[Pr. Arsenie Boca]

O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurura le plăceau antichităţile produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.”

În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”, “Nu-mi place!” “Lasă-mă în pace”, dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: “Încă nu!” Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ”Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa... “Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ”Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ” Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periapt şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. “O, te rog, încetează, încetează", am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: “Încă nu!”. Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?”

O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu.. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: “ Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine...”

Morala este aceasta:

Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta Sa voie. Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL. 

"Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin."              
                  
Pr. Arsenie Boca

O veche legendă norvegiană povesteşte despre un om pe nume Haakon care privea mereu imaginea lui Christos răstignit. Crucea era foarte veche şi acolo veneau mulţi oameni să se roage cu evlavie.   
Mulţi veneau aici pentru a cere câte o minune.

Într-o zi şi Haakon s-a gândit să ceară o favoare. Împins de un sentiment generos, a îngenuncheat în faţa crucii şi a spus:

- "Doamne, vreau să fiu în locul Tău. Lasă-mă să stau în locul Tău pe cruce".  Şi rămase cu privirea aţintită asupra crucii, parcă aşteptând un răspuns. 

Domnul vorbi iar vorbele Lui căzură din înalt şoptitoare dar ferme.

- "Fiule, îţi voi îndeplini dorinţa, dar cu o condiţie".

- "Care, Doamne?" întrebă Haakon. "Este o condiţie greu de îndeplinit? Sunt dispus să mi-o asum şi cu ajutorul Tău, Doamne, voi reuşi".

- "Ascultă... Orice ar fi să se  întâmple şi orice ar fi să vezi, trebuie să păstrezi tăcere pentru totdeauna".

Haakon răspunse:
- "Îţi promit, Doamne!" Şi schimbul se făcu.

Nimeni nu observă schimbarea. Nimeni nu-l recunoscu pe Haakon bătut în cuie pe cruce. Între timp Domnul ţinea locul lui Haakon. Şi pentru mult timp fu astfel şi nimeni nu observă nimic. 

Dar într-o zi veni un om bogat şi după ce se rugă, plecă uitându-şi portofelul lângă cruce. Haakon văzu şi tăcu. 

Nu spuse nimic nici când un sărac, care veni câteva ore mai târziu, fură portofelul uitat de bogătaş. 

Şi nu spuse nimic nici când un băiat veni să se roage pentru binecuvântare înainte de a face o lungă călătorie.. 

Dar în acel moment se întoarse bogătaşul în căutarea portofelului. Fără să stea pe gânduri, spuse că băiatul furase portofelul.

Bogătaşul se apropie de băiat şi-i spuse furios:

- "Dă-mi înapoi portofelul pe care mi l-ai furat!"

Tânărul replică surprins:

- "Eu nu am furat niciun portofel!"

- "Nu minţi şi dă-mi-l înapoi imediat!"

- "Vă repet că nu am luat niciun portofel!" răspunse băiatul.

Bogătaşul furios începu să-l lovească pe tânăr. Atunci se auzi o voce puternică:

- "Opreşte-te!"

Bogătaşul privi în sus şi văzu că imaginea de pe cruce îi vorbise. 

Haakon care nu mai putuse păstra tăcerea, strigă apărându-l pe tânăr şi acuzându-l pe bogătaş pentru falsele învinuiri pe care i le aducea. Acesta rămase uimit şi ieşi din locul de rugăciune. Tânărul plecă de asemenea fiindcă se grăbea să plece în călătorie. 

Când cei doi plecară, Christos îi spuse credinciosului:

-  "Coboară de pe cruce. Nu poţi să-mi ocupi locul. Nu ai fost în stare să păstrezi tăcere."

- "Dar, Doamne... - spuse Haakon - cum puteam să permit o asemenea nedreptate?"

Locurile se schimbară, Iisus se întoarse pe cruce şi credinciosul în faţa acesteia.

Dumnezeu continuă să vorbească:

- "Tu nu ştiai că a fost bine ca bogătaşul să piardă portofelul fiindcă avea în el banii pentru a cumpăra virginitatea unei tinere. În schimb săracul avea nevoie de banii aceia şi a fost foarte bine că i-a luat. 

