Recent posts

#41

Diverse / Eseuri, scenete si schite

Last post by Ana Truta - 18 June 2020, 17:00:57

Buna! As dori sa stiu cum adaug continut in aceste sectiuni, pe blog? Multumesc!

#42

Ştiinţă şi tehnologie / Roata cu colțuri

Last post by ugalen - 11 April 2020, 13:59:24

Fănuş Neagu povesteşte în "A doua carte cu prieteni" despre scriitorul Petre Pintilie: "Se credea singur în cameră. Nu se uitase sub pat. Şi nu era, se întelege, singur. Unul din câinii care sug cu două guri la ugerul acestui sfârșit de mileniu l-a denunţat că e împotrivă. Împotriva cui ? Şi a trebuit să fugă. Vreo doi ani a stat ascuns. Nu ştia cu ce e vinovat, dar începuse să se simtă vinovat. Nu suntem, în cele din urmă, ceea ce credem noi că suntem, ci doar ceea ce zice lumea că suntem. [...] Cinci ani (condamnat, n.a). nejudecat. Sau, judecat fară ca el să fi înţeles ce i se pune în cârcă. Îi era frică. Nu se născuse erou. Se născuse scriitor. Şi nu-i trebuia mai mult. Era clădit pe supunere şi speranţă".
Ceva mai târziu, la fel mi s-a întâmplat și mie, etichetat drept ,,duşman al poporului ! Cum poate fi cineva duşman al poporului? Dacă încerci să cauți înțelesul acestei sintagme, îți stă mintea în loc. Fusesem detașat, la începutul anului universitar 1983-1984, cu aprobare de la Ministerul Învățământului și contract cu firma de consultanță ROMCONSULT din București, la Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran (USTO) – Algeria, pentru a preda cursuri de specialitate din domeniul fabricației mecanice. Predarea se făcea în limba franceză și eram fericit că am putut să încep activitatea cu studenții chiar de a doua zi de cum am ajuns acolo. Nu mă interesa nimic altceva, iar aprecierile celor de la USTO îmi dădeau aripi, să mă pot înălța din ce în ce mai sus. Dar un calvar de neînchipuit a apărut în viața mea imediat după vacanța de vară, la începutul lunii octombrie a anului 1984. Pe durata vacanței am rămas în Algeria. Cine avea curajul în anii aceia să-şi petreacă vacanţa acasă? Odată ajuns în România, nu aveai nici-o garanţie că te vei putea reîntoarce, chiar dacă erai beneficiarul unui contract semnat de cele două părţi, română şi algeriană. Din fericire, însă, după îndelungi tatonări şi peripeţii, greu de imaginat, soţia mea, Liliana-Mihaela, împreună cu fiul cel mic, Alexandru, au reuşit să ajungă la Oran, să petrecem vacanţa de vară împreună. Fiului cel mare, Mihai, nu i-au dat voie să-i însoțească. A fost o vacanță de neuitat! Cu ceva bani strânși de mine, dar și împrumutați de la colegi, am vizitat cele mai frumoase locuri din zona de nord-vest a Algeriei. Am ajuns chiar şi în Maroc, fapt ce nu a fost pe placul ambasadei României de la Alger. Şi nici pe placul reprezentanţei ROMCONSULT care gestiona relaţia financiară cu partea algeriană. De fapt, un cuib de securisti şi turnători înrăiţi. Erau şi printre noi, profesorii, din această categorie. Cum altfel s-ar fi aflat, atât la ambasadă cât şi la ROMCOSULT, că am trecut granita spre Maroc, ba chiar că am ajuns la Mellila, teritoriu spaniol pe coasta africană a Mediteranei ? Era ceva de neadmis pentru reprezentanţii regimului communist de la ROMCONSULT şi de la ambasada României din Alger. Aşa că, după reîntoarcerea în tară a celor dragi, m-au somat să predau paşaportul, invocând faptul că în Algeria mă pot descurca numai cu cartea de resident. Ceea ce mi se cerea  era, desigur, un abuz. Am refuzat să predau pașaportul. Cred că atât aşteptau, de fapt. Cu aprobarea lui Marin Rădoi, ambasadorul României la Alger, fostul meu profesor de mecanică la Politehnica din Bucureşti, cei de la reprezentanţa ROMCONSULT din Alger au redactat un raport denigrator, din care nu lipseau sintagme precum: "duşman al poporului",  "tădător de țară", "instigare la nesupunere" etc. Semnat de reprezentantul ROMCONSULT din Alger și contrasemnat de ambasadorul Marin Rădoi, l-au trimis la Bucureşti, la cabinetul directorului general din Ministerul Învăţământului. Mie mi-au trimis numai o înştiinţare verbală, printr-un profesor filator de la Oran. Mi se spunea că trebuie să mă întorc degrabă în România, că este mare nevoie de mine în ţară. Au încercat să mă determine să părăsesc postul de la universitate, în plină derulare a contractului, pentru ca odată ajuns în ţară să mai adauge un cap de acuzare la dosatul pe care îl pregătiseră : părăsirea postului în timpul derulării contractului. Dar mi-am dat seama ce  urmăreau. I-am transmis telephonic ambasadorului Marin Radoi că nu mă voi reîntoarce în România decât atunci când voi primi ordin scris din partea sa, ca pepezentant legal al statului român în Algeria. Totodată am pretins ca ROMCONSULT să-mi obţină de la partea algeriana acordul privind încetarea contractului de asistenţă didactică si drepturile materiale ce decurg din această încheiere de contract. Atât ambasada cât şi ROMCONSULT şi-au dat seama ca nu mă pot ameţi cu vorbe ieftine. Ca urmare, au recurs la o soluţie de intimidare: încetarea plăţii drepturilor banești de către ROMCONSULT. Şase luni am stat fără salariu, facăndu-mi totuşi treaba la univesitate. Şi reparând automobile şi tractoare, în timpul liber, ca să nu mor de foame şi să trimit şi familiei câte ceva.Tot din cauza unui câine, coleg, care a zis, precum în cazul lui Pintilie, că sunt împortivă. Rezolvarea crizei a fost dramatică, la limita unor riscuri incomensurabile. Înainte de vacanța de iarna din anul 1984, Elena Ceausescu transmisese o notă verbală prin care interzicea plecarea copiilor la parinții lor aflati cu diferite misiuni în străinatate, indiferent de funcția sau rangul acestora. Cu toate acestea, soția mea a reușit sa înșele vigilența câinilor de pază ai regimului communist, reușind să-l trimita pe fiul nostru cel mare, Mihai, în Algeria, pe durata vacantei de iarnă. A luat, pe ascuns, viza de la ambasada Algeriei la Bucuresti și l-a urcat pe Mihai într-un avion al companiei Air Algerie. Eu așteptam pe aeroportul din Alger sosirea fiului nostru. Mai mulți funcționari din ambasada, printre care si consulul Romaniei la Alger, se aflau acolo. Consolul s-a uitat spre mine și m-a intrebat pe cine astept. Pe fiul meu, am raspuns zâmbitor. A început să râdă cu subînţeles, adresându-se celor din gașcă: tovarăşul Neagu îl aşteaptă pe fiul său. Au râs cu toţii şi au făcut glume de prost gust pe seama mea. Dar stupoare! Ajuns la punctual de acordare a vizei de intrare în Algeria, fiul meu îmi făcea semene cu ghitara ridicată deasupra capului. Pe chipul consului s-au lăsat dintr-odată umbrele nedumeririi. La fel şi pe chipurile păcălicilor care îl însoţeau. Îmbrăţişările prelungite ale fiului meu le-a întunecat şi mai mult chipurile. Îndreptând-ne spre parcare, am fost ajuns din urmă de către consul. Mi s-a adaresat cu o voce mieroasă :  «Tovarăşe Neagu, vi s-a făcut o mare nedreptate, voi telefona urgent la ROMCONSULT să vă plătească toate sumele restante ». Trecuseră şaşe luni, lucrurile se încurcaseră aşa de tare încât  partea algeriană nu mai voia să plătească din urmă. Venea ziua reîntoarcerii fiului meu în ţară. Soţia mea a dat buzna în biroul directorului ROMCONSULT de la Bucureşti, spunându-i răspicat : « dacă în două zile soţul meu nu va primi drepturile băneşti ce i se cuvin, dumneta vei fi răspunzător că fiul meu nu se poate reîntoarce acasă pentru a merge la şcoală ». Telefoane spre ROMCONSULT din Alger, ţipete și ameninţări adresate celor de acolo...Multe ar mai fi de povestit... Finalul a fost mai mult decât o pedeapsă pentru cei vinovați :  banii au fost plătiţi din buzunarul funcţionarului ROMCONSUL din Alger. Peste 8000 dolari, o sumă uriaşă la vremea aceea. Apoi rechemarea la Bucuresti şi destituirea. Poate vă întrebaţi dacă  felul în care a acţionat soţia mea a avut consecinţe nedorite. Absolut deloc, nu făcuse nimic illegal. Iar zarva făcută în jurul acestui caz se întinsese atât de mult încât risca să devină, în capitalele țărilor europene și în America, un caz de încălcare a drepturilor omului.
Corneliu Neagu (18.12.2019), Din ciclul Amintiri din Epoca de Aur

