maximă, spuneam, ei bine, acest subiect, mă rîcîie neîncetat, îmi stîrneşte în mod abrupt  curiozitatea, firească dealtfel, dar am convingerea că nu numai mie... Astfel, în timp, cu tente acute uneori, interesul mă ghidează iar şi iar şi iar spre lumi  " perpendiculare ", şi asta pentru că personal sînt sătul de ...lumi paralele ! Sînt atras inexorabil de mega adevăruri decente, ascunse deocamdată conştiinței noastre, a pămîntenilor. Grandoarea acestora, străbate însă pînă la noi, iar eu, un spirit mititel dar curios în comparație, probabil am " antena " mai bine calibrată, mai bine orientată. Cert este că, aşa cum spuneam mai pe la început, acest subiect, dar şi altele nu mai puțin interesante, îmi strică nopțile. Ei bine, dragii mei, personal nu sînt de fel supărăcios, aşa că nu mă stresez în mod gratuit, ba încerc să mă concentrez pe mecanismele posibile ce acționează magistral, la modul fizic în Univers,  pe scenariile cosmogonice ce le consider cele mai apropiate unei realități indiscutabil complexe, cu caracter absolut. Absolutul, dragii mei, este un concept ce nu se supune în nici un fel unuia sau mai bine zis oricărui sistem de referință imaginat de o conştiință, oricare ar fi. Ei bine, spiritul omenesc, parte a marelui spirit universal, înzestrat fiind cu o forță imensă, de un curaj " nebun ", nu se descurajează şi atacă această partitură, fie ea scrisă şi cu cerneală ... simpatică. Omenirea va vrea să ştie, neapărat, ce a fost la început, " oul sau găina " ? Omenirea va vrea să ştie, neapărat care va fi şi " sfîrşitul ". În acest sens, avem dragii mei deja teorii zburdalnice, ce punctează la modul realmente  fantezist de-adreptul, atît " Începutul ", prin cea mai răsunătoare născocire de care am auzit, respectiv " Teoria " " Bing " Bang " , cum ar zice unii "cercetători " cu abilități cognitive străvezii, precum şi construcții cu caracter escatologic, construcții cosmogonice dezechilibrate, ce fac însă deliciul multora ba aş zice că, prea multora. Aşadar dragilor, încercînd să pătrund cu ochii minții în adîncul nodului cosmogonic apărat atît de Imensitate, cît şi de Eternitate, mi s-a părut că intuiesc un scenariu care desfide deocheata observație, pe care vedeți bine nu o pun între ghilimele, comform căreia fizicienii, respectiv unii fizicieni, au flirtat cu convingerea ce relevă o deducție ştiințifică vizavi de vechiul efect Dopler, ce conduce zice-se automat la ideea existenței unui fost mega mecanism fizic primordial ce s-a manifestat mai mult decît exploziv comform acestei teorii. Acest efect fizic a fost certificat în mediul atmosferei terestre, atmosferă definită de stări fizico-chimice extrem de specifice, extrem de complexe, ce presupun prezența explicită a materiei cu un întreg evantai al comportamentelor acesteia, precum şi a influențelor de tip ondulatoriu induse de însăşi Tera, dar şi de imensul corp ceresc aflat în mijlocul sistemului nostru solar precum şi a celorlalte corpuri cereşti componente ale sistemului nostru solar. Ar trebui să fim conştienți de faptul că acest efect Dopler, ar putea să defecteze atare observații astronomice comform cărora Universul se află într-o continuă precum şi accelerată expansiune, în condițiile unor distanțe imense, într-un spațiu caracterizat de o cu totul altă factură fizico - chimică, comparativ cu atmosfera terestră. Aici, undele sonore, ce se propagă cu viteze relativ mici, se comportă absolut diferit față de mediul spațial. Putem de altfel să ținem cont şi de faptul că frecvența acestora este foarte redusă comparativ cu frecvența undelor electromagnetice, crescînd sau scăzînd funcție de poziția unui experimentator față de un observator, respectiv de viteza primului față de observator, în condițiile în care undele sonore se propagă în mod specific vizavi de componența materială specială a spațiului terestru, interferența acestora cu materia relevînd efecte pur specifice. Am în vedere de exemplu diferența modului precum şi a vitezei de propagare în mediul acvatic față de mediul aerian, etc. Totodată, este foarte posibil ca acest efect de sorginte fizică, să acționeze diferit în cazul undelor electromagnetice în condițiile unui spațiu " imaterial ", precum şi în cazul unor distanțe imense, la nivel universal, ştiut fiind faptul că legile Universului macro diferă de legile Universului micro, mai ales avînd în vedere postulatul comform căruia aceste unde electromagnetice, lumina, de exemplu, " se deplasează " cu o viteză imensă, constantă însă. Or, la o viteză constantă, personal nu văd posibilitatea modificării frecvenței, această deducție bazîndu-se pe o logică extrem de simplă dar solidă. Presupun că sînteți de acord dragii mei că o modificare de frecvență, " aiuritoare" , ar trebui să modifice o undă din spectrul electromagnetic, în alt tip de undă, de exemplu transformarea unei unde din domeniul vizual în unde X ori gama, etc, ceea ce personal nu agreez. Aceste unde dragii mei îşi păstrează caracteristicile, respectiv frecvența precum şi viteza, pierzînd numai din energie. Paleta bogată a undelor nu este datoare aşadar decît matricilor de natură energetică ce au sintetizat precum şi contribuit la iradierea acestor unde la pachet sau individual. Ei bine, observăm cu uşurință faptul că față de întinderea unui sistem fizic, putem foarte bine să acceptăm existența unor caracteristici, a unor efecte fizice diferite de la caz la caz. Decența, dragii mei, nu interzice acest gen de abordare, ba din contră, ne invită la a adera la acest tip de viziune. Vizavi de aceste considerente, pot însă întrevede că materia, în general, se pare că este procesată în cadru unor încătuşări energetice imense, a căror proveniență, secretizată deocamdată la modul universal, nu o pun în discuție acum, sisteme fizice quasinecunoscute, care prin legități specifice, greu de descifrat, securizate pentru moment,  evoluează la un moment dat la parametrii energetici de neînchipuit aproape, în urma cărora este sintetizată materia, care totodată este expulzată la modul catastrofic, beneficiind de un impuls care, dragii mei, ce să vezi, se conservă . Or, conservarea acestui impuls, dragii mei, nu implică în nici un fel o mişcare accelerată în lipsa unui adaus constant de tip energetic, sau unei atracții gravitaționale de tip gaură neagră să zicem, care poate avea un caracter accleratoriu, dat fiind creşterea progresivă a acestei forțe odată cu acumularea de masă. Astfel, personal, nu văd posibilitatea inițierii acestei pseudoaccelerații din senin. Mai degrabă aş întrevede existența unei decelerări, respectiv o anulare de tip energetic prin simpla probabilitate a  ciocnirii cu alte corpuri materiale care pot anula total sau parțial impulsul corpului aflat sub observație, efecte caracterizate de masa, viteza precum şi unghiul de incidență a celor două corpuri.
