Forum.Citatepedia.ro

Credeti ca exista pacat si ca Dumnezeu ne pedepseste pentru pacatele noastre?
De fapt, ce este pacatul? Si cine hotaraste ca intr-o situatie data s-a savarsit un pacat?  :-B

Eu cred că păcatul este ataşamentul faţă de greşeala morală. Altfel spus, păcatul este greşeala morală de care rămâi agăţat. În momentul în care reuşeşti să-i dai drumul, păcatul dispare. Din păcate, este mult mai greu să facem asta practic decât pare la prima vedere. Cred că spovedania poate curăţa un păcat, numai că trebuie să fie cu adevărat sinceră, din tot sufletul, ceea ce cred că se întâmplă rar.

Mai cred că, deşi păcatul este în suflet, mintea are un rol important. Aceeaşi greşeală este un păcat mai mic, uneori nici nu este un păcat, darcă este făcută de un copil mic sau de un debil mintal. Mintea inocentă este un fel de protecţie împotriva păcatului. Pe de altă parte, odată căpătat păcatul, tot mintea ne împiedică să scăpăm de el. Putem să "ne obişnuim cu gândul", dar aceasta este în general o autoamăgire.

Aşadar, la sfârşitul vieţii, sufletul este încarcat cu anumite păcate. Cred că "Judecata de Apoi" este mai degrabă o analiză de sine, cu perfectă sinceritate. Nu cred că un Dumnezeu exterior nouă ne pedepseşte, chiar noi o facem. Sau Dumnezeu din noi.

Desigur, toate acestea sunt doar câteva păreri, aşa cum înţeleg eu lucrurile acum.

Da, doar cu asta sunt de acord: Nu cred că un Dumnezeu exterior nouă ne pedepseşte, chiar noi o facem. Sau Dumnezeu din noi.
In ceea ce priveste spovedania... Sunt crestin-ortodoxa, ca sa nu existe dubii.
Nu sunt de acord sa merg si sa vorbesc cu o persoana straina despre mine, despre ceea ce cred eu ca ar fi pacat. De ce nu as putea avea eu insami o relatie directa cu Dumnezeu? De ce eu insami sa nu-i spun lui Dumnezeu ca regret ceea ce am facut? Preotii sunt oameni ca si mine, nu au nici o putere... De ce un preot sa hotarasca intr-o anumita situatie, ca eu as fi pacatuit daca eu cred ca nu am pacatuit si cred ca e bine ce-am facut/spus etc.

Iertare pentru completare...daca esti crestin-ortodoxa, silver, atunci cu siguranta stii ca in fata preotului, prin sfanta spovedanie recunosti pacatele in fata lui Dumnezeu, prin reprezentantul Sau care este preotul. Nu te spovedesti Omului-preot ci insusi lui Dumnezeu. Tu poti si ai o relatie cu D-zeu dar prin Biserica si preot! El este om ca si noi, preotul dar este hirotonit, adica are asupra lui, harul Duhului Sfant, de la Dumnezeu pe care l-a primit atunci cand a fost numit preot prin slujba de hirotonisire. Prin preot ne vorbeste Dumnezeu! Simple pareri! :-)

Imi pare bine ca ne intalnim si aici si avem puncte de vedere comune si anume spiritualitatea si....poezia.
Viata omului pe pamant se desfasoara intre cele doua tendinte-intre sacru si profan,intre intuneric si lumina intre bine si rau.Simtim nevoia sa pacatuim la fel cum simtim nevoia sa fim sfinti.Dar,atata timp cat avem alternativa de a ne spiritualiza si avem si mijloacele necesare prin taina spovedaniei prin intremediul preotului de ce sa nu o facem. Desi o practicanta a vietii crestine am si eu momente cand as vrea sa am o relatie directa cu Dumnezeu......momente de cadere si chiar de revolta!!

Dumnezeul iubirii nu contabilizeaza greselile asta e sigur si nu pedepseste prin iad ,el nici nu exista in realitate.Biblia spune de la inceput care  e pedeapsa "daca vei minca"..."vei murii",chiar intareste principiul in romani 6:23 spunand "plata pacatului este moartea" de aceea inbatrinim si murim.Cit despre spovedanie  ..spune-i in rugaciune lui dumnezeu direct si cere-i iertare prin SINGURUL mijlocitor intre noi si  d-zeu adica ISUS,doar el are puterea de-a ierta pacatele!Cit despre pacat!?Citeste Romani2:14-15 ,si vei vedea ca am fost creati cu un" politai interior"-CONSTIINTA,iar diferenta intre bine si rau e revelata complet in BIBLIE,ca si ghid pt noi.