#43

Diverse / Dadă Ioană ...

Last post by acdc - 23 December 2019, 19:21:01

    Dacă te vei sichisi să-ți ocupi timpul uneori, cu niscaiva texte mai reuşite sau mai puțin, ce oglindesc gîndurile dar şi simțămintele unui nepot nițel mai rebel, nițel mai colorat de multe ori, poate de prea multe ori în culori sumbre, cernite, atunci vei putea să accesezi acest site, Citatepedia>forum> filozofie
                                  > diverse, etc,> acdc, ... forum ce găzduieşte cu bunăvoință producții lexicale diverse. Va trebui să abordezi conținutul considerațiilor mele cu răbdare, cu ceva îngăduință, cu relaxare, cu cîntarul reglat cu grijă, avînd în vedere că vei întîlni subiecte ce le vei fi considerat ca fiind mai puțin interesante, poate mai slab conturate, poate mai uşoare uneori, poate mai directe sau poate mai greu de decriptat. Am însă convingerea că dispui din plin de capacitatea de a înțelege şi mesajele scrise cu creionul chimic, printre rînduri. Esențele ocupă întotdeauna spații mici, aproape virtuale. Am convingerea că vei descoperi şi concluzii conturate cumva haşurat, disimulate cu oarece grijă. Spiritul meu, dadă, este într-o oarecare măsură contorsionat, fără a fi chinuit, dar activ, într-o oarecare măsură excentric, dar decent, într-o oarecare măsură flămînd de nou, de neştiut, dar reținut. În acelaşi timp, este şi destul de încăpător, cu accente, cu nevoi, cu încercări de tip exhaustiv, cu aprecieri, cu convingeri, cu inițiative de tip mental, vizavi de un generic larg însă, larg. Sper să apreciezi cum se cuvine ... o, nu, nu " eforturile mele intelectuale ", aşa cum cu pretenție ar fi pretins alții. Aste cuvinte le consider ca fiind prea mari pentru nivelul meu spiritual. Gîndurile mele dadă, curg ca apa, fără eforturi prea mari, aşa că nu intenționez în nici un fel să-mi arog potențialități pe care nu le am. Ele cad, aşadar, " gravitațional " de la cap direct în vîrful pixului, mai ales atunci cînd am plăcerea de a ataca un subiect care mă incită, care mă acaparează, sau pur şi simplu un subiect care mă binedispune, aşa ca în cazul acestui mic, nevinovat, minimal discurs informativ, care îți este destinat. Mai sper ca mai tîrziu,  într-un final, nu vei considera că această curiozitate de tip filial pe care ți-o vei satisface citind nişte rînduri mai puțin calificate, va consuma inutil dintr-un timp iată, extrem de grăbit, asuciindu-l cu o pierdere, vezi bine insurmontabilă. Ochii minți mele, fireşte cu accent pe ultimul i, neobosiți, sub sprîncene din ce în ce mai încruntate, privesc cu oarecare nelinişte, dar şi cu dezinvoltura specifică unui spirit tînăr, cu asumare de limite " bine simțite ", însă. În acelaşi timp, nu m-aş mira de loc să experimentezi sentimentul unui semn de exclamare vizavi de firava, de modesta  mea încercare oratorică, vizavi poate de discernămîntul meu, chiar. Accept însă a priori cu răbdare, cu înțelegere, cu drag, orice concluzie.

Cu considerație,
          acdc

#44

Diverse / Răspuns: Ceea ce considerăm a ...

Last post by Lucian Velea - 07 December 2019, 22:16:16

Salut!
Este vorba despre extrase scurte din scrieri personale originale.