 Vizavi de ciocnirile corpurilor materiale mai mici sau mai mari din Univers, că veni vorba,  pot să constat că în fazele incipiente de formare a materiei, oricare ar fi locația acesteia la scară universală, în urma acestor ciocniri multiple cauzate de vitezele mult diferite ale acestor corpuri funcție de densitatea acestora ce ține sub control puterea impulsului fiecăruia,  are loc, trebuie să aibe loc o modificare în masă a direcțiilor specifice fiecărui corp material, precum şi inițierea, mecanicist vorbind a spinului fiecărui corp material. Interesant este că, în timp, odată cu acumularea progresivă de masă a acestor corpuri, datorate unor ciocniri " mai blînde ", forța gravitațională împreună cu forța centrifugă datorată mişcării de rotație în condițiile prezenței de masă, preiau controlul acestor corpuri materiale, care imprimă acestora un " destin " cosmologic propriu şi destul de stabil încît aceste corpuri să se orienteze, să se organizeze  în spațiu într-un anumit fel, funcție de energetica ce a putut duce la naşterea acestora. De ce ciocniri " mai blînde " ? Simplu ... Avînd în vedere existența unei infinități a direcțiilor sîntem conştienți că numai un unghi de 180 de grade poate duce la o ciocnire " perfectă " care poate induce în condițiile unei mase apropiate o ciocnire catrastofică, ce poate anula total sau aproape total impulsul celor două corpuri, impulsul acestora disipîndu-se în multitudinea de corpuri ce iau naştere în urma unei astfel de ciocniri demolatoare. Numai că, din infinitatea de direcții de care aminteam, acest caz este unic, ceea ce duce la inițierea puținelor cazuri de anihilare reciprocă a corpurilor. Astfel cu cît unghiul incident scade, cu atît mai multe sînt posibilitățile ca cele două corpuri să " fraternizeze" , unind cele două mase în una singură, cu pierderi mai mici sau mai mari de masă vizavi de unghiul incident, viteza dar şi de caracteristicile fizice ale substanței proprii fiecărui corp. Revenind la scepticismul meu vizavi de presupusa accelerare a sistemelor materiale în Univers, trebuie să reiterez că, în viziunea mea, cred în imposibilitatea inițierii acestei accelerații, doar dacă accepțiunea de tip postular a conservării impulsului nu mai este cumva valabilă, accepțiune ce ar maltrata pur şi simplu logica, lucru ce ar induce o degringoladă de nedescris în întregul sistem al perceperii realității intuit de conştiința umană. Dragii mei, faptul că nu avem nimic în comun cu definiția sau activitatea unui om de ştiință, nu ne înpiedică însă să avem propriile păreri mai adecvate sau mai puțin despre teme diverse inspirate de realitatea atotcuprinzătoare. În acest context, atenția mea, de a cărei distributivitate nu am a mă plînge, ține sub observație şi alte concluzii ştiințifice discutabile, privitoare la multitudinea fațetelor existențiale ale Universului, ce presupun aprecieri de natură atît cantitativă, dar şi calitativă, asupra cărora nu ne vom apleca deocamdată. Ne vom revedea aşadar, dragii mei, ... într-o zi.

[Бронированная лапа сеялки #JohnDeere JD-330-6]

Продам бронированные лапы культиваторов и сеялок: Бронированная лапа сеялки #JohnDeere JD-330-6
бронированная лапа Джон дир John Deere 330мм, толщина 6мм. Лапа John Deere 330мм, артикул JD-330-6 (аналог Bellota 15027-I14), дисковатр Salford, сеялка Джон Дир 730,John Deere, Flexi-Coil, Case, Will-Rich, Great Plains, JD-A-330-6, Лапы Salford 580 серия, Nichols tillage Tools.Расстояние между болтами 45-47 мм. Монтаж к стойке до 47 мм шириной.Вес 1.4кг
 
Лапа накладка Европак бронированная, 105 мм   120руб
Лапа бронированная  Н.043.05.110 220мм   220руб
Лапа бронированная КПС 270мм   300руб
Лапа бронированная КПЭ-3.8 410 мм   720руб
Лапа бронированная Sunflower 47UW9B7 230 мм 6мм 500руб
Лапа бронированная John Deere N182041 260 мм 6мм    520руб
Лапа бронированная  Bellota 15027-H12 300 мм 6мм    550руб
Лапа бронированная  Salford, артикул SL-310-6 330 мм 6мм    550руб
Лапа бронированная Horsch  Хорш 8300000001, 375 мм   1150руб
Лапа бронированная Morris F38529SS  Morris Concept 2000 310 мм   1100руб
Лапа бронированная  артикул BR-305-6 305 мм 6мм   1100руб
Лапа бронированная  КПК FEAT, 260 мм 8мм   620руб
Лапа бронированная  Salford CT5107,CT5115, ST820, 290 мм 8мм   700руб
Лапа бронированная Salford  Salford артикул SL-310-6, 310 мм 6мм   600руб
Лапа бронированная  Агромастер  15050-375-CA1 Bellota, 375мм    1150руб

Salutare! Am căutat pe site reguli pentru această întrebare, însă, dacă nu am căutat corect, îmi cer scuze. Aș dori să știu ceea ce se poate sau nu, cât și ce e de făcut, dacă se poate. Mulțumesc anticipat! ????

