Draga Cristina,e aproape simplu si voi incerca, asa cum pot, sa-ti dau niste raspunsuri.Vrei nu vrei, faci parte din aceasta societate degradata moral, iar daca nu vrei sa te integrezi in ea, deoarece ai o alta scara de valori,alte principii mult mai nobile si mai inaltatoare,cauta la modul cel mai concret,sa faci ceva sa o schimbi!E normal sa nu raman indiferent la atitudinea celor din jur atata timp cat inactiunea lor imi provoaca mie si mai multe rani.Si de ce nu m-as implica cand presiunea devine din ce in ce mai apasatoare iar durerea interioara de nesuportat?Cum sa nu spun adevarul in gura mare pentru dezmortirea celor din jur acum cand minciuni mai mari sau mai mici amortesc spirite si constiinte?Si cum sa nu ma incred in prietenii,oare as putea trai fara ele?Voi spune mereu ceea ce gandesc caci inainte de a vorbi, gandesc!Voi incerca mereu sa fac lumea mai buna macar pentru ca cei ce vor veni din urma,generatiile viitoare,sa duca o viata mai frumoasa!Asa ca dupa cum vezi ar fi mai bine sa ne trezim din visare si sa facem ceva.Nu stiu cum e la tine,dar mie daca mi-ar taia cineva aripile mi-ar creste in locul perechii taiate doua perechi de aripi.Cu mult respect!

Ganduri,vise,dorinte,trairi interioare........trairi interioare,dorinte,vise,ganduri......."magia gandurilor"!?!?Cred sincer,ca anumiti oameni ar trebui sa gandeasca mai putin si sa faca mai mult.Faptic vorbesc.Lasati gandurile pentru ganditori si experimentati viata.Asta de-o traim acum!S-ar putea sa va surprinda.Ceea ce facem fiecare,ceea ce oferim celor din jur neconditionat,ceea ce lasam in urma noastra ne defineste si mai putin felul in care gandim.Gandurile nu sunt mereu din cele mai bune si nu ajuta celor din jur.Felul in care actionam,felul in care ne punem amprenta asupra vietii vorbeste despre noi.

Nu!Cu siguranta nu ne nastem cu minciuna pe buze!Minciuna e o "arma"ce o capeti in timp si pe care o adaugi la arsenalul de care ai nevoie pentru a-ti croi drumul prin viata.Minciuna e peste tot?Sub diferite forme,poate.Si e trist!Nu trebuie niciodata sa ne mintim pe noi,e ca si cum te-ai sinucide cu "arma"din dotare.Adevarul este scutul inpenetrabil in fata minciunii.Cand folosesti minciuna pentru a te apara nu faci decat sa cazi si mai mult.Daca ai gresit cuiva,cumva,nu trebuie sa minti pentru a-ti ascunde greseala!Recunoaste si cere-ti iertare!Ce crezi ca poti sa obtii mintind?Praf in vant!Niciodata sa nu minti din amuzament sau din lipsa de ocupatie, caci poti crea rani care cu greu se vor mai vindeca,doar pentru amuzamentul tau.La fel de adevarat este si faptul ca spunand celor din jur ceea ce vor sa auda,poti mult mai usor sa obtii simpatia lor sau anumite facilitati si mult mai repede.Dar ce te faci cand vor afla ca au fost mintiti?Le spui adevarul si speri ca te vor ierta si cu siguranta vei pierde mult mai mult decat putinul pe care l-ai dobandit mintind!Minciuna e un viciu care inbolnaveste nu doar pe cel care il are ci si pe cei din jur.Apropo,cumte-ai simti daca ai afla ca cei din jurul tau pe care-i iubesti si respecti,te-au mintit doar pentru a lua de la tine ce-si doreau?

Viata in general e o parodie.Privita insa in esenta,individual,lucrurile se schimba.Desi ne asemanam mult unul cu celalalt(pretuim aceleasi valori,avem aceleasi obiceiuri,aceleasi nevoi....),esenta ne deosebeste.Esenta este ceea ce ne caracterizeaza,ceea ce ne defineste ca individ,este cea care face diferenta.Unii se nasc cu ea ajungand astfel genii,altii o capata pe parcursul vietii si astfel ajung sa se deosebeasca de ceilalti.Esenta fiecaruia se vede in faptele noastre,in modul in care interactionam cu cei din jur,din felul in care daruim,din modul in care stim sa pierdem.

  Platon,Lao Tse,....Ioan Dan,Karl May,Zevaco,Dumas,Eminescu,....Platon!

Depinde de timp.Daca cei doi se iubesc,  cu siguranta nu pot sta departe unul de celalalt.Prea mult timp,prea mult spatiu,ar insemna...altceva.Am cunoscut candva iubirea....se pare ca doar eu.

As indrazni sa spun ca ar fi incorect sa judecam separat,pe om de creatie,creatia de om.Numai impreuna cantarite pot da,pot arata adevarata valoare a ansamblului om- creatie.Caci toate acele minunate creatii care vor ramane marturie in timp se nasc din viata omului de zi cu zi,din trairile de zi cu zi ale acestuia, din necazurile si bucuriile acestuia,din iubirile si dezamagirile sale,din vis,realitate, lacrima, zambet,dezgust.