#45

Diverse / Zbor ... planat

Last post by acdc - 24 November 2019, 20:14:02

     Drăguțeilor, după un timp de reflecție ce mi-a fost mie mai mult ca necesar, timp ce mi-a perpelit teribil nervii-ntinşi, mă-ntorc iarăşi la voi, voind a vă  stîrni interesul măcar în parte, măcar în treacăt, dar şi a vă face părtaşi ai neliniştilor mele , să zicem metafizice. De ce lăsai pe ăst răboj un mic, nevinovat pleonasm ? E, numai aşa, pentru un pic de rimă. Ei bine, cam umflat termenul din urmă, adică metafizica dragii mei, cam forțat să zicem, vizavi de nimicnicia mea, înțelegînd prin asta slaba importanță a omului simplu, a omului în singurătatea sa, în fața unor teme, în fața unor realități cu aparență filozofică, fapt de care sînt conştient, ... şi nu prea. De ce mîngîietorul - drăguței ? Pentru că vreau să vă binedispun măcar un pic, să mîngîi cu-adevărat orgoliul personal, să-l moi puțin, să-l pregătesc nițel s-accepte idei zise străine, greoaie, deocheate, încotoşmănite-n haine mult prea groase, poate. Metafizica, dragii mei, extravaganță pură, omenească, ce are pretenția de a-nțelege lucruri greu de înțeles, în varianta optimistă, însă. Ciudata noțiune, cu iz de fantezie, este aidoma unui monstru cu nouă capete ce- aruncă flăcări pe gîtleje, săgeți grozave de lumină din priviri, căruia-i place să se-nvîrtească-n norii groşi ai nopții, stîrnindu-ne chiar groaza uneori, sau cel puțin nelinişti care cu greu ne părăsesc. Sălaşul lui, în hăuri negre, 'l-aşteaptă de milenii în zadar. El, prea legat de oameni, veghează a timpului cadență, al lui mers. Vedeți dumneavoastră, perfect normal, omenirea, zămislită-n chinuri grele, neştiute, lungi, aprige, amare, s-a aşezat în cele de pe urmă,  cu decența divină cu care a fost cadorisită-n veci de ursitori. Din timpuri de demult ea a-nțeles că mule lucruri ale acestei lumi, îi sînt străine, dar şi că îndelung de-acum, fi-i-vor străine. Înțelepciunea, cred, nu i-a lipsit nici omului dintîi, primordial, ca dealtfel nici intuiția, nici inteligența, valori de ultimă finețe ce au desenat într- un final tabloul colorat al conştiinței omeneşti. Dintr-un țac_pac, ne-am ridicat din firul verde-al ierbii, din alt țac_pac ne-am tot săltat deasupra lighioilor, arzînd de dorul întîietății omenirii pe Pămînt. Da, mai apoi am învățat să mergem, am învățat respectul, am învățat să dăm din gură, am învățat cuvîntul. Am învățat ce-nseamnă dorul, şi iubirea, şi spiritul, şi cîntul, şi degetul arătător, şi materia, şi Dumnezeu, şi-am învățat să zicem şi amin. Şi-am învățat să ne codim, şi-am învățat că nu-nțelegem toate, şi-am învățat să învățăm. Am şi-nțeles destule, dar nici chiar prea destule. Am înțeles că viața, şi pămîntul, şi- orizontul, şi lumina, ne vor veghea de-acum mult timp 'nainte. Cu conştiința împăcată, trează, am potrivit'ără cuvinte clare ce denumesc lucruri ştiute. Am însăilat însă şi cuvinte 'osebite ce-ncearcă încă a găsi esența. Materie, substanță, energie, spațiu, lumină, lucru, cuantă, timp, ... Univers, unul mai tare ca celălalt.  Materia,  omniprezentă, o-nțelegem şi nu prea. O vedem printr-o ceață care amestecă de-avalma aproape, şi electroni, şi cuante, şi masă, şi protoni, şi quarci, şi cîte şi mai cîte. Dar şi gluoni, şi fire-ntortocheate, şi stringuri, şi abis. Da, şi toate sînt valabile întru-cîtva, în mintea noastră încă ne-nchegată. Substanța ? E foarte pe aproape, cu sarcini, molecule, etaje electronice, citite-n fizică-ntrun fel, şi-n altfel în chimie, cu formule nimerite bine, cu straturi, cu valențe, ca să se potrivească. Ce nu se potriveşte, sînt " noi forme " , noi descoperiri, noi noutăți. Electronii, sînt ba corpuri, ba unde, ba gogomănii, aşa cum ne convine. Dacă-ncercăm să-i măsurăm, ne văd şi se ascund de noi, ci'că. Unde ... ? În cîmpuri cunoscute doar de ei. Ei bine, dragii mei, nu chiar pe cîmp, ci-n cîmpuri fizice tot bîjbîite cu tupeu. Imuabilul, dichisul ne-nțeles există dragii mei, dar e vizibil ca Omul Invizibil. Ca să-l zăreşti treb'e să-l bandajezi, să-i vezi bandajul la sfîrşit. Nici ochii minții de multe ori nu fac doi bani, ba aş putea să zic, că ce n-are lumină, nu poa' s-ajungă pîn' la noi. Ei, dragii mei, cu toții suferim de limitări, de care conştienți sînt ăi aflați mai sus, puțini. Ăilalți de jos, prea ocupați, se-agită-n van pentru un os. De ce ? Păi carnea-i rară dragii mei, şi plină de colesterol. Ea satură puțini viteji ce ferătanii şi valori le învîrtesc cu spor. Ei, dragilor, am cunoscut şi vînturi în rafale, şi sufletul şi mintea, şi boarea dimineții, şi răul, şi amarul, şi fericirea tot mai rară. Am cunoscut suspinul, şi grimasa, şi jocul, şi mireasa, şi jugul, şi mirarea, şi-ncetul mers al trenurilor, şi ce-i curajul, şi ruşinea, şi foamea, şi-npăcarea. Umbre, fără de
lumină, ne-atrag în colțuri de retinā, în drum cu pulberi groase, pe corzi de violină. Dragii mei, ce sîntem oare, de unde tot venim, şi încotro ? Păi e destul de clar că sîntem spirite evoluate într-o oarecare măsură, întrupate în carne şi oase, spirite norocoase într-un fel, cu evoluții calitative repetate, dictate de mutații genetice pozitive, compatibile cu mediul terestru, în stare de a se perpetua. Lumini vrăşmaşe omenirii, venite din eternități necunoscute, lovesc din cînd în cînd, forțînd mici resetări ale universului biologic. Ce e puternic, rezistă, se comformează, merge-nainte. Ce e mai slab, decade, sau dispare liniştit. De ce norocoasă ? Pentru că, în comparație cu alte specii terestre, specia omenească, a cunoscut o dezvoltare biologică deajuns de generalizată precum şi deajuns de calitativă încît să permită declanşarea potențelor de tip spiritual. Această evoluție, putem cu toții constata, se află într-o fază incipientă, cu şanse clare îsă de înbunătățire-n timp. De ce-ntr-un fel ? Pentru că pe lîngă potențe real pozitive, s-au strecurat în genomul uman şi mici " fisuri ", ce-apasă-n mod vizibil cugetul complex al omului. Realizăm la modul conştient nu numai bucuria, nu numai suficiența, nu numai dragostea, nu numai iubirea, ci şi boala, şi răul, şi moartea de părinte, aşa ca multe, multe altele. Conştiința este dragii mei un instrument cu larg diapazon, un mecanism cu două fețe, uns cu zîmbete şi lacrimi, o stare de lumini şi umbre ce tencuieşte în sufletul omului temeiuri de reflecție, de stat în cot şi meditat, la sine, la ceilalți, la nori, la timp, la sfîntul duh, la Dumnezeu. Încotro ... ? Destul de clar, tot înainte. Spre lumină, sau spre-întuneric, spre cer sau spre largi hăuri fără fund, spre spațiu sau ... sub pămînt. Avem cu toții de ales, un drum spre omenire, adjectival vorbind, sau spre final, substantival, spre tot sau ...  spre nimic.