- Iar băiatului i-a prins bine bătaia primită fiindcă din cauza rănilor nu a mai putut pleca în acea călătorie... 

... Pentru că doar acum câteva minute s-a scufundat vaporul cu care ar fi trebuit să plece...

Tu nu ştiai nimic. Eu, da. De aceea tac".

Şi Domnul se afundă din nou în tăcere.

De multe ori ne întrebăm:

De ce Dumnezeu nu ne răspunde? De ce Dumnezeu păstrează tăcerea? Mulţi şi-ar dori ca Dumnezeu să ne răspundă ceea ce doresc ei să audă... Dar nu este aşa. 

Dumnezeu ne răspunde chiar şi prin tăcere!

Trebuie să învăţăm să ascultăm. Tăcerea Lui divină este menită să ne spună, fără cuvinte, că El ştie ce face.

Şi în tăcerea Sa ne spune cu iubire:

AI ÎNCREDERE ÎN MINE... ŞTIU BINE CE AM DE FĂCUT!

Crimă şi pedeapsă (1866) este, alături de Idiotul şi Fraţii Karamazov, capodopera clasică şi veşnic modernă a lui Dostoievski. Iar autorul ei este prezent pe tot globul civilizat - zilnic, permanent, "foc continuu".
Etalon al romanului dostoievskian, Crimă şi pedeapsă nu are nevoie de vreo recomandare specială din partea criticului, el se recomandă singur ca o capodoperă a literaturii ruse şi universale, receptată ca atare pretutindeni, alături de Don Quijote, Hamlet, Faust, Roşu şi Negru, Război şi Pace, Madame Bovary...
Prin problematica pe care o întruchipează, Raskolnikov a devenit arhetipul intelectualului înzestrat, protestatar ispitit de teoria supraomului, înstrăinat, în sensul modern al cuvântului, dar mai ales al celui care, săvârşind o crimă, îşi asumă, până la urmă, şi pedeapsa-ispăşire.
Romanul - de o expresie artistică magistrală, captivantă prin suspansul acţiunii, ca şi prin mixajul de real, fantastic şi excepţional - prezintă starea (condiţia) tragică a lumii, prin care se întrezăreşte totuşi lumina, poate chiar lumina vechiului vis de aur al omenirii. Mai putem crede, azi, măcar atât cât a crezut şi Dostoievski? (Albert Kovacs)

Filmul "Mândrie şi prejudecată" (2005), bazat pe faimosul roman al lui Jane Austen, este povestea clasică despre valori şi dragoste.
Cele cinci surori Bennet au fost crescute de mama lor cu un singur ţel în viaţă: să îşi găsească un soţ. Însă a doua fiică a familiei, Elizabeth, poate găsi o sută de motive pentru care să nu se căsătorească.
Imediat ce doamna Bennet află vestea extraordinară că un burlac înstărit şi cercul său de prieteni sofisticaţi vor închiria peste vară un conac din apropiere, în familie încep să se ţeasă speranţe că se vor găsi astfel peţitori din belşug. Într-adevăr, nou-sositul domn Charles Bingley este imediat atras de sora cea mai mare, Jane. Însă când a doua soră, ambiţioasa Elizabeth, se întâlneşte cu chipeşul şi snobul domn Darcy, ceea ce iniţial părea o pereche de vis, se dovedeşte curând a fi o relaţie dezbinată de mândrie şi prejudecată. Vor reuşi cei doi să treacă peste acest lucru? Va reuşi în final Elizabeth să găsească un motiv pentru care să se căsătorească?

<a href="http://www.youtube.com/v/sN7s31AWgv0&rel=0" target="_blank">http://www.youtube.com/v/sN7s31AWgv0&rel=0</a>

Un tip citea un ziar pe o bancă într-un parc. Deodată aruncă ziarul jos şi ţipă în gura mare:
- Toţi politicienii sunt nişte homosexuali!
Un individ într-un costum elegant zice:
- Să ştiţi că mă jigniţi!
La care ăsta:
 - Sunteţi politician?
- Nu, sunt homosexual!