 Eeei, dragii mei, de la o vreme încoace, de cînd s-au deschis băierile Europei, înpins de curiozitate, ca mulți alții, am luat calea vestului, unde am avut şansa să experimentez pe propria piele, cum se zice, sarea şi piperul occidentului. Contrar aşteptărilor, aici am găsit, mai abitir ca în țară, " salamul cu soia " de care românii făceau atîta caz înainte de '89. Am înghițit aici destulă " soia " ca să-mi stîrnească triste amintiri. Dragii mei, ca urmare, stresul meu  fiind reactivat din pricina  nenumăratelor inadvertențe cotidiene sîcîitoare, atît în ce priveşte circulația, designul stradal precum şi cel arhitectural, dar şi în priveşte produsele alimentare la care apelăm zi de zi, m-am hotărît să pun în pagină cîteva considerațiuni personale, cu precădere a unora cu focusare asupra unor aspecte economice, ca să zic aşa. Mai întîi, trebuie să amintesc faptul că nu urmăresc nicicum să fac apologia vestului, dar, realişti să fim, aici, economia evoluează la standarde înalte. În acelaşi timp, nici nu blamez această vrednică civilizație vestică pentru unele derapaje, să zicem minore. Ei bine, asta cred că ştie toată lumea, dar ce nu ştiam nici eu nici lumea, este că aici, în imperiul banului, economia este întinsă cu forța, ca pe un elastic, dincolo de limite aproape. Multe ramuri economice, au de cîştigat, modernizîndu-se în ritm accelerat, extinzîndu-şi aria de influență, răspunzînd pozitiv cerințelor specifice economiei de piață. Astfel, pentru majorarea profiturilor, industria alimentară şi nu numai, apasă accelerația pînă la fund, folosind din plin metode tehnologice ce presupun activarea disproporționată a multor procese tehnologice, în diverse domenii economice. Astfel, acestea vizează de exemplu o modificare brutală a condițiilor de creştere a legumelor, fructelor, dar şi a animalelor de producție de carne, lapte, ouă, etc. În acest context, pe care-l regăsim astăzi în toată lumea, producerea de legume şi chiar de fructe este "upgradată", prin generalizarea folosirii construcțiilor speciale precum serele şi solariile, ce ajută la creşterea temperaturii dar şi a iluminării necesare evoluției mai rapide, intensive a plantelor, avînd ca scop atît majorarea producțiilor cît şi creşterea precocității formării dar şi coacerii fructelor şi a legumelor. Adițional, se face apel la soiuri productive şi superproductive precum şi la tehnologii ce folosesc substanțe chimice cu rol de hrană pentru plante, inclusiv în cadrul culturilor hidroponice, dar şi ca repelenți sau protectori fitosanitari, precum şi pentru inducerea chimică a grăbirii fructificării şi maturării în vedererea comercializării cu prețuri mai ridicate. În acelaşi timp, stabulația controlată a animalelor de producție, ce presupune o hrană mai puțin variată cu un sărac aport mineral în sensul complexității naturale, duce la o depreciere a calității produselor obținute sub privința conținutului ideal de substanțe hrănitoare, dar şi a comfortului organoleptic atît de apreciat de către consumatori. Concepția, dragii mei, în cazul de față,  nu are nimic ieşit din comun, fiind într-o oarecare măsură  justificată, numai că aceste artificii tehnologice lasă o amprentă nedorită de consumatori, asupra multor produse alimentare. Mă refer aici la deprecierea texturii fireşti, specifice a acestor legume şi fructe, precum şi a gustului dar şi aromei naturale, normale, specifice fiecărui sortiment. Astfel, o tomată roşie, nu mai are gust de roşie, cum am spune franc, căpşunile nu mai au gust de căpşuni, laptele nu mai are nici gust şi nici aromă de lapte, ouăle nu mai au nici consistența dar nici savoarea proprie unui ou produs biologic, aşa cum şi produsele din carne au de suferit în acelaşi fel. Asta dragilor, se poate constata acum şi la noi, este adevărat nu aşa pregnant, dar trendul este evident. Acest lucru ar trebui avut în vedere şi evitat pe cît posibil. Eee, dragilor, economia asta, este ca un cal de rasă, o splendoare evidentă, care are un melic, este nărăvaş dragii mei, şi trebuie să ştiți că nărăvaşii lovesc cu copitele de e mare vai. Trebuie aşadar să ne ferim. Încet, încet, însă, constat că atît consumatorul cît şi unii producători au conştientizat valoarea produselor crescute  în manieră naturală, zise bio, şi preferă aceste produse chiar dacă sînt mai costisitoare. Încet, încet, dacă ați observat, se pune un accent din ce în ce mai mare pe produse biologice, adică crescute în condiții mult mai apropiate de cele naturale. De ce ? Deoarece emanciparea consumatorilor începe să-şi spună cuvîntul, aceştia, din ce în ce mai mulți realizează faptul că intervenția omului în producerea acestor produse, în mod abuziv, duce la scăderea accentuată a calității sub toate aspectele a acestor produse, produse ce sînt consumate în mod normal, zilnic. De ce se întîmplă acest fenomen de depreciere din punct de vedere organoleptic în general al acestor produse ? Explicația nu este prea greu de întrevăzut, dacă ținem cont că natura, această entitate cu dublă valență, atît fizică cît şi filozofică, avînd atuul timpului nesfîrşit de care dispune, a evoluat  într- o dinamică perfect sincronizată cu un echilibru general, fizico chimic, echilibru născut din însuşi potențialul intrinsec al materiei suprapus cu potențialul discret al spațiului în care materia evoluează. Legile fizice ce izvorăsc din această dublă potențialitate, țin destul de strîns frîul megasistemului universal în care evoluăm noi înşine. Astfel, trebuie să înțelegem că toate fenomenele generate de această dinamică, se manifestă într-o independență superspecifică, care dau individualitate fiecărei mişcări a materiei în parte, astfel, fiecare fenomen fizic sau reacție chimică se poate manifesta între limite destul de strînse, avînd o specificitate proprie accentuată, în acelaşi timp depinzînd implacabil, direct, de factorii de mediu în care are loc. Orice schimbare a scenariului desfăşurării acestor fenomene sau reacții chimice, ducînd la modificări ale efectelor scontate. Dragii mei, din experiențele umanității de-alungul timpului, subiecți umani înarmați cu inteligență, au tras o concluzie înțeleaptă, care spune destul de sec că " ... ce e mult, nu e bun...". Astfel, dragii mei, trebuie să fim conştienți de faptul că dacă dai prea multă căldură odată unei plante, să zicem, cu flacăra oxiacetilenică, vei fi martorul unui mic incendiu. În loc să ai parte iată, de savoarea unei roşii coapte în regim accelerat, să zicem, vei avea parte de o mınă de cenuşă. Planta, în loc să-şi coacă fructul văzînd cu ochii aşa cum am vrea noi, va lua foc, pur şi simplu. Dragii mei, în acelaşi fel, dacă veți vrea să vă răcoriți cu prea multă înghețată, dulce, parfumată, veți constata singurei că o să vă doară- n gît, şi o să fiți nevoiți să vă programați la medic. La fel, o scară prea îngustă, cu trepte prea abrupte, construită inadecvat din spirit de economie de spațiu, nu-şi va face treaba ci, vă va stresa zilnic, ridicînd probabilitatea de a experimenta o cădere pe trepte cu sacoşele de la piață, buluc, ca în filmele de aventuri. Tot la fel, folosirea abuzivă dar şi inadecvată a minibarierelor stradale betonate sau cauciucate, cu scopul de a calma pofta de viteză a cîtorva puberi, vă vor stresa zilnic atît pe dumneavoastră cît şi automobilul dumneavoastră, ale cărui suspensii vor plînge zilnic de nenumărate ori, scîrțîind nemulțumite, cerînd în final o vizită la autoservice.  