#46

Diverse / Răspuns: Simple ...gînduri

Last post by acdc - 21 November 2019, 17:22:44

   Eeei, ... dragii mei, în continuare voi încerca să repun în discuție acest subiect special prin excelență, respectiv " goana galaxiilor ", ce face referință la mecanismul cosmogonic al naşterii Universului, implicit sfîrşitul Universului, precum şi comportamentul acestuia în timpul de azi, respectiv comportamentul corpurilor cereşti vizavi de îndepărtarea acestora în ritm accelerat. Asupra acestui subiect, omenirea prin reprezentanții săi mai mult sau mai puțin dotați intelectual, dar cu virtuți sîcîitoare în domeniu, s-a aplecat de cînd lumea, şi am certitudinea că se va apleca cu îndîrjire în viitor, cît va fi lumea. De ce ? Pentru că dragii mei, " nevinovați " cum sîntem, la nivel macro, ca civilizație universală, îndrăznesc să afirm , incipientă, tînără, fragilă, cu potențial este adevărat absolut nelimitat, dar aflat acum şi pentru mult timp de acum înainte la un nivel foarte scăzut,  ce nu ne permite şi nici nu ne dă speranța prea curînd că vom putea aborda acest subiect cu şanse de reuşită maximă, spuneam, ei bine, acest subiect, mă rîcîie neîncetat, îmi stîrneşte în mod abrupt  curiozitatea, firească dealtfel, dar am convingerea că nu numai mie... Astfel, în timp, cu tente acute uneori, interesul mă ghidează iar şi iar şi iar spre lumi  " perpendiculare ", şi asta pentru că personal sînt sătul de ...lumi paralele ! Sînt atras inexorabil de mega adevăruri decente, ascunse deocamdată conştiinței noastre, a pămîntenilor. Grandoarea acestora, străbate însă pînă la noi, iar eu, un spirit mititel dar curios în comparație, probabil am " antena " mai bine calibrată, mai bine orientată. Cert este că, aşa cum spuneam mai pe la început, acest subiect, dar şi altele nu mai puțin interesante, îmi strică nopțile. Ei bine, dragii mei, personal nu sînt de fel supărăcios, aşa că nu mă stresez în mod gratuit, ba încerc să mă concentrez pe mecanismele posibile ce acționează magistral, la modul fizic în Univers,  pe scenariile cosmogonice ce le consider cele mai apropiate unei realități indiscutabil complexe, cu caracter absolut. Absolutul, dragii mei, este un concept ce nu se supune în nici un fel unuia sau mai bine zis oricărui sistem de referință imaginat de o conştiință, oricare ar fi. Ei bine, spiritul omenesc, parte a marelui spirit universal, înzestrat fiind cu o forță imensă, de un curaj " nebun ", nu se descurajează şi atacă această partitură, fie ea scrisă şi cu cerneală ... simpatică. Omenirea va vrea să ştie, neapărat, ce a fost la început, " oul sau găina " ? Omenirea va vrea să ştie, neapărat care va fi şi " sfîrşitul ". În acest sens, avem dragii mei deja teorii zburdalnice, ce punctează la modul realmente  fantezist de-adreptul, atît " Începutul ", prin cea mai răsunătoare născocire de care am auzit, respectiv " Teoria " " Bing " Bang " , cum ar zice unii "cercetători " cu abilități cognitive străvezii, precum şi construcții cu caracter escatologic, construcții cosmogonice dezechilibrate, ce fac însă deliciul multora ba aş zice că, prea multora. Aşadar dragilor, încercînd să pătrund cu ochii minții în adîncul nodului cosmogonic apărat atît de Imensitate, cît şi de Eternitate, mi s-a părut că intuiesc un scenariu care desfide deocheata observație, pe care vedeți bine nu o pun între ghilimele, comform căreia fizicienii, respectiv unii fizicieni, au flirtat cu convingerea ce relevă o deducție ştiințifică vizavi de vechiul efect Dopler, ce conduce zice-se automat la ideea existenței unui fost mega mecanism fizic primordial ce s-a manifestat mai mult decît exploziv comform acestei teorii. Acest efect fizic a fost certificat în mediul atmosferei terestre, atmosferă definită de stări fizico-chimice extrem de specifice, extrem de complexe, ce presupun prezența explicită a materiei cu un întreg evantai al comportamentelor acesteia, precum şi a influențelor de tip ondulatoriu induse de însăşi Tera, dar şi de imensul corp ceresc aflat în mijlocul sistemului nostru solar precum şi a celorlalte corpuri cereşti componente ale sistemului nostru solar. Ar trebui să fim conştienți de faptul că acest efect Dopler, ar putea să defecteze atare observații astronomice comform cărora Universul se află într-o continuă precum şi accelerată expansiune, în condițiile unor distanțe imense, într-un spațiu caracterizat de o cu totul altă factură fizico - chimică, comparativ cu atmosfera terestră. Aici, undele sonore, ce se propagă cu viteze relativ mici, se comportă absolut diferit față de mediul spațial. Putem de altfel să ținem cont şi de faptul că frecvența acestora este foarte redusă comparativ cu frecvența undelor electromagnetice, crescînd sau scăzînd funcție de poziția unui experimentator față de un observator, respectiv de viteza primului față de observator, în condițiile în care undele sonore se propagă în mod specific vizavi de componența materială specială a spațiului terestru, interferența acestora cu materia relevînd efecte pur specifice. Am în vedere de exemplu diferența modului precum şi a vitezei de propagare în mediul acvatic față de mediul aerian, etc. Totodată, este foarte posibil ca acest efect de sorginte fizică, să acționeze diferit în cazul undelor electromagnetice în condițiile unui spațiu " imaterial ", precum şi în cazul unor distanțe imense, la nivel universal, ştiut fiind faptul că legile Universului macro diferă de legile Universului micro, mai ales avînd în vedere