28 Martie 2024, 23:19:39 *

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola şi precizează durata sesiunii.
 
   Pagina principală   Ajutor Caută Calendar Membri Autentificare Creează un cont  
Pagini: [1]
  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
Autor Subiect: Povestiri cu talc ...  (Citit de 15532 ori)
0 Utilizatori şi 1 Vizitator pe acest subiect.
Andrada
Incepător
*

Popularitate: 17
Mesaje: 29



Vezi Profilul Adresa de email
« : 07 Iunie 2009, 14:41:12 »

O povestire cu talc frumoasa despre MAMA  yahoo_love



O alta femeie
   E-mail
Soţia mea mi-a recomandat sa ies cu o alta femeie.
"Tu ştii ca o iubeşti !" - îmi zise intr-o zi, luându-mă prin surprindere. "Viata este foarte scurta, dedica-i timp "...
- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
- "Ştiu, dar o iubeşti si pe Ea, deasemenea".

Cealaltă femeie pe care soţia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, văduvă de nişte ani, dar serviciul si copiii mei făceau ca sa o vizitez numai ocazional.
In seara asta am sunat-o sa o invit la cina si la film.

- "Ce s-a întâmplat ? Eşti bine ?" m-a întrebat.

Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara târziu, noaptea, sau o invitaţie surpriza este un indiciu de veste rea.

- "Am crezut ca ar fi plăcut sa petrec ceva timp cu Tine", am răspuns, "amândoi, singuri...ce părere ai ?".
Reflectând un moment la asta, zise:
- "Mi-ar place foarte mult"...

Vineri, in timp ce conduceam, după serviciu, sa o iau, mă simţeam nervos, nervozitatea care precede o întâlnire... Si, pentru Dumnezeu !, când am sosit la casa ei, am văzut ca si Ea era foarte emoţionată !
Mă aştepta in poarta, îmbrăcată în vechiul ei palton, îşi încreţise părul şi îmbrăcase o rochie cu care sărbătorise ultima aniversare de nunta; faţa ei râdea si iradia lumină ca un înger.

"Le-am spus prietenelor mele că o sa ies cu fiul meu şi au fost foarte emoţionate" - îmi povesti urcând in maşină.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. Mama mea se sprijini de braţul meu ca si cum era "Prima Doamna a Naţiunii".
După ce  ne-am aşezat, a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai literele mari.
Pe la mijlocul listei, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea, aşezată pe partea cealaltă a mesei, doar mă privea. Un surâs nostalgic se vedea pe buzele ei.

-"Când erai micuţ, eu eram cea care iţi citea meniul. Iţi aminteşti ?".

- "Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiţi sa-ti înapoiez favoarea", am răspuns.

In timpul cinei am avut o conversaţie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atâta, ca am pierdut filmul.

- "Voi ieşi cu tine altădată, dar numai daca mă laşi sa te invit eu ", spuse mama mea.
Când am dus-o acasă îmi părea rău ca ne despărţeam, am sărutat-o, am îmbrăţişat-o şi i-am spus cât o iubesc.

- "Cum a fost întâlnirea?" a vrut sa ştie soţia mea când m-am întors in noaptea aceea.

- "Foarte plăcuta, iţi mulţumesc", am privit-o recunoscător spunându-i, mult mai mult decât mi-am imaginat".

Câteva zile mai târziu Mama mea muri de un infarct; totul a fost atât de rapid, ca nu am putut face nimic.

După puţin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama. Conţinea o nota care spunea :

Cina este plătită anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am plătit pentru tine si soţia ta...., niciodată nu vei putea înţelege ce a însemnat noaptea aceea pentru mine.... TE IUBESC ! Mama ta.

In acest moment am înţeles importanţa de a spune la timp TE IUBESC si de a le oferi fiinţelor noastre dragi timpul (spaţiul) pe care îl merita. Nimic in viata nu este mai important decât Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru că ei nu pot aştepta.

Daca Mama ta trăieşte....distreaz-o !
Daca nu....aminteşte-ţi-o !
Daca ai Mama....retrimite acest mesaj, faci ca sa reacţioneze pe cineva care a uitat puţin aceasta fiinţă minunata care este MAMA.
Si aminteşte-ti mereu ! Dumnezeu iartă, dar Timpul nu iartă niciodată!

NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!
Memorat
Andrada
Incepător
*

Popularitate: 17
Mesaje: 29



Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #1 : 07 Iunie 2009, 14:55:27 »

Inca o poveste cu talc care merita citita  yahoo_love ....
            Nu renuntati niciodata!


Paganini si o pilda pe masura lui

ERA odată un mare violonist pe nume: PAGANINI
Unii spuneau că el era foarte ciudat.
Alţii, că era supranatural.
 
Notele magice pe care le scotea vioara sa aveau un sunet diferit, de aceea nimeni nu voia să piardă şansa de a vedea spectacolele sale.
 
Într-o seară, loja unui auditoriu ticsit de admiratori era pregătită pentru a-l primi. Orchestra intră şi a fost aplaudată. Dirijorul a fost, şi el, ovaţionat.

Mai mult, când apăru figura lui Paganini, triumfant, publicul deliră.
Doimi şi note întregi, treizecidoimi şi şaizecipătrimi, şeisprezecimi şi semişeisprezecimi păreau să aibă aripi şi să zboare la atingerea degetelor sale încântătoare.