Acest fapt, dragilor, iată, este valabil atît în particular, dar şi la nivel macro în natură atunci cînd intervenția omului asupra acestor scenarii este dusă la extrem în vederea obținerii de facilități de natură economică.  Vizăm aici simple aspecte de sorginte economică, dar ne putem gîndi în acelaşi timp şi  la aspecte mult mai importante la nivel planetar, ce țin de aceleaşi abordări economice necomforme cu nevoile planetei ce ne găzduieşte cu blîndețe pe toți. Vedeți dumneavoastră, singurele vietăți compatibile cu adevărat cu planeta ce ne-a dat viață, sînt plantele, dragii mei, pădurile, acestea, dacă nu ştiați, se hrănesc printre altele şi cu radiații, dar şi cu bioxidul de carbon, acestea fiind exponenți ai unor pericole planetare ce țin de încălzirea globală. Iată deci, în timp ce asfaltul străzilor înmagazinează energie calorică radiativă din spectrul infraroşu, încălzindu-se peste măsură şi influențînd curenții de aer dar şi vremea, veți constata că frunzele arborilor vor rămîne reci, acestea folosind radiația solară pentru procesul de fotosinteză, fenomen de care numai vegetația este în stare, şi asta  în paralel cu sinteza carbonului din atmosferă, adică exact ce are nevoie planeta pentru a se răcori în mod natural, corespunzător. Dragii mei, cred că sînteți de acord că aici, pe Tera, nu-şi are loc Raiul. Aici dragilor, nu pot fi toate roz. Aici avem scumpii mei, şi bune şi rele. Natura ne-a conceput în timp, ne suportă răbdătoare şi vrea să ne cizeleze, să ne şlefuiască. Or, şlefuirea necesită după cum bine ştiți, prezența de elemente abrazive, aspre, zgrunțuroase neapărat. Spiritul planetei ăsteia, ce ne-a permis rezidența aici, pe Tera, ne cere dragii mei să-l respectăm, să trăim în consonanță cu interesele sale, în aşa fel încît să-l protejăm, spre binele nostru dealtfel. Vedeți voi, dragii mei, noi, specia asta umană, toxică, invazivă, nu concepe să se acomodeze cu mediul terestru ci vrea ca planeta să se acomodeze cu ea. Dragii mei, tupeul nostru a întrecut deja măsura, şi asta se vede în fiecare zi, în tot locul. Vom vedea în consecință dragii mei, zi de zi, reversul comodității, inconştienței, precum şi avariției noastre. Ne vom lovi inplacabil de situații din ce în ce mai grele, ce vor culmina cîndva, neapărat cu o catastrofă de cel mai înalt nivel. Planeta, dragii mei, cunoaşte, fiți siguri, demult rețeta antibioticelor...

Dragii mei, sîntem sper conştienți cu toții că economia precum şi finanțele țării, ca şi educația, ca şi sănătatea, sînt într-o cădere liberă, accelerată, pe care, vezi bine, nimeni nu mai vrea să o oprească. Toată lumea trage spuza într-o veselie, care pe care, care mai de care. Justiția, politica, dragii mei, nu fac excepție, fiind antrenate în acelaşi vacarm distructiv, în aceiaşi spirală reducțională ce copleşeşte şi cele mai curajoase, cele mai pozitive încercări de a o stopa. Dragii mei, amatorismul vinovat atît al elitei politice actuale, cît şi al unui management administrativ greşit al societății civile şi nu numai, s-a răsfrînt în mod extrem de nedorit din punct de vedere economic, dar şi social, asupra istoriei recente a României, asupra întregului mecanism politico-economic al statului român, asupra vieții întregii societăți româneşti. Dragii mei, în '89, a dat Dumnezeu să scăpăm de necazul comunist, sau mai bine zis de cel al unui socialism ce o luase pe arătură, un sistem politic perimat, fără doar şi poate, ce reuşise cu greu să țină țara pe linia de plutire, lovind însă la modul grav întregul sistem de valori al societății româneşti. Ba mai mult, fostul regim, moşit cu mîini străine, a acționat asiduu pentru suprimarea fizică, sălbatică, a frunții intelectuale precum şi antreprenoriale a țării, dar, şi mai mult, şi mai grav, a fost atinsă esența conduitei creştine precum şi a coeziunii majorității populației româneşti. Spiritualitatea dragii mei, a avut de suferit în aşa fel, atît de pronunțat, încît reintrarea noastră în normalitate va fi întîrziată pe timp îndelungat, greu de prezis. Dracul, a vrut însă ca evenimentele orchestrate cu atenție, şi cu dichis de diverse interese, să ne prindă iar şi iar şi iar la înghesuială, să ne prindă total nepregătiți pentru un aşa important dar şi determinant eveniment istoric. Se face dară că, de multe ori în istorie am fost prinşi pe picior greşit, nepregătiți, un inconvenient aproape firesc al unei societăți eminamente sedentare. Nu ne-am pregătit nici o dată cu adevărat, nu ne-a caracterizat nici o dată spiritul combativ, care obligă la rigoare, la planificare, la acțiune. Am aşteptat întotdeauna cu teama în suflet acțiunile altora. Am construit totdeauna ziduri de apărare nici o dată terminate. Ne-am rugat totdeauna Sfîntului să ne apere. Astfel, în '89, am tăbărît cu toții, de la coada vacii, de la volan, de la strung, din birouri insalubre, pe țıțîna statului român. Ajutați mai puțin dezinteresat, am reuşit să ocupăm spațiul politic românesc, de la vîrf şi pînă jos. Am reuşit să acaparăm toată scena. Cum ? Aşa, cu ranga. Bun, şi... Păi mai departe, cu toții am constatat că nimeni nu ştia să citească partitura. Nu era nimeni şcolit să preia în mod compatibil dar şi competitiv frîiele puterii. Nu fusese luat în calcul nici un triaj profesional care să poată impune subiecți umani competenți dar şi patrioți. Astfel, după ureche, cu influențe externe calificate, s-au format nuclee politice primare, cu oameni nepregătiți, oportunişti, interesați într-un fel sau altul, unii dintre ei chiar agramați, care au făcut politică aşa cum s-au priceput sau cum au impus diverse interese. De aici, au rezultat efecte destructive, care în timp s-au acutizat, efecte pe care azi le putem constata cu uşurință. De la o vreme, tot auzim, " al doisprezecelea ceas", această sintagmă rezistînd de mulți ani. Eu zic, nu cumva am intrat, cu inocența proprie copilăriei în al " treisprezecelea ceas "? Ei bine, cu ultima fărîmă de optimism, trebuie să găsim soluții pentru a depăşi aceste stări