postulatul comform căruia aceste unde electromagnetice, lumina, de exemplu, " se deplasează " cu o viteză imensă, constantă însă. Or, la o viteză constantă, personal nu văd posibilitatea modificării frecvenței, această deducție bazîndu-se pe o logică extrem de simplă dar solidă. Presupun că sînteți de acord dragii mei că o modificare de frecvență, " aiuritoare" , ar trebui să modifice o undă din spectrul electromagnetic, în alt tip de undă, de exemplu transformarea unei unde din domeniul vizual în unde X ori gama, etc, ceea ce personal nu agreez. Aceste unde dragii mei îşi păstrează caracteristicile, respectiv frecvența precum şi viteza, pierzînd numai din energie. Paleta bogată a undelor nu este datoare aşadar decît matricilor de natură energetică ce au sintetizat precum şi contribuit la iradierea acestor unde la pachet sau individual. Ei bine, observăm cu uşurință faptul că față de întinderea unui sistem fizic, putem foarte bine să acceptăm existența unor caracteristici, a unor efecte fizice diferite de la caz la caz. Decența, dragii mei, nu interzice acest gen de abordare, ba din contră, ne invită la a adera la acest tip de viziune. Vizavi de aceste considerente, pot însă întrevede că materia, în general, se pare că este procesată în cadru unor încătuşări energetice imense, a căror proveniență, secretizată deocamdată la modul universal, nu o pun în discuție acum, sisteme fizice quasinecunoscute, care prin legități specifice, greu de descifrat, securizate pentru moment,  evoluează la un moment dat la parametrii energetici de neînchipuit aproape, în urma cărora este sintetizată materia, care totodată este expulzată la modul catastrofic, beneficiind de un impuls care, dragii mei, ce să vezi, se conservă . Or, conservarea acestui impuls, dragii mei, nu implică în nici un fel o mişcare accelerată în lipsa unui adaus constant de tip energetic, sau unei atracții gravitaționale de tip gaură neagră să zicem, care poate avea un caracter accleratoriu, dat fiind creşterea progresivă a acestei forțe odată cu acumularea de masă. Astfel, personal, nu văd posibilitatea inițierii acestei pseudoaccelerații din senin. Mai degrabă aş întrevede existența unei decelerări, respectiv o anulare de tip energetic prin simpla probabilitate a  ciocnirii cu alte corpuri materiale care pot anula total sau parțial impulsul corpului aflat sub observație, efecte caracterizate de masa, viteza precum şi unghiul de incidență a celor două corpuri.
Vizavi de ciocnirile corpurilor materiale mai mici sau mai mari din Univers, că veni vorba,  pot să constat că în fazele incipiente de formare a materiei, oricare ar fi locația acesteia la scară universală, în urma acestor ciocniri multiple cauzate de vitezele mult diferite ale acestor corpuri funcție de densitatea acestora ce ține sub control puterea impulsului fiecăruia,  are loc, trebuie să aibe loc o modificare în masă a direcțiilor specifice fiecărui corp material, precum şi inițierea, mecanicist vorbind a spinului fiecărui corp material. Interesant este că, în timp, odată cu acumularea progresivă de masă a acestor corpuri, datorate unor ciocniri " mai blînde ", forța gravitațională împreună cu forța centrifugă datorată mişcării de rotație în condițiile prezenței de masă, preiau controlul acestor corpuri materiale, care imprimă acestora un " destin " cosmologic propriu şi destul de stabil încît aceste corpuri să se orienteze, să se organizeze  în spațiu într-un anumit fel, funcție de energetica ce a putut duce la naşterea acestora. De ce ciocniri " mai blînde " ? Simplu ... Avînd în vedere existența unei infinități a direcțiilor sîntem conştienți că numai un unghi de 180 de grade poate duce la o ciocnire " perfectă " care poate induce în condițiile unei mase apropiate o ciocnire catrastofică, ce poate anula total sau aproape total impulsul celor două corpuri, impulsul acestora disipîndu-se în multitudinea de corpuri ce iau naştere în urma unei astfel de ciocniri demolatoare. Numai că, din infinitatea de direcții de care aminteam, acest caz este unic, ceea ce duce la inițierea puținelor cazuri de anihilare reciprocă a corpurilor. Astfel cu cît unghiul incident scade, cu atît mai multe sînt posibilitățile ca cele două corpuri să " fraternizeze" , unind cele două mase în una singură, cu pierderi mai mici sau mai mari de masă vizavi de unghiul incident, viteza dar şi de caracteristicile fizice ale substanței proprii fiecărui corp. Revenind la scepticismul meu vizavi de presupusa accelerare a sistemelor materiale în Univers, trebuie să reiterez că, în viziunea mea, cred în imposibilitatea inițierii acestei accelerații, doar dacă accepțiunea de tip postular a conservării impulsului nu mai este cumva valabilă, accepțiune ce ar maltrata pur şi simplu logica, lucru ce ar induce o degringoladă de nedescris în întregul sistem al perceperii realității intuit de conştiința umană. Dragii mei, faptul că nu avem nimic în comun cu definiția sau activitatea unui om de ştiință, nu ne înpiedică însă să avem propriile păreri mai adecvate sau mai puțin despre teme diverse inspirate de realitatea atotcuprinzătoare. În acest context, atenția mea, de a cărei distributivitate nu am a mă plînge, ține sub observație şi alte concluzii ştiințifice discutabile, privitoare la multitudinea fațetelor existențiale ale Universului, ce presupun aprecieri de natură atît cantitativă, dar şi calitativă, asupra cărora nu ne vom apleca deocamdată. Ne vom revedea aşadar, dragii mei, ... într-o zi.