Paganini aşeză vioara sa la umăr şi ceea ce se auzea era indescriptibil.

Deodată, un sunet straniu întrerupse amuzamentul de la parter.
Una din corzile vioarei lui Paganini se rupse.
Dirijorul se opri.
Dar Paganini nu se opri.
Uitându-se la partitura sa, continua să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu probleme.

Orchesta se opri.
Publicul se opri.
Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet perturbator distrase atenţia spectatorilor.

Dirijorul şi orchestra, exaltaţi, începură să cânte.
Se rupse o altă coardă a vioarei lui Paganini.
Dirijorul se opri din nou.
Orchestra se opri şi ea.
Dar Paganini nu se opri.

Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, el uită dificultăţile şi înaintă scoţând sunete dintre cele mai imposibile.

Dirijorul şi orchestra, impresionaţi, se întoarseră la cântat.
Dar publicul nu-şi putea imagina ceea ce avea să se întâmple.
Toţi spectatorii, uluiţi, exclamau: OHHH!

Se rupse o a treia coardă a vioarei lui Paganini.
Dirijorul se blocă.
Orchestra se opri.
Respiraţia spectatorilor se tăie.
Însă Paganini continuă.

Scoase toate sunetele de la unica coardă care rămase din vioara sa distrusă, ca şi cum ar fi fost un contorsionist muzical.
Nicio notă muzicală nu a fost uitată.
Dirijorul se încurajă.
Orchestra se motivă.

Publicul trecu de la linişte la euforie, de la inerţie la delir.
Paganini ajunse la glorie.
Numele său străbate timpul.
Nu este tocmai un violinist genial.
Este simbolul profesionistului care continuă să meargă înainte în ciuda imposibilului.

Nu ştiu ce tip de probleme ai acum.
Poate fi o problemă personală, familială, profesională…, nu ştiu.
Dar un lucru ştiu:
Nu totul e pierdut.
Mereu există o coardă;
Cântând la ea, exersezi talentele tale.
Cântând la ea, vei vibra.

Morala istorioarei
Învaţă să accepţi că viaţa îţi va lăsa mereu o ultimă coardă.
Când vei fi descurajat, să nu renunţi niciodată.
Atunci va exista în tine coarda perseverenţei inteligente: “de a încerca încă o dată”, de a mai face un pas cu un nou entuziasm.
Trezeşte-l pe Paganini care se află în tine şi avansează pentru a învinge.
Victoria este arta de a continua.

Când totul pare că se prăbuşeşte, dă-ţi o şansă şi continuă mai departe.
Atinge coarda motivaţiei şi scoate sunete, rezultate pozitive.
Înainte, însă, întreabă-te:
Cine-l motivează pe motivator?
Adică: Cine motivează creierul tău, care pune în funcţiune mâna, care cântă la vioară?
Nu te frustra, nu te descuraja!
Aminteşte-ţi: acum mai este o coardă:
Coarda învăţării din nou pentru a gândi şi genera soluţii.
 
Niciodată nu ţi se vor rupe în viaţă toate corzile.
Dacă rezultatele sunt rele, atunci este şansa ta de a cânta la ultima coardă, aceea a imaginaţiei care reinventează viitorul cu o înnoire continuă.
Este mereu coarda uitată care îţi va da cel mai bun rezultat.
Însă dacă, din întâmplare, vei fi la fundul prăpastiei, aceasta va fi şansa ta de a atinge cea mai bună coardă din univers:
ÎNCREDEREA ÎN TINE
Memorat
Andrada
Incepător
*

Popularitate: 17
Mesaje: 29



Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #2 : 07 Iunie 2009, 15:01:19 »

Poveste...sau povata
   
Omul a soptit: Doamne vorbeste-mi!
Si o ciocarlie a inceput sa cante, dar omul nu a auzit.

Asa ca omul a strigat: Doamne vorbeste-mi!
Si bubuitul tunetului a rasunat de la o margine a cerului la cealalta, dar omul nu a ascultat.

Omul a privit in jurul sau si a spus: Dumnezeule, da-mi voie sa Te vad!
Si o stea a stralucit scanteietoare, dar omul nu a observat-o.

Si omul a strigat: Doamne, arata-mi o minune!
Si o viata s-a nascut, dar omul nu a stiut.

Asa ca omul a strigat in disperare: Doamne, atinge-ma ca sa stiu ca esti aici!
La care Dumnezeu s-a aplecat si l-a atins pe om. Insa omul a dat cu mana alungand fluturele, si si-a vazut mai departe de drum.

Nu lasa sa-ti scape vreo binecuvantare, numai fiindca nu o primesti in felul in care o astepti!
Memorat
Andrada
Incepător
*

Popularitate: 17
Mesaje: 29



Vezi Profilul Adresa de email
« Răspunde #3 : 07 Iunie 2009, 15:13:25 »

Cea mai frumoasa  yahoo_love



Soaptele sufletului
   
Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."

O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!"
Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vr ei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau."
Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,
bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.
« Ultima modificare: 07 Iunie 2009, 16:10:57 de către Lucian Velea » Memorat
Pagini: [1]
  Trimite acest subiect  |  Imprimă  
 
Schimbă forumul: