http://youtu.be/pAzLO7UKKnwNu spune cuvinte mereu despicate, de pană muiată în sânge de om, răneşte-mă-n inima ce nu se vrea moartă, dar minte-mă-n taină, că sună frumos!
Sărută-mă-n palma, ce-ascunde uitarea, cu braţe deschise, eu ploaia aştept, în murmur de ape, cu buze crăpate, sărut doar o umbră, ce fuge mereu!
Sunt pagini ce nicicând n-au fost scrise, şi versuri, pe buze, pecete de foc, în inima fulgerului, e lumina iubirii, transform-o-n culoare în jale şi cânt!
Hălăduiesc prin lumină si umbră, mă umplu de fiecare-n parte, pe rând, şi-un ultim sărut, pe frunte îmi pune, să-l am astăzi, mâine, poate nu sunt! Rodica Cernea
|