[Бронированная лапа сеялки #JohnDeere JD-330-6]

#47

Administrare / Бронированная лапа сеялки #Joh...

Last post by лапа JohnDeereJD-330-6 - 30 October 2019, 18:36:30

Продам бронированные лапы культиваторов и сеялок: Бронированная лапа сеялки #JohnDeere JD-330-6
бронированная лапа Джон дир John Deere 330мм, толщина 6мм. Лапа John Deere 330мм, артикул JD-330-6 (аналог Bellota 15027-I14), дисковатр Salford, сеялка Джон Дир 730,John Deere, Flexi-Coil, Case, Will-Rich, Great Plains, JD-A-330-6, Лапы Salford 580 серия, Nichols tillage Tools.Расстояние между болтами 45-47 мм. Монтаж к стойке до 47 мм шириной.Вес 1.4кг

Лапа накладка Европак бронированная, 105 мм   120руб
Лапа бронированная  Н.043.05.110 220мм   220руб
Лапа бронированная КПС 270мм   300руб
Лапа бронированная КПЭ-3.8 410 мм   720руб
Лапа бронированная Sunflower 47UW9B7 230 мм 6мм 500руб
Лапа бронированная John Deere N182041 260 мм 6мм    520руб
Лапа бронированная  Bellota 15027-H12 300 мм 6мм    550руб
Лапа бронированная  Salford, артикул SL-310-6 330 мм 6мм    550руб
Лапа бронированная Horsch  Хорш 8300000001, 375 мм   1150руб
Лапа бронированная Morris F38529SS  Morris Concept 2000 310 мм   1100руб
Лапа бронированная  артикул BR-305-6 305 мм 6мм   1100руб
Лапа бронированная  КПК FEAT, 260 мм 8мм   620руб
Лапа бронированная  Salford CT5107,CT5115, ST820, 290 мм 8мм   700руб
Лапа бронированная Salford  Salford артикул SL-310-6, 310 мм 6мм   600руб
Лапа бронированная  Агромастер  15050-375-CA1 Bellota, 375мм    1150руб

#48

Diverse / Ceea ce considerăm a fi <citat...

Last post by Nephilim - 23 October 2019, 21:54:51

Salutare! Am căutat pe site reguli pentru această întrebare, însă, dacă nu am căutat corect, îmi cer scuze. Aș dori să știu ceea ce se poate sau nu, cât și ce e de făcut, dacă se poate. Mulțumesc anticipat! ????