de fapt catastrofale. Soluții, dragii mei, există. Ele trebuiesc însă găsite şi puse în practică. Pentru asta trebuie voință. Voința dragilor, e rară. În general dragilor, ne lăsăm purtați de impulsul inițial, chiar dacă observăm că direcția este greşită. E mai ieftin şi nu implică eforturi din partea noastră. Este adevărat însă că nici beneficii nu vom avea. Un tratament cu voință poate stimula un nou proces benefic, de care toată lumea se va putea bucura. Întrucît România se află de la o vreme într- o poziție foarte joasă atît din punct de vedere economic dar şi spiritual, iar trendul economico-social este cu desăvîrşire nemulțumitor, ar fi cazul să fim conştienți că trebuie să umblăm de urgență la mecanismul economic, de care depind toate celelalte domenii sociale, toate pîrghiile ce pot fi folosite pentru bunul mers al societății în general. Acest impuls necesar, aşteptat, binevenit, trebuie să ia forma deci, a unui demers logic, profesionist, general, care să acționeze strict,  puternic, rapid, total, într-o sinergie desăvîrşită cu întreg trunchiul socio-economic al statului. Este foarte adevărat că un atare mecanism de şoc ticluit ad-hoc, presupune şi riscuri care trebuiesc asumate, combătute într-un al doilea val, eventual. Altfel, trebuie să fim conştienți că în lipsa acțiunii, ceas de ceas, zi de zi, an de an, vom rămîne în urmă, tot mai în urmă... de căruță. Trebuie însă să ținem cont că națiunea noastră are dreptul într-un sfîrşit de a trăi mai bine, mai decent. Astfel, statele dezvoltate înaintează, evoluează cu viteză, handicapul civilizațional crescînd în mod constant, fapt ce limitează drastic ocuparea unei poziții adecvate în plutonul țărilor cu nivel crescut de trai al cetățenilor săi. Ca să accedem şi să rămînem în acest pluton fruntaş, trebuie să folosim aşadar soluții radicale. Problema, dragii mei, nu este inexistența acestor soluții ci faptul că actualul sistem politic, care poate schimba macazul legislativ, economic, s-a copt destul aşa încît să respingă orice încercare de schimbare ce ar defecta atît schema de cadre cît şi modul precum şi stilul de lucru al clasei conducătoare precum şi a argaților acesteia. Dragii mei, ştiind bine că finanțele țării sînt astăzi extrem de vulnerabile, precum şi faptul că datoriile sînt destul de sus, sîntem conştienți cred că nu există la ora actuală forța necesară de creditare guvernamentală a unui val investițional destul de puternic, care să reseteze, să repornească întreg sistemul economic al țării, în folosul tuturor. În acelaşi timp, creditarea din partea băncilor străine este extrem de restrictivă, nefiind nici pe departe suficientă unei relansări economice reale precum şi relevante. În acest caz, prinşi cum spuneam, la înghesuială, nu avem altă alternativă, probabil, decît să ne sprijinim pe finanțele investitorilor străini precum şi a celor autohtoni. Această variantă economică dragii mei, este perfect posibilă, dar cu unele restricții pentru noi, pentru statul român, traduse în obligativitatea statului de a fixa un impozit pe profit foarte redus, ştiind că în mod logic, între impozitul pe profit şi multitudinea de noi investitori există o relație invers proporțională, adică vor exista cu atît mai mulți investitori iar investițiile vor fi demarate cît mai curînd cu cît impozitele fixate de stat vor fi mai mici. Fluxuri investiționale la nivel mondial există dragii mei, dar ele sînt atrase inexorabil de posibilitatea de a face profituri cît mai mari. Noi, dacă ne-am bucura de un dram de istețime, ar trebui să conştientizăm că acest quantum al profiturilor firmelor străine nu trebuie să deranjeze nici tactica şi nici strategia economică pe care trebuie să ne bazăm pentru a ne atinge țelurile. În acest proces economic pe care trebuie să-l gîndim, vom ține seama deci de fixarea cum spuneam a unui impozit pe profit cît mai apropiat de zero pentru investițiile de mare calitate, înțelegînd investițiile productive cu aport de tehnologie înaltă, şi cu impozite ponderate alte investiții precum servicii, construcții, etc, urmînd ca investițiile comerciale să păstreze un quantum apropiat de cel actual. Pentru a atrage rapid investițiile străine valoroase, respectiv cele productive, vizavi de impozitul pe profit foarte redus, personal, văd necesară stabilirea acestora pentru un timp suficient de lung care să incite cît mai rapid interesul investitorilor, atît străini dar şi autohtoni. Am putea lua în calcul, să zicem, întinderea în timp a acestor măsuri economice pe zece, douăzeci, chiar şi treizeci de ani, proporțional cu importanța , calitatea tehnologică, precum şi volumul economic desfăşurat al acestor investiții. Beneficiile acestui complex economic antamat, vor fi constituite în principal de majorarea fără precedent a numărului locurilor de muncă, locuri de muncă ce vor fi plătite mai bine avînd în vedere că investitorii nu vor mai fi storşi de vlaga valutară, precum şi impozitarea acestora într-o manieră mai delicată, veniturile crescute al angajaților influențînd în mod pozitiv  întregul sistem economic al țării. Alte beneficii vor consta şi în încurajarea pe orizontală a mai micilor investitori ce vor participa la rîndul lor la majorarea capitalului, la creşterea potențialului investițional la nivelul întregii țări. Ei, bine, odată cu trecerea termenelor instaurate de statul român prin politicile economice amintite, creşterea aportului valutar al noilor investiții la pib_ului țării se va accentua simțitor, mărind capacitatea statului de a demara largi investiții de infrastructură , care împreună cu redistribuirea unei părți din aceste venituri,  vor sălta standardul de viață pe tot teritoriul țării, a tuturor cetățenilor. Ei bine, dragii mei, am întrucîtva certitudinea că înțelegerea dumneavoastră acceptă faptul că aspectele relevate mai sus, cu predominanță economică, în mod normal trebuie susținute dar şi completate cu alte acțiuni educaționale, legislative, administrative, precum şi de altă natură, care sinergic spuneam, să conlucreze împreună pentru atingerea scopului final.

 Distinse domn, elevațiunea dumitale atît poate să producă ? Doar semne de întrebare prea nevinovate.....? Hai, curaj, sloboade din colivia-ți aurită înaltul  spirit ce-n frîu țintat îl ții ....

Mi-a placut ce ai scris Cristina. Faptul ca aproape te doare tristetea altuia arata ca ai un suflet nobil. Numai si pentru ca observi fata, privirea, trairile altei personae in tumultul vietii cotidiene.
Imi place un indemn simplu la fericire primit intr-un mod poate vulgar. Look to the sky scrie pe un grafitti pe zidul blocului vecin. In romaneste suna si mai frumos: priveste cerul!
Si o sa fi fericit cateva secunde macar. Incercati.