-Domnule Bush, aveţi dovezi că Irakul are arme de distrugere în masă?
-Păi sigur... am păstrat chitanţele!!! 


Videanu şi Vanghelie sunt invitaţi la un dineu alături de primari din alte ţări.
La dineu cei doi observă că toate tacâmurile sunt făcute din aur. Cei doi îşi propun să fure măcar o lingură.
Vanghelie:
- Dragii mei, uitaţi-vă la aceste tablouri care este frumoase şi valoroase...
Toţi se uită, şi în acel moment bagă repede o lingură în buzunar.
Videanu:
- Vreţi să fac un număr de magie?
- Da!!!
Videanu:
- Bine! Uite! Iau lingura asta de pe masă, o bag la mine în buzunar şi o scot din buzunarul lui Vanghelie.


Pe vremea lui Ceauşescu, burlacii trebuiau să plătească tribut până la 25 de ani.
Un tip era foarte şucărit deoarece era impotent şi s-a hotărât să îi trimită scrisoare lui Ceauşescu:
"Mă numesc Ion Căciulă, om al muncii fără P**ă. De ce trebuie să plătesc tribut dacă eu nu pot să F*T?"
După câteva zile primeşte răspuns la scrisoare:
"Domnule Ion Căciulă, om al muncii fără p**ă, cât ai DEGETE şi LIMBĂ... LEGEA ţării nu se schimbă!!!"

<a href="http://www.youtube.com/v/W95FUNnvVXY&rel=0" target="_blank">http://www.youtube.com/v/W95FUNnvVXY&rel=0</a>

Muzica mistică, spirituală, electronic trance (Buddha Bar, Waterbone, Enigma, Era).

Mikhail Glinka - Ruslan and Lyudmila Overture
Alexander Borodin - Polovtsian Dances (Prince Igor)
Cesar Cui - Orientale Op. 50
Modest Mussorgsky - Night on Bald Mountain; Pictures at an exhibition
Pyotr Ilyich Tchaikovsky - Waltz of the Flowers; Piano Concerto No. 1; 1812 Overture
Nikolai Rimsky- Korsakov - Russian Easter Festival Overture; Flight of the Bumblebee; Scheherezade
Alexander Glazunov - Violin concerto in a minor, Op. 82 Allegro
Alexander Scriabin - Etude Op. 8 No. 12
Sergei Rachmaninoff - Piano Concerto No. 2; Rhapsody on a Theme of Paganini
Igor Stravinsky - The Firebird Finale; The Rite of Spring
Sergei Prokofiev - Montagues & Capulets; Piano Concerto No. 3
Aram Khachaturian - Sabre Dance
Dimitri Shostakovich - Suite Jazz No. 2 Waltz; Piano Concerto No. 2

<a href="http://www.youtube.com/v/2T7Zloj39kI&rel=0" target="_blank">http://www.youtube.com/v/2T7Zloj39kI&rel=0</a>

Dies Irae, partea a doua, formată din alte cinci cântări, este de un puternic dramatism. Recviemul lui Giuseppe Verdi a fost considerat de unii "un monstru liturgic", mesa verdiană fiind o compoziţie sacră ce poate fi cântată în biserică. Muzica romanticului compozitor, italianul Giuseppe Verdi, este melodioasă, dramatică, emoţionantă, sublimă. El a trăit în secolul al XIX-lea, creaţia lui marcând una din marile perioade ale operei (Nabucco, Ernani, Rigoletto, Trubadurul, Traviata, Bal mascat, Puterea destinului, Don Carlos, Aida, Otello, Falstaff). A mai scris, în afara muzicii religioase (Recviemul, Stabat Mater, Te Deum) şi muzică de cameră (Cvartet de coarde) şi muzică vocală. 

Giuseppe Verdi - Dies Irae from Requiem (Michelangelo's Last Judgment in the Sistine Chapel)

<a href="http://www.youtube.com/v/hzKvBUqVc_s&rel=0" target="_blank">http://www.youtube.com/v/hzKvBUqVc_s&rel=0</a>

Waterbone - Tantra II
Bliss - Wish you were here
Enigma - Voyageur