Ce este poezia și cu ce se mănâncă?

[boris marian mehr]

Ce este poezia și cu ce se mănâncă?
Latinii spun- ABYSSUS ABYSSUM INVOCAT,  adică   neantul cheamă neant. Poezia, ca toate artele frumoase, trăiește o criză după alta.  Majoritatea autorilor  se hrănesc , din păcate, încă  în lumea iluziilor. Arta, aici fiind inclusă și poezia, evident, are o vechime de mii de ani. Dacă religia este o necesitate, poezia nu este. Se poate trăi foarte bine și fără. Cineva spunea că poezia adevărată îi face pielea de găină. Regret, orice știre  teribilă la Tv  poate avea un efect similar sau mai „tare”.  Autobuzul care s-a răsturnat în Muntenegru, mineri blocași în subterană,  cutremure și tsunami pe glob, foametea și genocidul din diverse zone ale lumii ar trebui să ne  facă pielea, nu numai pielea, sufletul să sângereze. Dramele noastre intime, mă iubește, nu mă iubește cineva, etc.  sunt flori pe câmpie. Poezia nu este panaceul dramelor noastre personale. Psihologia, psihiatria sunt ramuri științifice. Desigur, cei care au parcurs cât de cât  drumul poeziei, au înțeles că  orice act cultural se înscrie într-o tradiție. Iar tradiția este bună în prima etapă a formării unui artist. Nu poți repeta experiențele  înaintașilor. Cineva îmi spunea cu naivitate că el scrie din inimă și că NU A CITIT NICIO POEZIE A ALTUI AUTOR, ca să nu fie influențat. O, sancta simplicitas. Dumnezeu să-l aibă în pază, că nu mai trăiește. Am ascultat poemele sale – curat Enăchiță Văcărescu. Fără să știe el refăcea drumul poeziei. Nu se poate, așa cum nici lectura extinsă la tot ce s-a  scris în 3000 de ani , prin absurd, nu ajută la nimic în lipsa  unui foc divin. Poezia trebuie să fie, așa cred, quia absurdum  est, trebuie să pară a fi un nou născut care vorbește. Nimic nou sub soare nu este valabil pentru un artist  adevărat. Orice poezie  care îmi amintește de alt autor din sec. XXI, XX, XIX și îndărăt mi se pare suspectă, depășită ca termen de valabilitate. Cântarea Cântărilor  din Biblie este scrisă de aproape trei mii de ani, desigur nu de regele Solomon, care avea alte griji. Cine să o mai întreacă?  Homer,Dante,  Shakespeare ne-au dat ce este mai bun. Ce mai vrem? Ne luăm la întrecere între noi ca la un concurs școlar. Vai, vai, nu mi-au plăcut concursurile, deși am participat, am mau ciupit un premiu, o mențiune. Nix!  Vise plăcute. Prima și ultima întrebare  a artistului este – am ceva nou de spus, într-o  exprimare personală sau tac și ascult? Scrieți, băieți, numai scrieți, era un îndemn pentru dezvoltarea limbii românești. Acum limba română, ca bogăție este la nivelul limbilor de circulație internațională, ba poate fi mai originală. De scris, oricine poate să scrie, dar să nu se laude că este scriitor. Dumnezeu nu a rupt sacul pentru toți. El  doar pune mâna pe creștetul unuia. Poate că  omul nici nu știe ce noroc a da peste el. Dacă știe, e și mai bine. Dar păsări sunt multe, una este Cea Măiastră. Subsemnatul nu se laudă și nu se crede Alesul. Asta știe Dumnezeu. Iar de crezut, credem cu toții.
BORIS MARIAN.