#49

Diverse / Economia de ... baltă sau ...m...

Last post by acdc - 04 September 2019, 16:28:17

 Eeei, dragii mei, de la o vreme încoace, de cînd s-au deschis băierile Europei, înpins de curiozitate, ca mulți alții, am luat calea vestului, unde am avut şansa să experimentez pe propria piele, cum se zice, sarea şi piperul occidentului. Contrar aşteptărilor, aici am găsit, mai abitir ca în țară, " salamul cu soia " de care românii făceau atîta caz înainte de '89. Am înghițit aici destulă " soia " ca să-mi stîrnească triste amintiri. Dragii mei, ca urmare, stresul meu  fiind reactivat din pricina  nenumăratelor inadvertențe cotidiene sîcîitoare, atît în ce priveşte circulația, designul stradal precum şi cel arhitectural, dar şi în priveşte produsele alimentare la care apelăm zi de zi, m-am hotărît să pun în pagină cîteva considerațiuni personale, cu precădere a unora cu focusare asupra unor aspecte economice, ca să zic aşa. Mai întîi, trebuie să amintesc faptul că nu urmăresc nicicum să fac apologia vestului, dar, realişti să fim, aici, economia evoluează la standarde înalte. În acelaşi timp, nici nu blamez această vrednică civilizație vestică pentru unele derapaje, să zicem minore. Ei bine, asta cred că ştie toată lumea, dar ce nu ştiam nici eu nici lumea, este că aici, în imperiul banului, economia este întinsă cu forța, ca pe un elastic, dincolo de limite aproape. Multe ramuri economice, au de cîştigat, modernizîndu-se în ritm accelerat, extinzîndu-şi aria de influență, răspunzînd pozitiv cerințelor specifice economiei de piață. Astfel, pentru majorarea profiturilor, industria alimentară şi nu numai, apasă accelerația pînă la fund, folosind din plin metode tehnologice ce presupun activarea disproporționată a multor procese tehnologice, în diverse domenii economice. Astfel, acestea vizează de exemplu o modificare brutală a condițiilor de creştere a legumelor, fructelor, dar şi a animalelor de producție de carne, lapte, ouă, etc. În acest context, pe care-l regăsim astăzi în toată lumea, producerea de legume şi chiar de fructe este "upgradată", prin generalizarea folosirii construcțiilor speciale precum serele şi solariile, ce ajută la creşterea temperaturii dar şi a iluminării necesare evoluției mai rapide, intensive a plantelor, avînd ca scop atît majorarea producțiilor cît şi creşterea precocității formării dar şi coacerii fructelor şi a legumelor. Adițional, se face apel la soiuri productive şi superproductive precum şi la tehnologii ce folosesc substanțe chimice cu rol de hrană pentru plante, inclusiv în cadrul culturilor hidroponice, dar şi ca repelenți sau protectori fitosanitari, precum şi pentru inducerea chimică a grăbirii fructificării şi maturării în vedererea comercializării cu prețuri mai ridicate. În acelaşi timp, stabulația controlată a animalelor de producție, ce presupune o hrană mai puțin variată cu un sărac aport mineral în sensul complexității naturale, duce la o depreciere a calității produselor obținute sub privința conținutului ideal de substanțe hrănitoare, dar şi a comfortului organoleptic atît de apreciat de către consumatori. Concepția, dragii mei, în cazul de față,  nu are nimic ieşit din comun, fiind într-o oarecare măsură  justificată, numai că aceste artificii tehnologice lasă o amprentă nedorită de consumatori, asupra multor produse alimentare. Mă refer aici la deprecierea texturii fireşti, specifice a acestor legume şi fructe, precum şi a gustului dar şi aromei naturale, normale, specifice fiecărui sortiment. Astfel, o tomată roşie, nu mai are gust de roşie, cum am spune franc, căpşunile nu mai au gust de căpşuni, laptele nu mai are nici gust şi nici aromă de lapte, ouăle nu mai au nici consistența dar nici savoarea proprie unui ou produs biologic, aşa cum şi produsele din carne au de suferit în acelaşi fel. Asta dragilor, se poate constata acum şi la noi, este adevărat nu aşa pregnant, dar trendul este evident. Acest lucru ar trebui avut în vedere şi evitat pe cît posibil. Eee, dragilor, economia asta, este ca un cal de rasă, o splendoare evidentă, care are un melic, este nărăvaş dragii mei, şi trebuie să ştiți că nărăvaşii lovesc cu copitele de e mare vai. Trebuie aşadar să ne ferim. Încet, încet, însă, constat că atît consumatorul cît şi unii producători au conştientizat valoarea produselor crescute  în manieră naturală, zise bio, şi preferă aceste produse chiar dacă sînt mai costisitoare. Încet, încet, dacă ați observat, se pune un accent din ce în ce mai mare pe produse biologice, adică crescute în condiții mult mai apropiate de cele naturale. De ce ? Deoarece emanciparea consumatorilor începe să-şi spună cuvîntul, aceştia, din ce în ce mai mulți realizează faptul că intervenția omului în producerea acestor produse, în mod abuziv, duce la scăderea accentuată a calității sub toate aspectele a acestor produse, produse ce sînt consumate în mod normal, zilnic. De ce se întîmplă acest fenomen de depreciere din punct de vedere organoleptic în general al acestor produse ? Explicația nu este prea greu de întrevăzut, dacă ținem cont că natura, această entitate cu dublă valență, atît fizică cît şi filozofică, avînd atuul timpului nesfîrşit de care dispune, a evoluat  într- o dinamică perfect sincronizată cu un echilibru general, fizico chimic, echilibru născut din însuşi potențialul intrinsec al materiei suprapus cu potențialul discret al spațiului în care materia evoluează. Legile fizice ce izvorăsc din această dublă potențialitate, țin destul de strîns frîul megasistemului universal în care evoluăm noi înşine. Astfel, trebuie să înțelegem că toate fenomenele generate de această dinamică, se manifestă într-o independență superspecifică, care dau individualitate fiecărei mişcări a materiei în parte, astfel, fiecare fenomen fizic sau reacție chimică se poate manifesta între limite destul de strînse, avînd o specificitate proprie accentuată, în acelaşi timp depinzînd implacabil, direct, de factorii de mediu în care are loc. Orice schimbare a scenariului desfăşurării acestor fenomene sau reacții chimice, ducînd la modificări ale efectelor scontate. Dragii mei, din experiențele umanității de-alungul timpului, subiecți umani înarmați cu inteligență, au tras o concluzie înțeleaptă, care spune destul de sec că " ... ce e mult, nu e bun...". Astfel, dragii mei, trebuie să fim conştienți de faptul că dacă dai prea multă căldură odată unei plante, să zicem, cu flacăra oxiacetilenică, vei fi martorul unui mic incendiu. În loc să ai parte iată, de savoarea unei roşii coapte în regim accelerat, să zicem, vei avea parte de o mınă de cenuşă. Planta, în loc să-şi coacă fructul văzînd cu ochii aşa cum am vrea noi, va lua foc, pur şi simplu. Dragii mei, în acelaşi fel, dacă veți vrea să vă răcoriți cu prea multă înghețată, dulce, parfumată, veți constata singurei că o să vă doară- n gît, şi o să fiți nevoiți să vă programați la medic. La fel, o scară prea îngustă, cu trepte prea abrupte, construită inadecvat din spirit de economie de spațiu, nu-şi va face treaba ci, vă va stresa zilnic, ridicînd probabilitatea de a experimenta o cădere pe trepte cu sacoşele de la piață, buluc, ca în filmele de aventuri. Tot la fel, folosirea abuzivă dar şi inadecvată a minibarierelor stradale betonate sau cauciucate, cu scopul de a calma pofta de viteză a cîtorva puberi, vă vor stresa zilnic atît pe dumneavoastră cît şi automobilul dumneavoastră, ale cărui suspensii vor plînge zilnic de nenumărate ori, scîrțîind nemulțumite, cerînd în final o vizită la autoservice.  Acest fapt, dragilor, iată, este valabil atît în particular, dar şi la nivel macro în natură atunci cînd intervenția omului asupra acestor scenarii este dusă la extrem în vederea obținerii de facilități de natură economică.  Vizăm aici simple aspecte de sorginte economică, dar ne putem gîndi în acelaşi timp şi  la aspecte mult mai importante la nivel planetar, ce țin de aceleaşi abordări economice necomforme cu nevoile planetei ce ne găzduieşte cu blîndețe pe toți. Vedeți dumneavoastră, singurele vietăți compatibile cu adevărat cu planeta ce ne-a dat viață, sînt plantele, dragii mei, pădurile, acestea, dacă nu ştiați, se hrănesc printre altele şi cu radiații, dar şi cu bioxidul de carbon, acestea fiind exponenți ai unor pericole planetare ce țin de încălzirea globală. Iată deci, în timp ce asfaltul străzilor înmagazinează energie calorică radiativă din spectrul infraroşu, încălzindu-se peste măsură şi influențînd curenții de aer dar şi vremea, veți constata că frunzele arborilor vor rămîne reci, acestea folosind radiația solară pentru procesul de fotosinteză, fenomen de care numai vegetația este în stare, şi asta  în paralel cu sinteza carbonului din atmosferă, adică exact ce are nevoie planeta pentru a se răcori în mod natural, corespunzător. Dragii mei, cred că sînteți de acord că aici, pe Tera, nu-şi are loc Raiul. Aici dragilor, nu pot fi toate roz. Aici avem scumpii mei, şi bune şi rele. Natura ne-a conceput în timp, ne suportă răbdătoare şi vrea să ne cizeleze, să ne şlefuiască. Or, şlefuirea necesită după cum bine ştiți, prezența de elemente abrazive, aspre, zgrunțuroase neapărat. Spiritul planetei ăsteia, ce ne-a permis rezidența aici, pe Tera, ne cere dragii mei să-l respectăm, să trăim în consonanță cu interesele sale, în aşa fel încît să-l protejăm, spre binele nostru dealtfel. Vedeți voi, dragii mei, noi, specia asta umană, toxică, invazivă, nu concepe să se acomodeze cu mediul terestru ci vrea ca planeta să se acomodeze cu ea. Dragii mei, tupeul nostru a întrecut deja măsura, şi asta se vede în fiecare zi, în tot locul. Vom vedea în consecință dragii mei, zi de zi, reversul comodității, inconştienței, precum şi avariției noastre. Ne vom lovi inplacabil de situații din ce în ce mai grele, ce vor culmina cîndva, neapărat cu o catastrofă de cel mai înalt nivel. Planeta, dragii mei, cunoaşte, fiți siguri, demult rețeta antibioticelor...