  Iată dragii mei, un subiect simpatic al propriilor reflecții, un subiect pe care-l consider foarte interesant, mai ales cînd te priveşte în mod direct şi personal. Pe scurt dragilor, pe foarte scurt chiar, mizantropul ăsta nesuferit sînt chiar eu... Da, da, dar trebuie să menționez că nu mi se potrivesc chiar toate adjectivele asociate, paradigma fiind mult prea largă, flexiuni prea multe concurînd în definirea termenului ce constituie subiectul în cauză. Unele însă, da, sînt reale, se adeveresc, recunosc, chiar dacă nu sînt printre cele mai fericite... Care ? Hm ... Dragii mei, am trăit multe, de tot felu', atît cît pentru două vieți aş putea zice. Am văzut multe, bune, rele, ha... mai mult rele. Firesc nu ? Păi de ce firesc ? Nu e deloc firesc. Şi ..., ziceți că sînt eu prea pretențios, că m-am învățat cu binele ? Ooo, nu... Bagseama că sufletul meu, aşa, pestriț, cum o fi el, e prea aproape de orizonturi absolute, e prea " aerian " ca să zic aşa. Vreau prea multe dragii mei. Aşa e. Vreau stînga să fie stîngă, aşa cum dreapta să fie dreaptă. Vreau alba să fie albă, şi neagra neagră. Aşa e, iacătă mult prea multe pentru lumea de azi ! Da' n-am ce face. Lumea-şi face mersul ei, împleticit, nesigur, cu paşi tremurați, anemici. Eu, ... ? Eu înghit cu greu în singurătatea mea. Rabd. Mă răscol tăcut, cu pixul. Revolta mea e cuminte, lină, paşnică. Conştiința, pasărea asta măiastră cu chip şi rost himeric, m-a atins aşa , în treacăt aş zice, într-o doară, cu vîrful aripii. Ştiu că eul meu vorbeşte altă limbă. Ştiu că sufletul meu e ademenit de ceruri mai neprihănite. Şi mai ştiu că auditoriul meu e firav, prea firav azi. Mîine, nici atît. Cum ? O să ne trezim ? Ooooo, nu dragii mei nici vorbă. Ne place să lîncezim. Previziuni ? Ai, ai, ai, dragii mei, sumbre. Originalitatea prost înțeleasă a noilor generații, pusă într-un portativ întors pe dos, fără noimă, fără fond, de esență degenerativă, face ravagii. Lipiciul vulgar e dat pe toate gardurile. Cine are tăria să privească-n zare, va întrezări începutul unui asfințit etern. Cum, nu ? Păi temelia societății terestre e şubrezită rău, e zgîlțîită puternic de vínturi turbate. Armătura slabă, ieftină, scîrțîie, crapă pe la toate încheieturile, gata să plesnească. Astăzi, dragii moşului, Făt Frumos nu mai există, s-a perimat, a- nbătrînit de tot. Astăzi, la modă sînt Feții Urîți. Cum ? Cum cum ? ... Ştiți voi prea bine. În aste condiții, cu toată bunăvoința nu cred că mai avem prea multe şanse să ne revenim. Nu zic nici una. Involuția din planul spiritual, e mai mult ca vizibilă. E apăsătoare chiar, lucrează deja, lucrează al dracului. Educația, fiica asta " vitregă" a societății umane, uitată prin colțuri negre, insalubre ale vieții, nu mai ajută. Cu capul sprijinit în coate, stă mută, privind pierită-n gol. " Beneficiem" azi de " plusvaloare"  lexicală adusă pe plaiurile noastre de vînturi turbate de prin zări străine. Vocabularul " s-a-nbogățit, aşa cum se-nbogățeşte pielea cu rîie. Cum ? Preferați pecinginea ? Ok. Avem aşadar o paletă largă de invective ce nu s-a pomenit pe tot pămîntu'. La auzul lor, ar roşi chiar şi bătrînele cătane. Morfologia, " învechită", ba chiar şi sintaxa au făcut " progrese" notabile, ... notabile rău. Simbolismul logic, firesc, a explodat, la propriu. Cum ? Eeee, s-a dus dracului... Stilistica dragilor, " se trezeşte" la viață văzînd cu ochii. Păcătoasa liniuță, căreia îi zice una lume  cratimă, o punem alandala, în tot locu', să "vază" tot românu' ce elevați sîntem. O, nu, v-am mai zis că nu sînt de acord cu < suntem>. Lexiconul dragilor, creşte precum coca de cozonac sub presiunea atotputernicului argou. Jargoanele, ca'tă şi ele să ocupe un loc sub soare, în preapermisiva, nevinovata limbă românească. Jagardelele, au grijă să accepte tot " necazul" altora, tot ce e " nou". Libertinismul lexical, cum vă spuneam, dar şi întreg repertoriul social asociat, ce se zbate într-un desfrîu fără margini, împămîntenit, nu ne poate aduce dragii mei, decît zile negre. Morala e la pămînt. Mai rău, segmente sociale zise "de elită", implicate în activități politice, scăldate într-o ignoranță de necrezut, confundă sau pur şi simplu nu realizează valorile liberalismului, aderînd prea lesne la acest curent ieftin, deplasat, al unui libertinism amplu manifestat. Sub semnul libertății fără frîu, făcînd abstracție de latura constructivistă a curentului politic liberal, cu intenție sau fără, mulți, abordează latura polemicii sforăitoare, goală de conținut, de multe ori cu un limbaj mai mult decît suburban, de prea multe ori într-o formă de-adreptul cataleptică pretinzînd drepturi nefolositoare, inadecvate sau imposibile. Idei sărace dospesc la rece în mintea unora, dînd pe-afară borboloci ce repede dispar. După ei, nu rămîne nimic, sau aproape nimic. Niscai găuri în asfalt, niscai poduri prăbuşite, niscai case luate de ape cu tot cu sărmani, şi cam atît. Optimismul meu... ? Ce e cu el ? Ha, ... s-a cam dus dragii mei. În viziunea mea, prea coaptă poate, răscoaptă-n jarul vieții, optimismul nu este decît un artificiu propriu generațiilor tinere, copiilor sau ...unora. E leac bun la început, iar mai apoi la sfîrşit. Nici o dată la mijloc. Aici, între ape, realismul îşi are loc. Pesimism ? Oo, nu, pesimismul este mai mult o rezultantă a unor abateri de ordin psihic. Nu, nu, pesimismul e frate bun cu depresia, şi nu e cazul şi nici locul să-l băgăm în ecuația pusă în lucru aici. Să fie clar, pesimismul este pesimism şi realismul, realism. Ei, dragilor, şi totuşi, cum vă spusei, un strop de optimism a rămas, şi trebuie să rămînă pururea. Acest strop, miraculos, împreună cu un pic de Dumnezeu, a dus şi va duce omenirea, de ieri, prin azi, spre mîine. Da dragilor, mizantrop. Şi de ce n-aş fi ? Cum, propoziția nu are verb ? Ha, ... ce mai contează un verb cînd gramatica se duce