Eu cred că situaţiile grele prin care trecem uneori, sunt de fapt consecinţele propriilor noastre alegeri; nu cred într-un Dumnezeu sângeros, gata să mă taxeze la fiecare greşală. dacă ar fi aşa, atunci Dumnezeu nu ar fi cu mult superior mie. din contră, Dumnezeu e iertător şi iubitor, El pedepseşte cu scopul de a îndrepta, nu de plăcere.

Atat pedepsele cat si iertarile ne apartin noua.Pentru mai mare siguranta, data fiind inconsecventa omeneasca, cat si predispozitia de a comite pacate-unele dintre ele destul de grave- exista justitia sociala, care priveaza de libertate.Deci pedepseste.

'a te obisnui cu gandul' se traduce prin 'patima'
in mintea mea, judecata de apoi e un fel de interviu de angajare la care iti prezinti cv-ul; in functie de el primesti postul corespunzator.
ca sa te parafrazez, asa cum inteleg eu lucrurile acum, cred ca Dumnezeu, la nivel stiintific, e o rasa primordiala care are la degetul mic universul - in fata 'ei' vom da socoteala in caz ca spiritul nostru e energie si nu se va pierde o data cu corpul.

Buna,
Din punctul meu de vedere nu numai ca pacatul este un subiect mai mult decat foarte dezbatut si este bine asa pentru ca nu putem sa ne ferim de ceva ce nu cunoastem. Ceea ce este mai rau este ca acesta este perceput diferit de fiecare din noi, ceea ce poate fi pacat pentru mine poate sa nu fie pentru cel ce trece pe langa mine intamplator pe strada. Intr-un mod destul de ciudat tocmai prin aceasta diferenta de percepere ne putem ajuta unii pe altii sa trecem mai departe in momentul in care zicem noi ca pacatuim. Cred ca primul pas este recunoasterea posibilitatii ca poti pacatui in orice clipa in mod voit sau nu. Se spune ca D-zeu a venit si vine pentru cei pacatosi..... atunci sa fim fericiti ca desi avem o fire pacatoasa cineva ne iubeste destul de mult incat sa treaca peste acest defect si ne primeste cu bratele deschise.  
Mama mea adesea imi spunea sa nu pronunt numele Raului caci prin asta il atrag in viata mea, asa ca hai sa nu ne mai gandim la pacat, poate ca eliminandu-l un pic cate un pic din gandirea noastra reusim sa-l eliminam intr-o anumita masura si din existenta noastra.
Stiu ca sunt foarte multe de spus despre pacat insa mai bine nu. De ce sa nu vorbim de iubire, sa chemam iubirea in viata noastra? De ce sa preferam pacatul? ( oricum exista indiferent de ceea ce noi ne dorim ) De ce sa nu ne bucuram de ceea ce D-zeu ne-a daruit inca din momentul nasterii? De ce sa alegem calea usoara a existentei si anume raul? Eu sper sa gasim puterea ca de fiecare data sa alegem un drum mai greu, cu mai multa durere dar mult mai frumos decat orice drum si anume drumul iubirii.
Daca stau sa ma gandesc mai bine, cuvantul iubire suna si arata mult mai frumos decat cuvantul pacat. Cand spun iubire sufletul meu parca zambeste indiferent cat de trist ar fi, daca spun pacat il simt cum se intristeaza si mai  mult.
O seara placuta!

Pacatul este propria noastra libertate,D-zeu ne-a dat libertatea de-a alege intre bine si rau,pacatul este vionta constienta de-a face rau in lloc de-a face bine...D-zeu nu are voie sa intervina pentru ca este alegerea noastra si noi raspundem pentru alegerea noastra ..daca am ales bine avem parte de bine daca am ales rau atunci rasplata este raul..

