Viziune...

[acdc]

Stau și privesc interzis. Mă minunez, mă crucesc, mă revolt. Mă aflu într-o sală tixită de lume. Oameni de tot natu'. Lumea se mișcă, trebăluie. Atmosfera e înbîcsită, ternă, fum sus, praf jos, scursori peste tot, zoaie aruncate la-ntîmplare, mîzgă veche. Rîncezeala plutește în aer. Unu' iese, altu' intră. Ușa scîrțîie teribil. Țîțînile abea se țin. Nimeni nu e deranjat, nimeni
nu reacționează. Fiecare își vede de treaba lui. Interese minore primează. Da, e ușa tuturor, adică a nimănui. Afară bate vînt turbat. Între-o zi, ușa are să cadă...

[Schifrineț Țuțuganianul]

Maestre,

Asta nu e viziune, ci vizuină.
Mă mir că are ușă. Cât o mai avea, vorba domniei voastre.

Și nu are nimic în comun cu filozofia, ci cu filozofeala.

[acdc]

Dragul meu, astăzi, nu știu ce mi-a venit, am catadicsit să-ți răspund, da' numa'șa di formă.
Primo:... nu sînt nicidecum "maestru". (și asta nu pentru că fug de o anume răspundere). Știi, nu mă "prinde".
Secundo : Dacă ai avea un minim de spirit de observației, ai vedea că postările mele "filo.."sau mai puțin "filo...", sînt prezente cu obstinație la acest...capitol. Aici mă simt eu bine, ce vrei..? Dragul meu, dacă nu știai, după '89, am cîștigat măcar acest drept, de a ne exprima, la o adică, chiar și după gardul bisericii, ...Lipsa unei interdicții, înseamnâ permisiune...

[Schifry]

Aha!

[acdc]

 Dragă Schifry,,, acum în anul de grație 2017 luna a noua, cînd nori negri s-arată lumii, aș fi curios cam ce părere mai ai vizavi de ușa buclucașă odată cu ale ei distruse țîțîni...