#50

Diverse / Impuls ... şoc

Last post by acdc - 17 August 2019, 22:04:51

Dragii mei, sîntem sper conştienți cu toții că economia precum şi finanțele țării, ca şi educația, ca şi sănătatea, sînt într-o cădere liberă, accelerată, pe care, vezi bine, nimeni nu mai vrea să o oprească. Toată lumea trage spuza într-o veselie, care pe care, care mai de care. Justiția, politica, dragii mei, nu fac excepție, fiind antrenate în acelaşi vacarm distructiv, în aceiaşi spirală reducțională ce copleşeşte şi cele mai curajoase, cele mai pozitive încercări de a o stopa. Dragii mei, amatorismul vinovat atît al elitei politice actuale, cît şi al unui management administrativ greşit al societății civile şi nu numai, s-a răsfrînt în mod extrem de nedorit din punct de vedere economic, dar şi social, asupra istoriei recente a României, asupra întregului mecanism politico-economic al statului român, asupra vieții întregii societăți româneşti. Dragii mei, în '89, a dat Dumnezeu să scăpăm de necazul comunist, sau mai bine zis de cel al unui socialism ce o luase pe arătură, un sistem politic perimat, fără doar şi poate, ce reuşise cu greu să țină țara pe linia de plutire, lovind însă la modul grav întregul sistem de valori al societății româneşti. Ba mai mult, fostul regim, moşit cu mîini străine, a acționat asiduu pentru suprimarea fizică, sălbatică, a frunții intelectuale precum şi antreprenoriale a țării, dar, şi mai mult, şi mai grav, a fost atinsă esența conduitei creştine precum şi a coeziunii majorității populației româneşti. Spiritualitatea dragii mei, a avut de suferit în aşa fel, atît de pronunțat, încît reintrarea noastră în normalitate va fi întîrziată pe timp îndelungat, greu de prezis. Dracul, a vrut însă ca evenimentele orchestrate cu atenție, şi cu dichis de diverse interese, să ne prindă iar şi iar şi iar la înghesuială, să ne prindă total nepregătiți pentru un aşa important dar şi determinant eveniment istoric. Se face dară că, de multe ori în istorie am fost prinşi pe picior greşit, nepregătiți, un inconvenient aproape firesc al unei societăți eminamente sedentare. Nu ne-am pregătit nici o dată cu adevărat, nu ne-a caracterizat nici o dată spiritul combativ, care obligă la rigoare, la planificare, la acțiune. Am aşteptat întotdeauna cu teama în suflet acțiunile altora. Am construit totdeauna ziduri de apărare nici o dată terminate. Ne-am rugat totdeauna Sfîntului să ne apere. Astfel, în '89, am tăbărît cu toții, de la coada vacii, de la volan, de la strung, din birouri insalubre, pe țıțîna statului român. Ajutați mai puțin dezinteresat, am reuşit să ocupăm spațiul politic românesc, de la vîrf şi pînă jos. Am reuşit să acaparăm toată scena. Cum ? Aşa, cu ranga. Bun, şi... Păi mai departe, cu toții am constatat că nimeni nu ştia să citească partitura. Nu era nimeni şcolit să preia în mod compatibil dar şi competitiv frîiele puterii. Nu fusese luat în calcul nici un triaj profesional care să poată impune subiecți umani competenți dar şi patrioți. Astfel, după ureche, cu influențe externe calificate, s-au format nuclee politice primare, cu oameni nepregătiți, oportunişti, interesați într-un fel sau altul, unii dintre ei chiar agramați, care au făcut politică aşa cum s-au priceput sau cum au impus diverse interese. De aici, au rezultat efecte destructive, care în timp s-au acutizat, efecte pe care azi le putem constata cu uşurință. De la o vreme, tot auzim, " al doisprezecelea ceas", această sintagmă rezistînd de mulți ani. Eu zic, nu cumva am intrat, cu inocența proprie copilăriei în al " treisprezecelea ceas "? Ei bine, cu ultima fărîmă de optimism, trebuie să găsim soluții pentru a depăşi aceste stări de fapt catastrofale. Soluții, dragii mei, există. Ele trebuiesc însă găsite şi puse în practică. Pentru asta trebuie voință. Voința dragilor, e rară. În general dragilor, ne lăsăm purtați de impulsul inițial, chiar dacă observăm că direcția este greşită. E mai ieftin şi nu implică eforturi din partea noastră. Este adevărat însă că nici beneficii nu vom avea. Un tratament cu voință poate stimula un nou proces benefic, de care toată lumea se va putea bucura. Întrucît România se află de la o vreme într- o poziție foarte joasă atît din punct de vedere economic dar şi spiritual, iar trendul economico-social este cu desăvîrşire nemulțumitor, ar fi cazul să fim conştienți că trebuie să umblăm de urgență la mecanismul economic, de care depind toate celelalte domenii sociale, toate pîrghiile ce pot fi folosite pentru bunul mers al societății în general. Acest impuls necesar, aşteptat, binevenit, trebuie să ia forma deci, a unui demers logic, profesionist, general, care să acționeze strict,  puternic, rapid, total, într-o sinergie desăvîrşită cu întreg trunchiul socio-economic al statului. Este foarte adevărat că un atare mecanism de şoc ticluit ad-hoc, presupune şi riscuri care trebuiesc asumate, combătute într-un al doilea val, eventual. Altfel, trebuie să fim conştienți că în lipsa acțiunii, ceas de ceas, zi de zi, an de an, vom rămîne în urmă, tot mai în urmă... de căruță. Trebuie însă să ținem cont că națiunea noastră are dreptul într-un sfîrşit de a trăi mai bine, mai decent. Astfel, statele dezvoltate înaintează, evoluează cu viteză, handicapul civilizațional crescînd în mod constant, fapt ce limitează drastic ocuparea unei poziții adecvate în plutonul țărilor cu nivel crescut de trai al cetățenilor săi. Ca să accedem şi să rămînem în acest pluton fruntaş, trebuie să folosim aşadar soluții radicale. Problema, dragii mei, nu este inexistența acestor soluții ci faptul că actualul sistem politic, care poate schimba macazul legislativ, economic, s-a copt destul aşa încît să respingă orice încercare de schimbare ce ar defecta atît schema de cadre cît şi modul precum şi stilul de lucru al clasei conducătoare precum şi a argaților acesteia. Dragii mei, ştiind bine că finanțele țării sînt astăzi extrem de vulnerabile, precum şi faptul că datoriile sînt destul de sus, sîntem conştienți cred că nu există la ora actuală forța necesară de creditare guvernamentală a unui val investițional destul de puternic, care să reseteze, să repornească întreg sistemul economic al țării, în folosul tuturor. În acelaşi timp, creditarea din partea băncilor străine este extrem de restrictivă, nefiind nici pe departe suficientă unei relansări economice reale precum şi relevante. În acest caz, prinşi cum spuneam, la înghesuială, nu avem altă alternativă, probabil, decît să ne sprijinim pe finanțele investitorilor străini precum şi a celor autohtoni. Această variantă economică dragii mei, este perfect posibilă, dar cu unele restricții pentru noi, pentru statul român, traduse în obligativitatea statului de a fixa un impozit pe profit foarte redus, ştiind că în mod logic, între impozitul pe profit şi multitudinea de noi investitori există o relație invers proporțională, adică vor exista cu atît mai mulți investitori iar investițiile vor fi demarate cît mai curînd cu cît impozitele fixate de stat vor fi mai mici. Fluxuri investiționale la nivel mondial există dragii mei, dar ele sînt atrase inexorabil de posibilitatea de a face profituri cît mai mari. Noi, dacă ne-am bucura de un dram de istețime, ar trebui să conştientizăm că acest quantum al profiturilor firmelor străine nu trebuie să deranjeze nici tactica şi nici strategia economică pe care trebuie să ne bazăm pentru a ne atinge țelurile. În acest proces economic pe care trebuie să-l gîndim, vom ține seama deci de fixarea cum spuneam a unui impozit pe profit cît mai apropiat de zero pentru investițiile de mare calitate, înțelegînd investițiile productive cu aport de tehnologie înaltă, şi cu impozite ponderate alte investiții precum servicii, construcții, etc, urmînd ca investițiile comerciale să păstreze un quantum apropiat de cel actual. Pentru a atrage rapid investițiile străine valoroase, respectiv cele productive, vizavi de impozitul pe profit foarte redus, personal, văd necesară stabilirea acestora pentru un timp suficient de lung care să incite cît mai rapid interesul investitorilor, atît străini dar şi autohtoni. Am putea lua în calcul, să zicem, întinderea în timp a acestor măsuri economice pe zece, douăzeci, chiar şi treizeci de ani, proporțional cu importanța , calitatea tehnologică, precum şi volumul economic desfăşurat al acestor investiții. Beneficiile acestui complex economic antamat, vor fi constituite în principal de majorarea fără precedent a numărului locurilor de muncă, locuri de muncă ce vor fi plătite mai bine avînd în vedere că investitorii nu vor mai fi storşi de vlaga valutară, precum şi impozitarea acestora într-o manieră mai delicată, veniturile crescute al angajaților influențînd în mod pozitiv  întregul sistem economic al țării. Alte beneficii vor consta şi în încurajarea pe orizontală a mai micilor investitori ce vor participa la rîndul lor la majorarea capitalului, la creşterea potențialului investițional la nivelul întregii țări. Ei, bine, odată cu trecerea termenelor instaurate de statul român prin politicile economice amintite, creşterea aportului valutar al noilor investiții la pib_ului țării se va accentua simțitor, mărind capacitatea statului de a demara largi investiții de infrastructură , care împreună cu redistribuirea unei părți din aceste venituri,  vor sălta standardul de viață pe tot teritoriul țării, a tuturor cetățenilor. Ei bine, dragii mei, am întrucîtva certitudinea că înțelegerea dumneavoastră acceptă faptul că aspectele relevate mai sus, cu predominanță economică, în mod normal trebuie susținute dar şi completate cu alte acțiuni educaționale, legislative, administrative, precum şi de altă natură, care sinergic spuneam, să conlucreze împreună pentru atingerea scopului final.