Certitudinea,marfă rară

[acdc]

Întru' început, ne referim la păreri, supoziții, aprecieri, ipoteze, termeni transparenți. Treci prin ei, ca prin brînza de Olanda. O fi, n-o fi. Nimic sigur, nimic palpabil, aproape totul intuit. Nimic clar, ceață deasă, cît cuprinde. Ape tulburi. Cînd spui unu și cu unu fac doi, faci o afirmație fără drept de apel. E certă. E clară ca bună ziua. E așa, și numai așa, altfel nu. Dar noi știm să numărăm puțin, am ajuns abea la parseci. Ei, bine, diferența e mare, cam cît de la cer la pămînt...Dragii mei, actualitatea astăzi înoată în ipoteze. Aproape numai ipoteze. Sîntem încă prea "mici ";să avem certitudini privitoare la lucruri 'mari" sau "mici". Nu ne cunoaștem bine nici "lungul nasului",dar'mi'te adevăruri fundamentale, imuabile, adevăruri ce consfințesc existența noastră precum și a "Totului".
Personal, așfi vrut mai mult, dar cu un "Hawking"nu se face "primăvară".