Recent posts

#91

Versuri / Nu mă sculpta

Last post by Cuciuc Dumitru - 27 October 2017, 00:45:59

...

Nu mai sculpta din mine omul
Pe care vrei ca să îl vezi,
Căci o sculptură ideală,
E mai posibil să o pierzi,

Nu mă sculpta ca pe o piatră
Și nu mai crede în povești,
Căci dacă îţi va reuși,
Va fi mai greu să mă păzești,

Nu mă sculpta căci nu ești sculptor
Și te-aș ruga să te oprești,
Știu, încercarea greș nu are,
Dar e posibil să greșești,

Nu mă sculpta, te rog termină,
Nu voi mai fi acel de-atunci,
Căci dacă nu vei reuși,
Sunt sigur c-o să mă arunci.

#92

Versuri / Răspuns: Ce fel de versuri pre...

Last post by rocky - 28 September 2017, 15:23:33

Prefer versurile albe care au o libertate mai mare de exprimare  și rezonez la versurile cu consistență de gnomic, reflexivitate si profunditat

#93

Filozofie / Răspuns: Viziune...

Last post by acdc - 23 September 2017, 13:14:23

 Dragă Schifry,,, acum în anul de grație 2017 luna a noua, cînd nori negri s-arată lumii, aș fi curios cam ce părere mai ai vizavi de ușa buclucașă odată cu ale ei distruse țîțîni...

#94

Diverse / Arta, ... la răscruce

Last post by acdc - 14 June 2017, 19:24:17

  Dragii mei, am trăit timpuri întru-cîtva dezinteresate. Era ; "Toți pentru unu', unu' pentru toți". Țara era o echipă, bună, rea... Erau și bune, erau și rele. Nu tînjesc după ele. Era timpul "proptelelor", ha... ca și acum. Domnea "abureala", ca și acum. Mai 'nainte, nu știu. Greu, greu a fost
mereu. S-au săltat însă destui. Nu știu cum a fost posibil. Sita a funcționat. Din mai nimic, s-au ridicat monumente umane, creditori de civilizație. Coandă, Brîncuși, Grigorescu, Luchian, Baba, Sadoveanu, Eminescu, Creangă, Slavici, Alexandri, Caragiale, ... mulți, mulți alții, au fost purtători de steag, îndatorînd viitorimea. Exista o "scară" a valorilor. Cineva ținea cont. Cineva avea grijă... Acum, la notorietate nu acced decît ziariști cu "zvîc", politicieni conduși de instinct, protagoniști mondeni, și cam atît. Nu tu scriitori, nu tu poeți, nu tu pictori, sculptori, arhitecți, regizori, artiști, nimic, nimic, nimic. De ce oare ? E timpul libertății de opinie, de exprimare, de afirmare. Nu apar adevărate valori, cu excepția cîtorva cîntăreți, de operă și de muzică populară. În rest, pauză totală. Care o fi secretul acestei stagnări ? Interesul mutilat să fie ? Interesul direcționat spre material, spre poziții cheie, spre "sclipici" ? Valorile, dragii mei, nu mai au valoare. Le-am despuiat. Nu mai știm nici definiția lor. Societatea noastră " multilaterală", a pășit " victorioasă" pe o nouă treaptă de evoluție, alunecoasă însă. Noi, ne urcăm...în jos ! Bîjbîim neîntrerupt. Oh, nu m-am zmintit, dragilor, dar cu " ochelarii" mei, așa se vede. Bine, de acord, sînt eu depășit...Dar dragilor, de ce nu mai apare un Amza Pelea, un Ilarion, un Caragiu, un Sergiu Nicolaescu...? Ceva se întîmplă, ceva nefast. Ce o fi oare ?! Acum, nu mai are valabilitate deviza mușchetarilor, astăzi, "care pe care".Asta o fi ? O fi subțirimea puterii de pătrundere a potențaților, o fi dezinteresul social al acestora ? O fi graba cu care abordăm " orice". O fi nonșalanța dusă cu " dibăcie" la extrem ? Copii deștepți se nasc, slavă Domnului. Atunci ?! Nu mai construim școli, nu mai construim muzee, nu mai construim teatre, săli de Operă, biblioteci, săli de sport,...aule. N-avem simțire, n-avem nerv, n-avem zbucium sfînt, nu știm să "credem" ...

#95

Muzică modernă / Răspuns: rock-ul este modern?

Last post by Sylver Cheetah 53 - 12 June 2017, 16:39:37

Rock - muzica diavolului - produsul unei ramuri a societatii,putin duse cu pluta , indoctrinati care altceva mai bun de facut n-au decat sa emita ipoteze aberante cu justificari si mai aberante.

Mai bine "muzica Diavolului" decît cea a lui dumnezeu.

#96

Seriale / Răspuns: Prison Break

Last post by Sylver Cheetah 53 - 12 June 2017, 16:38:02

Nu-mi place acest serial.