corect

Nu ştiu cum, dar... aproape toţi cred că păcatul este alegerea noastră de a face rău... nu bine. Foarte greşit. Majoritatea păcatelor le săvârşim minţind... cel mai adesea întâlnit - mai ales în campania electorală. Apoi vin şi celelalte precum... a fura, a curvi... care este un păcat de bază al diavolului prin care ne pierdem fulger sufletul... ochii văd, inima cere; şi greşim. Câte am spus? Stai că mai sunt o grămadă, o GRĂMADĂ, pe care multe nu le conştientizăm ca fiind păcat. Un singur exemplu aş da... facerea de bine. Nu trebuie musai să dai un leu unui cerşător(care nici nu ştii cât de bogat... şi câte palate are), şi să zici că ai făcut un bine, ci... multe altele precum... te scoli şi(politeţe), cedezi locul în tranvai unui bătrân; te apleci şi aduni de pe jos o sticlă, o hârtiuţă pe care un... inconştient a aruncat-o mai înaintea ta cu o secundă; ajuţi pe un bătrân să ducă sacoşa prea grea pentru el; ajuţi o bătrână, un câine chiar... să treacă strada aglomerată explicându-i dacă nu ştie, că se trece numai pe la semafor sau pe trecerea de pietoni; ajuţi şi posedezi cunoştinţe de prim ajutor pentru o persoană căreia i s-a făcut rău pe stradă; şi multe altele precum protejarea mediului înconjurător, spaţiile verzi, pădurile... a fi conştient că tăind copacii tineri tai de la nasul tău oxigenul necesar creierului să poţi gândi la servici, acasă... s.a.m.d. Domnul Hristos spune celor ce cred ei că NU au păcat, zicând cam aşa: "Am fost bolnav(atenţie cu persoanele spitalizate şi părăsite, ca să nu mai vorbim de... azilurile de bătrâni), şi nu aţi venit în vizită la Mine; am fost gol, dezbrăcat(atenţie mare celor care în nepăsarea lor aruncă haină bună direct la gunoi, iar cel sărac şi neputincios, şi-ar dori-o şi NU o are), şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost flămând(iarăşi se aruncă în România pâinea învechită la gunoi, când poate fi pusă la uscat şi consumată cu... lapte, ceai, în ciorbă... cel puţin aşa fac eu, iar frimiturile de pe masă, le pun pe pervazul ferestrei că vin vrăbiile şi se bucură), Unde am rămas? Şi aceştia, cei ce credeau ei prin comportarea lor că vor intra în împărăţia cerului, auzind aceste lucruri, aceste păcate pe care ei nu le considerau păcate, au întrebat miraţi... când; când Doamne am făcut noi Ţie aşa ceva... nu Ţi-am dat de mâncare lăsându-Te flămând; dezbrăcat; nu Te-am vizitat bolnav, etc. La care Domnul le răspunde direct arătând spre cei la Dreapta Tatălui şi zicând... "Vedeţi, lor... nu le-aţi făcut aceste lucruri, iar prin ei... Mie NU Mi le-aţi făcut, pe motiv că au fost oameni săraci, neînsemnat de necăjiţi şi nu v-a păsat de ei, adică de Mine... Cel ce S-a jerfit pentru fiecare din voi". Poate am mai adăugat eu de la mine câte ceva, dar în genere, aşa S-a exprimat Domnul. Iar cei mântuiţi, tot aşa... miraţi întrebă când... când ai fost bolnav Doamne şi noi te-am îngrijit? Când ai fost Doamne dezbrăcat şi noi Ţi-am dat haina de pe noi să Te încălzeşti? Etc. Şi Domnul le arată şi acestora cum stau lucrurile în lumea aceasta păcătoasă, căci iubirea ta de semenul tău aflat în durere, înseamnă iubirea ta de Domnul. Şi mulţi îşi pierd sufletul crezând că dacă se târăsc pe coate şi pe genunchi, fac mătănii, pupă cruci, moaste, etc... vor fi iertaţi. Nu. Greşesc. Nu cunosc noţiunea de păcat, de ispită, de dragoste de Dumnezeu, de natură, de un pui de vrabie, de un câine maidanez, etc. Şi toate acestea se tin în lanţ, generând la rândul său alte... şi alte păcate... spre pieirea noastră şi ca oameni pe pământ, dar şi ca fiinţe cu suflet de la Dumnezeu. Iar când un om îşi pierde sufletul, îşi pierde raţiunea de a mai fi om, se drogheaţă, nu munceşte, fură, dă în cap altuia doar de plăcerea de a lovi, face scandal, lăuda cine este el pe pământ, etc. Mulţumesc.

Dragii meu, am aşteptat ceva să îmi scrieţi
Aveţi picioare, mâini, stiu că puteţi
Că puteţi să-mi scrieţi un cuvânt măcar
A ne mai trece-n viaţ-aceasta de amar.

N-am să mai VIU nici eu să vă mai scriu
Unde e totul mort, nimic, nimic nu-i viu.
Stai zile-ntregi, şi stai, şi stai în aşteptare
Curând te stingi şi tu... încet, încet; şi doare.

Rămâne-acum... o ultimă... mică, speraţa vie
Iar dacă nu... poate renunţ definitiv la poezie
Eşti cel care pe-aici în viaţa ta nu ai venit
Munceşti, munceşti; şi n-ai niciun profit?

Nu pot să cred că munca noastră e-n zadar
Oile Domnului, nu pot avea pe-acest pământ hotar
Iisus este Păstor, Păstor Curat, desăvârşit
Nu poate fi de turmă Lui de oi, azi, părăsit.

Iisus te strigă, plânge, plânge pentru tine
Curând, foarte curând, se-apropie şi vine
Iisus Hristos, a şi venit, este la uşa ta şi bate
NU poţi să nu-L primeşti ca soră sau ca frate.

Să fie să Îi dăm... să-I dăm speranţa vie
Un credincios adevărat, soseşte şi îmi scrie
Nu poţi lăsa pe Domnul tău, plângând, îndurerat
TE duci la El, nu zăboveşti: te duci imediat.

Mulţumesc.