Viziune ll

[acdc]

  Văd o comunitate mică, îndepărtată, pierdută-ntre ape, săracă, uitată de lume...Văd șapte case, un drum ce nu le desparte tocmai în două și-o poartă peste drum. Poarta, mare, cu boltă, zidită temeinic. Nu tu garduri, nu tu margini. Toată lumea trece prin poartă. De ce ? Simplu, pentru că d'aia e poartă să treci pein ea. Puțini, cu tupeu, trec pe unde vor. Trec fără să se sinchisească, ziua în amiază, în văzul lumii. Pentru ei e "trendy". Nu mai e nimeni ca ei...Încolo, ziduri netencuite, iarba arsă de soare,... hîrtie creponată colorată viu, întinsă peste tot. E sărbătoare iar. Săracii se bucură ușor și des. Dumnezeu îi iubește...