#97

Diverse / Tudor Gheorghe

Last post by acdc - 12 June 2017, 12:18:55

  Dragii mei, ar fi trebuit ca prezentul text să fie postat la secțiunea- Personalități-, dar, mă gîndesc la faptul că maistrul Tudor Gheorghe merită mult mai mult decît puținătatea, vechimea expunerilor, dezinteresul pentru această secțiune. Așadar, simt că este cazul să postez la secțiunea obișnuită de-acum, și anume la Diverse.
Dragii mei, în dorința-mi clară de a aduce un elogiu scurt dar condensat atît spiritului cît și persoanei maistrului
Tudor Gheorghe, meritelor artistice, educaționale ale acestuia, profit de traficul de cititori al acestui sait (site), pentru a posta cîteva aprecieri, gînduri personale.
Dragii mei, de la Barbu Lăutaru' încoace, personal, consider că nu s-a născut în rîndul cantautorilor încă, o personalitate mai puternică, mai "colorată", mai prețioasă ca a bardului de la Podari, în persoana d-lui Tudor Gheorghe, poet, muzician, actor, și totodată interpret de muzică. Acesta, răsfățat al muzelor, copleșit de pronie cu talente multiple, dar și cu o charismă rarisimă, de la '66 încoace, an în care și-a desăvîrșit educația artistică, a încîntat sufletele românilor, mai ales cu compozițiile cantate proprii, și nu numai, cu voce acompaniată de orchestră, sau simplu, fără de pereche, cu cobza veche românească.           TudorGheorghe, fin observator, manifestînd o deplină înțelegere a fenomenului istoric, social, educațional românesc, al spiritului românesc, a simțit vibrația corzii sensibile a românului, specifică, și a știut să profite în sens pozitiv, constructiv, prin alegerea unui repertoriu de o rară frumusețe, de o originalitate neîntrecută, de o rară valoare artistică, etnofolclorică. Tudor Gheorghe, o întreagă, adevărată pledoarie realmente lirică, cu fine, subtile trimiteri elegistice, de tip, vizibil clasicist, cult, cu accente folclorice vii, cu "eforturi"corale sub acompaniament simfonic, pusă în scenă de însuși Tudor Gheorghe, ni se dezvăluie încet, încet, purtîndu-ne ca-ntr-un vis pe aripi măiestre, într-un periplu cosmic. Aceasta, într-o împletitură fericită cu neaoșe compoziții folclorice, pur lăutărești, precum și scurte incursiuni epice, expuse în stil baladistic, de o prospețime evidentă, ce ne aduce cu picioarele pe pămînt, caracterizează viziunea artistică de excepție, prin care personalitatea complexă a artistului ni se relevă.

#98

Muzică clasică / Maria Callas

Last post by acdc - 10 June 2017, 16:15:08

 Dragii mei, privind retrospectiv în panoplia consacraților cîntăreți de operă, la secțiunea "alto", mai precis a sopranelor, la loc de cinste, cu certe drepturi de întîietate, remarcăm în persoana Mariei Callas, probabil cea mai vehiculată personalitate artistică din domeniul clasic al muzicii. Maria Callas, s-a remarcat cu greu dar clar, monopolizînd în cele din urmă, meritat, atenția publicului meloman. Abordările interpretative ale divei, marcate puternic de personalitatea debordantă, ieșită din comun, dar și înzestrării excepționale, a talentului deosebit, a ușurinței native de a dispune într-un mod calitativ extrem de spectrul sonor specific sopranelor de coloratură, precum și a anvergurii repertoriului, au cunoscut atenția întregului mapamond, făcînd ca gloria Mariei Callas să exceadă timpul, să lumineze spiritele fine, vechi și noi. Notorietatea precum și charisma Mariei Callas, vrăjeasc și acum auditoriul "întîrziat", scena clasică înlocuită fiind de tehnica modernă audio- video.
Numele Mariei Callas a devenit, iată, un blazon încrustat cu diamante, ce excită divin, revendicîndu-și ascendența directă din logosul sfînt.

#99

Diverse / Echilibru ...pretențios

Last post by acdc - 10 June 2017, 14:35:42

Dragii mei, cu preocupare mă gîndesc la faptul că din păcate, specia asta a noastră, de la care sînt atîtea și atîtea așteptări, nu conștientizează un lucru simplu, și anume că fiecare kilogram luat de "colo", și pus "dincolo", destabilizează proporțional ecosistemul și chiar întregul sistem al planetei gazdă, ce cu trudă și în zbateri de nedescris, s-a echilibrat de-alungul miilor și miilor de ani. Noi, cuprinși parcă de o frenezie de neînțeles, de o febră distructivă, dărîmăm la rapid un munte, săpăm cu rîvnă groapi uriașe, barăm drumul apelor, scurmăm neîntrerupt și în toate felurile adîncurile gliei, afumăm cu sîrg tot dimprejurul, desfrunzim inconștienți biata planetă, și multe altele, acțiuni neconforme cu nevoile, cu cerințele blîndei Tera. Dragii mei, sistemele, în general, mari, mici, au o tendință de echilibrare a tensiunilor, tendință ce se manifestă mai mult sau mai puțin acut, dar cu certitudine. Amplitudinea spasmelor, urmărește cu exactitate curba degenerărilor apărute ca urmare a unor fenomene naturale, sau acțiunii devalizatoare a omului.
 Dar, nu uitați dragii mei că, ...cîinele care nu latră, mușcă...