la vale cu viteză. Păi ce mare afacere găsiți că derulează omenirea azi ? Ce mare scofală face ? Nici una dragilor. O mizerie, o mare mizerie peste tot, ei bine aproape peste tot. Ei, dragilor, puteți concepe o mizerie mai mică ? Mizeria dragii mei, nu permite grade de comparație, aprecieri de ordin cantitativ sau calitativ. Mizeria e mizerie, şi atît. Şi ştiți dumneavoastră cine face mizerie ? Mizerabilii, dragii mei. De ăştia nu ducem lipsă. Detestabila meschinărie, arivismul uman generalizat, ura, ipocrizia, incultura crasă, abordări sălbatice de tot soiul, porniri atavice instinctuale, şi multe altele, ei bine dragilor, credeți că ar putea rezona cu idealuri înalte, cu evoluția normală a acestei pseudocivilizații ? Dragilor, văzut-ați voi prin " edenul" terestru şi în particular în cel românesc temei de bucurie, de fericire ? Văzut-ați voi dragoste de neam, dragoste pentru verdeață, dragoste pentru frumos, pentru curat, dragoste pentru natură, pentru om ? Văzut-ați voi cinste, văzut-ați voi onoare, respect reciproc, înțelegere, milă, compasiune,... ? Cum, ... nihilism ? Ei aş, eu nu neg nimic sau aproape nimic, eu doar arăt cu degetul rănile deschise ale umanității. Ce ziceți ? E cam mare povara pentru aşa virtute mignionă ? Ei da, dar pic cu pic s-a făcut însuşi oceanul. Eu, dragii mei, cu ochelerii mei, demodați, bagseama cu o groază de dioptrii, remarc mai bine, zic, rateurile repetate, în flux, pe care omenirea le dă, într-un adevărat spectacol de-adreptul burlesc, cu accente groteşti însă. Mizantropul, dragii mei, este un realist irecuperabil. El singur e conştient de puterea haosului a cărui povară omenirea o poartă. Mizantropi, cam puțini, nu credeți ? E chiar penurie dragii mei, şi asta nu e de bine. Maimarii lumii ăsteia, scăldați într-o lumină comfuză, plutesc pe ape vîltorite, iar coaja ce cu greu au prins-o stă să crape arsă de soarele ignoranței lor, prea coaptă azi. Mîndria lor, orgoliul orb, îi paşte pe pajişti mocirloase, improprii. Egoul lor, exacerbat, ce nu-şi mai încape-n pene, expandează orb fără încetare, neînțelegînd mersul astor vremuri. La ceas de taină, cu o inconştiență "patriotică", fac şi desfac jocuri periculoase pentru omenire. Baierile lumii stau să se rupă, şi ei îşi piaptănă părul rar într-o oglindă ...gărăită.

   Oh, dragii mei, dator mă simt să îndreptez gîndiri neştiutoare, ce cu mirare-ndreptățită încearc-a reflecta referitor la noima exprimării mele şi-a folosinței " nefireşti ", de noi " invenții " lexicale. Cine-a binevoit să-şi clătească ochii-n scrisul meu, cu mîzgăleli grijite-n virtual, sădite cu obol de subsemnatul, trebuie să fi luat la cunoştință de nonconformismul special, ce cu cinste-am afişat. Blasfemica schimbare-a grămăticii româneşti, de " aşi " perverşi ai urbei culturale, pierit-va-ntr-un curînd, acu' sau mai tîrziu cu coada-ntre picioare. Reiterări conservatoare ce vor claca cîndva-n etericul nimic, putreziciuni imunde, ițesc greşit parfum de secoli, cu iz de îndărăt. La fel ca novatorul apăsat, şi vechiul cel uscat, dă să emeargă-n vanul ce desfide vorbirea în natur, de-acu' spre înainte. " Niciun ", " nicio ", un î din a prea folosit, şi alte aberații stilistice recuperatorii, lipsite fi-vor de interes din partea mea. În scurt, ei da, nu voi a mă conforma acestora ... şi pace.

   Sîntem făcuți sub pasă neagră... Sîntem tributari sexului, încă, instinctelor primare în general. Ura, invidia, egoismul, avariția, pasiunea exacerbată, asociate unei credulități fără limite, unei nesimțibilități pregnante, etosului grav bolnav, egotismului accentuat şi altele asemenea, ne călăuzesc iată prin viață. Totodată, în mod fatal, ne confruntăm încă de la geneză cu o evidentă lipsă de minte. Trăim dragilor, prea puțin, sau sîntem slab înzestrați. Nu avem timp sau nu putem să acumulăm experiențe ce ne-ar putea dezvolta inteligența, ce ne-ar putea deschide poarta înțelepciunii. Începem să-i simțim gustul la senectute cînd deja mecanismul degenerării biologice dă semne de maturizare. Sucombăm în linişte, nevinovați, ca iarba. Avem însă voință. Lucrul ăsta, ne va salva. E de mirare însă că specia a făcut față pînă acum a  supraviețuit. A evoluat, este adevărat, însă nemulțumitor. În acest context, au fost rafinate tehnici de relevare a unui pragmatism reflex, instinctual, primitiv putem spune, în cuplaj cu tehnici reveletoare de sorginte mistică, într-un antagonism ce nu a deranjat iată, pe nimeni. Spiritul gregar, generalizat, este împletit în mod nepotrivit cu un individualism extrem de pronunțat. Acesta din urmă, crediteazâ cu tupeu un noncomformism periculos, ce are tendința  de a se exacerba, fără îndoială, să acapareze cu o rapacitate incredibilă noi şi noi adepți, să capaciteze în mod vulgar generații întregi ... aproape. Astfel, modele umane sub efigii de o estetică falsă, deformată, străvezie, sub imperiul unei etici defecte, demolatoare, fac priză puternică la spirite vagi, într-o societate veşnic puberă. Iată dar, asistăm la o evoluție ce iese din tipar, la mecanisme sociale de un indeterminism fatalist, cu multiple influențe nefaste, ce ne pot pricinui mari surprize, ... evident neplăcute. Asistăm dragii mei, la o inversiune evoluționistă extrem de " trendy " ! Ei bine, în această junglă socială ce clocoteşte la foc mic, prea puțin predictibil, s-au ridicat gînditori singuratici sau restrînse comunități cu caracter inițiatic ce au excelat în darul înțelepciunii, acea perlă rară a capabilităților omeneşti, giuvaer ce şi-a răsfrînt misterioasa-i forță asupra maselor largi de oameni, într-o încercare inițial reuşită de mîntuire. Din tenebre însă, oportunismul specific speciei s-a dezlănțuit, mirosind cu nas de copoi veriga slabă a caracterului uman, reprezentanți potențați interesați confiscînd această reuşită, transformînd noul concept într-un vehicul de înrobire