#100

Diverse / Refuz...

Last post by acdc - 07 June 2017, 11:12:09

  < Ajunge o măciucă la un car de oale >...Ei, ce ziceți dragilor, a avut cap cel ce a depus această maximă în sipetul umanității ? Oh...cap, nu glumă.
Dragii mei, în spiritul etnografiei românești, timpul a încrustat cu dalta înțelepciunii adevăruri tulburătoare, viziuni fundamentale, definitorii, adunate de bătrînii noștri înaintași. Cugetătorii acestora aveau darul vorbelor mari expuse într-o decentă puținătate, vorbe mari în forme simple. Înțelesuri profunde expuse însă într-un succint aranjament stilistic, de o scurtime soră cu esența, oglindind o obiectivitate aspră, pătrunzătoare, sugestivă. Astfel, ne-au rămas peste generații perle de înțelepciune într-un șirag bogat împodobit. Aceste bijuterii etnofolclorice țesute în proverbe, zicători, maxime, oglindesc spiritul înalt, curat, aerisit al moșilor noștri, pe care îl luăm drept bază, ca o carte de căpătâi în ale cărei file găsim la nevoie dezlegări scumpe. Da, vorbele astea de duh, sunt astăzi mai adevărate ca oricînd. Omenirea stă pe un sac de pulbere. Deie Domnul să nu pleznească...
Dragii mei, de la Hawking încoace, ale cărui raționamente sunt ferite de viciate constrângeri demagogice specifice unei societăți decadente, se tot vîntură temerea acestuia vizavi de pericolul eminent ce ne-ar paște din direcția inteligenței artificiale, ce a atins astăzi nivele înalte, într-o sinergie aproape (zice-se) necontrolabilă, diversele tehnici dar și echipamente, acoperind treptat decizia umană. Ne având nicicum interesul să discreditez eforturile meditative ale susnumitului, cu condescendență, mă văd silit să dezaprob categoric o așa abordare simplistă, directă, săracă, necomformă. Păi, dragii mei, în realitate, inteligența artificială a fost creată tot de mintea omenească, făcută fiind să controleze proceduri tehnice în folosul omului, dar numai în baza unor programe de calculator, precum și protocoale cibernetice clare, ticluite tot de subiecți umani. Ca atare, defecțiuni probabile, periculoase de-adreptul, trebuie căutate în această direcție a posibililor subiecți umani cu certe capabilități tehnice, economice, etc, a căror mentalitate, în special de ordin doctrinar, se află în suferință, incompatibilă fiind cu conștiința de grup, care cu obstinație marșează pe considerente extreme, ce le ghidează viața dar și comportamentul social. Așadar, nu mașinăria va fi de vină, niciodată, ci "omul ce ține de volan". Repet, însă, mașinăria citește un scenariu scris de o mână de om. În ziua de azi, când adversitățile au căpătat forme ascuțite, cînd mentalitățile au libertăți nemăsurate, cînd ideologiile s-au acutizat, ajunge o minte omenească rebelă pentru a detona liniștea întregului sistem, liniștea omenirii. Dar, dragii mei, nu numai liniștea...
Dragilor, acum, mai devreme sau mai târziu, probabil că omenirea se va trezi, realizînd că multvehiculata democrație, drepturile omului, etc, etc, valabile în trecut, astăzi sînt depășite de dinamica socială, economică, politică, de la nivel planetar, astăzi, aceste deziderate învechite adîncind o adevărată demagogie. Abea această stare, caracteristică acestui secol devine cu adevărat periculoasă pentru omenire. Astăzi, facțiunile nu se mai descurajează cu arcuri și săgeți, niște arme dragii mei, "bio", ci e la modă puterea nucleară, un flagel al naturii neacceptat pînă și de societățile extraterestre. Puterea atomică, dragii mei, nu este atât de periculoasă în puterea de distrugere explozivă clasică, cât în puterea radiativă, sub un spectru radiativ necompatibil cu viața, pe perioade extrem de lungi de timp, care nu lasă vieții șansa la o eventuală adaptare. Așadar, dragilor, o " Nouă ordine mondială", este mai necesară ca oricând. În ce fel ? Aici, deocamdată nu mă pronunț. Mă tem însă că individualismul pronunțat al speciei noastre, se va împotrivi.