psihologică ce a rodit pentru puțini, în detrimentul celor mulți. Astfel, capete luminate din timpuri de demult, au realizat că omul, ca ființă cu organizare biologică superioară, este deopotrivă hărăzită cu spirit. Este însă foarte adevărat că avem de-aface cu o spoială spirituală. Aceasta, a căzut pe pămînt într-un mod extrem de relaxat, într-o raritate evidentă. Terenul, fertil însă prin grija providenței, poate primi cu uşurință sugestii interesate, sugestii ce pot manipula mase de oameni extrem de largi. Cum spuneam, spiritualitatea puțină, cu pretenții îndreptățite, " defectează " ici şi colo " ruralismul " generalizat. Observăm cu regret că multele precum şi evidentele carențe psihologice imprimă umanității o apetență crescută pentru manifestări deformate, anarhiste, periculoase, lipsite de etică, lipsite de moralitate, lipsite de bun simț. Astfel, avínd serioase motivații, conştienți de multitudinea slăbiciunilor ființei umane, nenumărate dar şi de adîncime a acestora, reprezentanți ai unor elite intelectuale înzestrați cu înțelegere dar şi cu influență socială, culturală, au intuit dar şi hotărît inpunerea treptată dar şi generalizată sub diferite forme acest concept reparatoriu ce vizează existența unei entități transcedentale cu caracter pregnant personalizat, în fața căruia, omul în urma acțunilor reprobabile simte nevoia să se motiveze. În acelaşi timp era nevoie de o entitate, chiar virtuală, asupra căreia să se poată arunca anatema trivialității omeneşti precum şi a neputinței umane. Omenirea, progenitură neterminată a Universului, deținătoare de rare pale de conştiință, înzestrată ici şi colo cu forță intelectuală, în majoritate văduvită de zestrea " luminii celeste ", prin naştere a rămas captivă sub determinări ale spiritelor mai înalte, mai mature. Astfel, oblăduirile prelungite ale mamei, încrustează în genomul uman adînci dependențe ce se manifestă pe tot parcursul vieții. Omul, păcătoasă ființă, sortită a învăța din greşeli, cu cîrca plină de pâcate, are totuşi o minimă bunăsimțire să ceară iertare recunoscîndu-şi în parte greşelile. Dar cui ? Era nevoie de un for mai înalt, de o instanță superioară, cu putere de iertăciune, cu milă pentru greşiți, cu înțelegere pentru făpturi omeneşti inferioare. Ei bine, era nevoie de Dumnezeu. Era nevoie de o entitate omnipotentă dar şi mărinimoasă peste poate, care să ia asupra sa toate greşelile omului, atît cele cu voie cît şi cele fără de voie. Domnul a dat, Domnul a luat, Domnul fie lăudat. Nimic, iată nu se mişcă fără voia Domnului. Domnul a voit ca noi să greşim pentru a ne îndrepta. Da, iată o logică ieftină ce ține omenirea pe linia de plutire, logică a cărei perversitate este caracteristică rasei umane. Umanitatea, dragilor, nu beneficiază de excelența albinelor din stup sau a furnicilor din furnicar. Divinitatea, ziceam, a înzestrat omenirea într-o manieră inegală împărțind fără cîntar atît binele cît şi relele. Aşa se face că binele, rar fiind, ajunge pentru puțini, iară relele, din belşug, ajungînd pentru cei mai mulți. Belelele, dragii mei, iată, curg gîrlă luînd cu uşurință fața fericirii. Mulțimea, ce cochetează cu un blînd cretinism, cadorisită din plin cu pronunțată iresponsabilitate, cu nemărginită ignoranță, cu o fățărnicie instinctuală, acționează în dublă ipostază, suduind pe Domnul la necaz, dar lădîndu-l cu aceiaşi dezinvoltură la bucurie. Ei bine, de la o vreme, de cînd " drepturile omului " extinse " " acționează din plin, acest concept mistic a început să piardă teren, încet, încet. Cineva, " acolo sus ", devenind conştient de acest trend modernist periculos, atins de o fantezie morbidă pe de-oparte, dar şi din interes, majoritar, caută soluții de îndreptare. Ei bine, " soluția " s-a găsit cu ajutorul unui vehicul mai puțin controversat, cu o aură mai curată, cu ştiința. Aceasta, ştiința, ajunsă la " porțile Raiului ", într-un teren " nedesfundat ", în lipsă de argumente practice, demonstrabile, din lipsă de mijloace propice de sondare a acestei realități cu caracter discret, dintr-o mîndrie neconstructivă, dar şi din viciatul refuz de a recunoaşte pentru moment imposibilitatea scanării cu succes a acestui sistem material discret spuneam, ce constituie baza realității materiale ce ne determină, a elaborat şi promovat o nouă idee, ideea cuantelor. Acestea, nişte " cevauri " nedefinite strict într-o lumină dar şi manieră ştiințifică, în diafana lor evidență, permit într-o anumită măsură o abordare " spirituală " a edictelor materialiceşti ce ne conduc viziunea despre Univers, despre Realitate. Astfel, acestea ajută în mod " glorios " la repunerea în drepturi a vechilor considerente cu caracter mistic, a vechilor repere fundamentale accesate tot mai des de aşazişi oameni de ştiință. Frămîntările spirituale vechi cît lumea, ies iată la iveală, găsindu-şi un aliat de nădejdie în aceste mici drăcovenii, în cuante. Acestora li s-a prelucrat un tablou ce ține de identitate aşa vag, aşa de incert, de străveziu, dar care ascunde musai veleități imense, nesfîrşite, într-un dans al teoriilor, fără sfîrşit. Cuantele astea, dragilor, nu se lasă atinse, nu se lasă numărate, nu se lasă " descusute ". Aste entități versatile din cale-afară, acționează cam de capul lor, ci'că ! " Nimicurile " astea, de o discreție soră cu " îngerii " din cer, îşi pot schimba straiele dragilor, aşa ca şi ibovnicele. Cînd vor ele, sînt ori particule, ori unde, nu'ma'şa să ne facă în necaz ! Au personalitate dragii mei ! Ei bine dragii mei, sînt considerate de curajoşi ştiințifici aproape vii, cemai, mîna dreaptă a divinității ! Teoria asta cuantică, aşa neclară cum se prezintă deocamdată, ne spune că întreaga materie se supune acestei cuantificâri, comportîndu-se dual, atît clasic cît şi ca undă. Dragii mei, se prea poate. Personal, înclin să fiu de acord, ... în principiu.